Dividende. Daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor.
Pentru sumele de bani datorate în materie comerciala se percep daune interese moratorii sub forma dobânzilor care curg de drept de la scadenta, fara a fi necesara punerea în întârziere conform art. 1088 Cod civil si art. 43 Cod comercial.Criteriul de determinare a daunelor moratorii trebuie sa fie unul uniform si echitabil, respectiv rata de scont a BNR.
Reclamantul F.P.S. Bucuresti a investit instanta în contradictoriu cu pârâta S.C. „ SN ” S.A. Mangalia, pentru ca prin hotarârea ce se va pronunta sa fie obligata la plata sumei de 879.506.501 lei daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate F.P.S. pentru exercitiul financiar al anului 1996, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Prin sentinta civila nr.3213/COM/22.12.2000, Tribunalul Constanta a respins actiunea reclamantului ca nefondata, retinând ca dobânzile legale pe care le poate pretinde acesta pentru neîndeplinirea în termen a obligatiilor debitorului sau nu pot fi asimilate celor practicate de banci pentru depozitele la termen, întrucât nu exista într-o asemenea ipoteza legatura directa de cauzalitate între culpa contractuala a celui obligat si prejudiciul reclamat.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului Bucuresti (fost F.P.S.), criticând solutia pronuntata pentru gresita aplicare a art.1082 Cod civil în loc de art.1088 alin.2 Cod civil si interpretarea gresita a art.43 Cod comercial.
Prin decizia civila nr.495/14.05.2001 Curtea de Apel Constanta a respins ca nefondat apelul reclamantei, retinând ca aceasta nu a facut dovada unui contract de depozit la B.R.D., chiar daca sustine ca la data la care dividendele au devenit scadente îsi derula disponibilitatile banesti prin conturile B.R.D.
Decizia a fost atacata cu recurs de catre reclamanta, care a sustinut ca hotarârea este data cu aplicarea gresita a legii si ca a fost interpretat gresit actul juridic dedus judecatii, motive de modificare a deciziei prevazute de art.304 pct.9 si respectiv 8 Cod procedura civila.
Prin decizia nr.5312/24.09.2002 Curtea Suprema de Justitie a admis recursul declarat de reclamanta, a modificat decizia recurata si a admis apelul formulat împotriva sentintei civile nr.3213/22.12.2000 pronuntata de Tribunalul Constanta, pe care a desfiintat-o, cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare, la Tribunalul Constanta.
Pentru a se pronunta în acest sens, Curtea Suprema de Justitie a retinut ca pentru sumele de bani datorate în materie comerciala se percep daune interese moratorii sub forma dobânzilor care curg de drept de la scadenta fara a fi necesara punerea în întârziere conform art.1088 Cod civil si art.43 Cod comercial.
Criteriul de determinare a daunelor moratorii trebuie însa sa fie unul uniform si echitabil, respectiv rata de scont a B.N.R. în functie de care trebuia calculat prejudiciul reclamantei.
Cu ocazia solutionarii cauzei înregistrate pe rolul Tribunalului Constanta sub nr.R 6386/COM/2003, pârâta a invocat exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al persoanei care a semnat cererea de chemare în judecata.
Prin sentinta civila nr.8311/COM/18.11.2003 pronuntata de Tribunalul Constanta s-a admis exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant legal al reclamantei si s-a anulat cererea de chemare în judecata formulata de reclamanta A.P.A.P.S. Bucuresti.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca pârâta a motivat ca cererea de chemare în judecata mentioneaza ca reclamantul F.P.S. este reprezentat legal prin E.A.G. – Director General.
Cererea nu este semnata de reprezentantul legal, ci de o alta persoana, care nu si-a declinat numele, prenumele si calitatea în care a actionat, neatasând procura pentru exercitiul dreptului de chemare în judecata conform art.68 alin.1 Cod procedura civila, astfel ca aceasta nu îndeplineste conditiile prev.de art.83 Cod procedura civila, potrivit carora: „ reprezentantul legal va alatura copie legalizata de pe înscrisul doveditor al calitatii sale, iar când cererea este facuta prin mandatar, se va alatura procura în original sau în copie legalizata ”.
Analizând cu prioritate exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant al reclamantei A.P.A.P.S. ( fost F.P.S.), instanta de fond a constatat ca este întemeiata si a admis-o, cu consecinta anularii cererii de chemare în judecata.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta A.P.A.P.S. Bucuresti, criticând solutia pronuntata pentru urmatoarele motive:
Se arata ca în mod gresit instanta de fond a retinut în considerentele hotarârii ca cererea de chemare în judecata nu a fost semnata de reprezentantul legal al F.P.S.
În acest sens, a invocat disp.art.16 lit.”g” din Regulamentul din 23.09.1999 al F.P.S., potrivit cu care cererea de chemare în judecata poate fi semnata si de înlocuitorul directorului general executiv.
Pe fondul cauzei, a aratat ca potrivit art.67(2) din Legea nr.31/1990, republicata, dividendele se platesc actionarilor proportional cu cota de participare la capitalul social varsat.
Cuantumul si distribuirea dividendelor cartre actionarii societatii se stabilesc de AGA, odata cu aprobarea bilantului contabil, conform art.111 lit.”a” din Legea nr.31/1990, republicata.
Astfel fiind, obligatia de plata a dividendelor s-a nascut la data aprobarii bilantului contabil.
De asemenea, plata cu întârziere a dividendelor angajeaza raspunderea societatii care în cadrul raporturilor juridice comerciale cuprind dobânzile comerciale potrivit disp.art.1088 Cod civil coroborat cu art.43 Cod comercial.
Intimata pârâta a achitat integral dividendele datorate A.P.A.P.S. pentru anul 1996, iar pentru plata cu întârziere a acestor dividende a calculat daune interese moratorii pentru perioada 1.10.1997 – 9.07.1999.
Asa fiind, a solicitat admiterea apelului si acordarea daunelor interese moratorii achitate cu întârziere pentru exercitiul financiar al anului 1996.
Instanta, verificând actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate, admite ca fondat apelul, respingând exceptia lipsei calitatii de reprezentant invocata de intimata.
Cererea de chemare în judecata a fost semnata de înlocuitorul directorului general executiv si anume de directorul general executiv adjunct, conform art.16 lit.”g” din Regulamentul F.P.S. din 23.09.1999.
Potrivit art.297 Cod procedura civila, în cazul în care prima instanta a respins sau a anulat cererea de chemare în judecata fara a intra în cercetarea fondului si instanta de apel, gasind apelul întemeiat, a anulat hotarârea apelata, va evoca fondul si va judeca procesul pronuntând o hotarâre definitiva.
Instanta de fond a anulat cererea de chemare în judecata pentru lipsa dovezii calitatii de reprezentant legal al reclamantei.
Cum în cauza s-a demonstrat ca societatea reclamanta a fost reprezentata legal, instanta a anulat sentinta apelata si evocând fondul a admis cererea si a obligat pârâta la dobânda reprezentând rata de scont a B.N.R. pentru perioada 1.10.1997 – 9.07.1999, raportata la suma de 1.329.683.070 lei, care a fost platita de pârâta catre F.P.S., dupa cum urmeaza:
– cu O.P.nr.280/31.08.1998 – 150.000.000 lei;
– cu O.P.nr.274/30.12.1998 – 479.683.070 lei;
– cu O.P.nr.325/19.05.1999 – 500.000.000 lei:
– cu O.P.nr.343/9.07.1999 – 200.000.000 lei, în total 1.329.683.070 lei.
Prin decizia nr.5312/24.09.2002 Curtea Suprema de Justitie a statuat ca determinarea daunelor moratorii trebuie sa fie uniforma si echitabila.
În acest sens, s-a aratat ca practica judiciara a consacrat drept un asemenea criteriu dobânda reprezentând rata de scont a B.N.R.
Potrivit art.1088 Cod civil, în raporturile de drept comercial daunele vor fi calculate potrivit regulilor prevazute de art.43 Cod comercial, care stabileste ca dobânzile curg de drept, fara a fi necesara punerea în întârziere, legea prezumând paguba.
La fondul cauzei, reclamanta a solicitat daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor pentru exercitiul financiar al anului 1996 calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele juridice pe termen de 1 an.
Practica judiciara a consacrat criteriul dobânzii reprezentând rata de scont a B.N.R., retine Curtea.
Asa fiind, si cum pârâta a achitat dividendele cu întârziere, în 4 transe (cu ordinele de plata mai sus mentionate), conform art.1088 Cod civil si art.43 Cod comercial, instanta admite apelul si obliga pârâta la dobânda reprezentând rata de scont a B.N.R. pentru perioada 1.10.1997 – 9.07.1999, raportata la suma totala de 1.329.683.070 lei.
Decizia civila nr. 84/COM/11 martie 2005
