Cererea de emitere a somatiei pe calea procedurii reglementate de OUG nr.119/2007. Inadmisibilitate. Raporturile obligationale nascute între parti si deduse judecatii îsi au izvorul în faptul licit al platii nedatorate, grefându-se pe contractul comercial încheiat numai ca situatie premisa pentru dovedirea îndeplinirii conditiilor acesteia, si nu pentru a reprezenta temeiul obligatiei de restituire a sumei de bani. Dreptul de repetitiune al creditoarei este prevazut de art.993 C.civ, având ca izvor plata nedatorata, drept ce nu are o obligatie corelativa care sa rezulte dintr-un contract comercial.
Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante la data de 21.11.2008, sub nr. 9493/303/2008, creditoarea SC FI SRL, a solicitat instantei emiterea catre debitoarea SC RT SRL a unei ordonante de plata pentru suma de 3.657, 31 lei reprezentând plata nedatorata.
În motivarea cererii creditoarea a aratat ca a încheiat cu debitoarea la data de 05.05.2003 contractul de transport auto de marfuri nr.57 prin care aceasta se obliga sa efectueze curse de transport auto cu masina proprietatea acesteia, în favoarea si la comanda societatii reclamante contra unui tarif stabilit. Conform cap.V din contract, plata urma sa se efectueze prin ordin de plata în termen de 7 zile de la comunicarea facturii fiscale. Se mai arata ca debitoarea a emis în mod corespunzator la data de 05.01.2007 factura fiscala nr.7255638 pentru suma de 3.657, 31 lei plus dobânda legala. Creditoarea a achitat aceasta factura prin ordinul de plata nr.000020 emis catre Banca Transilvania în data de 22.01.2007, în contul debitoarei deschis la BTRA Bucuresti Lipscani. Ulterior, dintr-o eroare a departamentului financiar, creditoarea a mai efectuat o data aceasta plata la data de 22.03.2007 prin ordinul de plata nr.14 emis tot catre Banca Transilvania în acelasi cont al debitoarei. Pentru aceasta doua plata sunt întrunite conditiile platii nedatorate, creditoarea solicitând admiterea actiunii si emiterea somatiei în conditiile OUG nr. 119/2007.
Prin sentinta civila nr. 8142/08.12.2008 instanta a respins cererea creditoarei ca inadmisibila pe calea procedurii reglementata de OUG nr.119/2007. Pentru a pronunta aceasta solutie a retinut ca, la data de 05.05.2003, între creditoarea S.C. FI S.R.L. în calitate de beneficiar si debitoarea S.C. RT S.R.L. în calitate de prestator s-a încheiat contractul nr.57 având ca obiect transportul auto de marfuri. În baza acestui contract debitoarea a emis factura cu seria B VFT si nr.7255638, pentru suma de 3657,31 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor prestate. Creditoarea a achitat acest debit prin ordinul de plata nr.000020 din data de 22.01.2007, în contul debitoarei. Ulterior, la data de 22.03.2007, prin ordinul de plata nr.14 creditoarea a achitat din eroare debitoarei aceeasi suma, cu titlul de debit datorat în baza facturii sus mentionate.
Instanta a mai avut în vedere ca, pentru emiterea ordonantei de plata în temeiul OUG nr.119/2007, aprobata cu modificari prin Legea nr.118/2008, este necesara respectarea cerintelor prevazute la art.2 alin.1, dispozitii care limiteaza domeniul de aplicare al acestui act normativ la creantele certe, lichide si exigibile ce reprezinta obligatii de plata a unor sume de bani care rezulta din contracte comerciale. Prin urmare, se poate recurge la procedura emiterii ordonantei de plata numai atunci când obligatia de plata a unei sume de bani îsi are izvorul într-un contract comercial. Or, în cauza, între parti s-au desfasurat raporturi comerciale în temeiul unui contract având ca obiect prestari servicii, în cadrul carora ambele parti care si-au executat întocmai obligatiile asumate, fapt necontestat de catre creditoare. Ceea ce a generat existenta unui drept de creanta în patrimoniul creditoarei nu a fost neexecutarea sau executarea culpabila a obligatiilor cocontractantului sau, ci chiar fapta proprie de a plati debitoarei, din eroare, acelasi debit de doua ori, în executarea aceleeasi obligatii. Cu alte cuvinte, semnificatia juridica pe care creditoarea a înteles sa o dea operatiunii de achitare a sumei de bani (a carei restituire o solicita) a fost aceea de plata, pentru stingerea unei datorii în legatura cu care a avut gresita reprezentare a calitatii sale de debitoare, din moment ce aceasta datorie nu mai exista între parti de la data emiterii ordinului de plata în data de 23.01.2007.
Fata de aceste considerente, instanta a constatat ca raporturile obligationale nascute între parti si deduse judecatii îsi au izvorul în faptul licit al platii nedatorate, grefându-se pe contractul comercial încheiat numai ca situatie premisa pentru dovedirea îndeplinirii conditiilor acesteia, si nu pentru a reprezenta temeiul obligatiei de restituire a sumei de bani. Asadar, dreptul de repetitiune al creditoarei este prevazut de art.993 C.civ, având ca izvor plata nedatorata, drept ce nu are o obligatie corelativa care sa rezulte dintr-un contract comercial, motiv pentru care instanta a respins cererea creditoarei ca fiind inadmisibila pe calea procedurii reglementate de OUG nr.119/2007, hotarârea pronuntata fiind irevocabila.
