Prin cererea înregistrată la data de 05.02.2016 sub nr. XXXX, reclamanta P.F. a chemat în judecată pe pârâta SC D.C. SRL, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâtul să fie obligat la plata drepturilor salariale cuvenite şi neacordate în cuantum de 9359,5 lei, pentru perioada martie 2015 – mai 2015, precum şi compensaţia netă echivalentă cu patru salarii medii nete pe unitate, calculat la luna anterioară concedierii, conform notei de lichidare întocmită de pârâtă.
A motivat reclamanta că a fost salariata societăţii pârâte având contract individual de muncă, pe perioade determinate pentru perioada 13.12.2005 – 01.01.2007, de la această data fiind încadrată pe perioadă nedeterminată.
Deşi, în această perioadă a prestat activitate, angajatorul nu a înţeles să respecte clauzele contractuale, în sensul ca nu a achitat drepturile salariale cuvenite angajaţilor.
Prin decizia nr. XXXX /20.05.2015 i-a încetat contractual individual de muncă şi susţine că pârâta nu i-a achitat toate drepturile salariale cuvenite, aspect ce reiese din Nota de lichidare întocmită de fostul angajator.
Reclamanta a precizat că pentru luna martie 2015 i-au fost achitate drepturile salariale în procent de 50%.
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 194 CPC, art. 411 alin. 1 CPC, art. 281 – 291 Codul muncii, iar în dovedire a depus înscrisurile aflate la filele 4 – 12 dosar.
Deşi legal citată, pârâta SC D.C. SRL nu a depus întâmpinare în cauză şi nici acte în apărare.
Soluţionând cauza pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, Tribunalul a constatat că acţiunea reclamantei este întemeiată.
Reclamanta a fost salariata unităţii pârâte SC D.C. SRL, cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, contract ce a încetat conform deciziei de concediere nr. XXXX/20.05.2015.
Conform art. 51 si urm. din CCM la nivel de unitate, clauzelor din contractul individual de muncă nr. XXXX şi a actelor adiţionale la acesta, salariatul are dreptul la contraprestaţia muncii depuse concretizată în salariul cuvenit.
Angajatorul are obligaţia principala asumată prin contractul individual de muncă şi CCM să achite angajaţilor toate drepturile salariale negociate.
Potrivit activităţii depuse reclamant în perioada martie 2015 – mai 2015, reclamanta avea dreptul la contravaloarea prestaţiei efectuate conform art. 159 alin 1 din Codul muncii. În conformitate cu dispoziţiile art. 166 alin 1 din Codul muncii salariul se plăteşte în bani cel puţin o dată pe luna la data stabilita în contractul individual de muncă iar conform dispoziţiilor art. 168 alin 1 din Codul muncii plata salariului se dovedeşte prin semnarea statelor de plata, precum şi prin alte documente justificative care demonstrează efectuarea plaţii către salariatul îndreptăţit, state de plată ce se păstrează şi se arhivează de către angajator .
Având în vedere că potrivit art. 39 lit. a) din Codul Muncii salariatul are dreptul la acordarea salariului pentru munca depusă, neputând face obiectul vreunei reţineri decât în condiţiile prevăzute de lege şi nici al vreunei tranzacţii de renunţare din partea salariatului din partea acestuia, iar pârâtul nu a dovedit achitarea acestora, ci a întocmit doar o notă de lichidare, Tribunalul constată că reclamanta este îndreptăţită la acordarea drepturilor salariale pentru perioada martie 2015 – mai 2015, conform contractului individual de muncă.
Date fiind prevederile art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii, angajatorul are obligaţia de a acorda salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil şi din contractele individuale de muncă, iar din dispoziţiile art. 148 din Legea numărul 62/2010 rezultă că executarea contractului de muncă este obligatorie pentru părţi, neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin Contractul Colectiv de Muncă atrăgând răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.
Cum prin Nota de lichidare şi fluturaşul de salariu se recunoaşte de către pârâtă că reclamanta are de încasat de la fostul angajator suma de 9359,5 lei şi pârâta nu a făcut dovada, potrivit art. 272 Codul Muncii că ar fi achitat reclamantei suma arătată, instanţa apreciază că este îndreptăţită să i se plătească drepturile salariale astfel cum au fost solicitate prin prezenta acţiune.
Pentru aceste considerente, se va admite acţiunea formulată de reclamantă, conform dispozitivului sentinţei.
