Dreptul de acordare a compensațiilor pentru lipsa de folosinţă a terenurilor forestiere situate în zone de conservare totală din cadrul Reţelei Natura 2000.
3.1. Incidența Deciziei nr. 36/2015 a ÎCCJ – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.( perioada 2010-2013).
Începând cu data de 01 ianuarie 2010 acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislaţia naţională se poate face după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat şi adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului, în condiţiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât şi criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere şi control, că schema de ajutor de stat avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene a avut ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice şi că aceasta nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.
Secţia de contencios administrativ şi fiscal – Decizia nr. 422/14 martie 2016.În acelaşi sens, decizia nr. 514/28 martie 2016.
Prin sentinţa administrativă nr…/CAF/2015 a Tribunalului Alba – Secţia de contencios administrativ, fiscal şi insolvenţă au fost respinse excepţiile inadmisibilităţii şi insuficientei timbrări, invocate de pârâtul M.M.A.P.
A fost respinsă acţiunea în contencios administrativ formulată şi precizată de reclamantul C.U.A.Z. în contradictoriu cu pârâţii COMISARIATUL DE REGIM SILVIC ŞI CINEGETIC C.N. (CRSC C.N.) şi M.M.A.P.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul COMPOSESORATUL URBARIAL AMPELLUM Z., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate şi rejudecând cauza să se dispună admiterea acţiunii.
În motivarea recursului, recurentul a arătat, în esenţă, că doar urmare a refuzului nejustificat al CRSC C.N., emis cu exces de putere şi materializat în adresa nr…/2015 a formulat prezenta acţiune, în conformitate cu prevederile art. 8, alin.1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004.
Condiţia publicării hotărârii de guvern pentru aprobarea Normelor Metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutorului de stat pentru compensaţii, invocată de ambii pârâţi şi reţinută de instanţa de fond în motivarea soluţiei de respingere a acţiunii, nu există inserată nici în Decizia Comisiei Europene nr. C(2012)5166 final/19.07.2012 şi nici în vreun alt act normativ în materie.
Astfel, potrivit art. 6, alin. 2 din H.G. nr. 861/2009 plata compensaţiilor pentru lipsa de folosinţă a terenurilor forestiere situate în zone de conservare totală de tip T1 şi T2 din cadrul Reţelei Natura 2000, a fost într-adevăr suspendată/sistată legal doar până la îndeplinirea unei singure condiţii, respectiv de acordare/primire a unui aviz favorabil din partea Comisiei Europene.
Condiţia a fost îndeplinită, deoarece, în data de 19.07.2012, Comisia a transmis Decizia nr. C(2012)5166 final, de acordare a schemei de ajutor de stat, solicitând totodată întreprinderea tuturor demersurilor necesare pentru punerea în aplicare a deciziei aşa cum este formulată.
Neredactarea şi neadoptarea în termen util a normelor metodologice privind calculul şi modalitatea de plată a compensaţiilor solicitate cu titlu de ajutor de stat este o omisiune culpabilă a M.M.A.P., iar acesta nu îşi poate invoca propria culpă pentru a justifica neîndeplinirea obligaţiilor sale prevăzute de lege.
Se mai arată că restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate potrivit art. 53 din Constituţia României, poate avea loc numai prin lege şi numai dacă se impune pentru apărarea securităţii naţionale, a ordinii, sănătăţii ori a moralei publice, prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
O asemenea ingerinţă, poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică, iar măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului.
Astfel, în aprecierea acestuia, motivul invocat de prima instanţă, respectiv acela al neadoptării de către M.M.A.P. a normelor metodologice privind calculul compensaţiilor, nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute de art. 53 din Constituţie care pot justifica restrângerea exerciţiului dreptului de proprietate al reclamantului.
În aceste condiţii, în opinia recurentului, refuzul de acordare a compensaţiilor este unul nejustificat, fiind manifestat cu exces de putere, aducând atingere exerciţiului menţionat.
Pe de altă parte, s-a mai arătat în motivarea recursului, raportat la speţa dată, există în cadrul legislativ naţional acte normative în vigoare care reglementează domeniul specific al acordării, utilizării şi controlului sumelor anuale destinate gestionării durabile a fondului forestier proprietate privată a persoanelor fizice sau juridice.
În acest sens, recurentul a menţionat că prevederile H.G. nr.861/2009, împreună cu Normele Metodologice, coroborat cu prevederile art. 97, alin. 1, lit. b din Legea nr.46/2008 (Codul silvic), sunt în vigoare şi îşi produc în totalitate efectele, hotărârea nefiind modificată sau abrogată de nici un alt act normativ, iar un nou proiect, în ipoteza în care ar fi adoptat, îşi va produce efectele numai pentru viitor.
Pârâtul Comisariatul de Regim Silvic şi Cinegetic C.N., în prezent, în temeiul OUG nr.32/2015, Garda Forestieră C. (continuatorul în drepturi şi obligaţii al fostului CRSC C.N.) a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
În susţinerea poziţiei sale procesuale, pârâtul menţionat a arătat că instanţa de fond a reţinut întemeiat neîndeplinirea condiţiei impusă de Decizia Comisiei Europene nr. C(2012) 5166 final/19.07.2012, referitoare la posibilitatea acordării ajutoarelor de stat, deoarece nu s-au aprobat şi publicat normele metodologice de acordare, utilizare şi control a acestora, pentru compensaţiile solicitate de reclamant.
Astfel, s-a arătat în întâmpinare, temeiul juridic al schemei este proiectul de hotărâre a guvernului, de aprobare a normelor metodologice de acordare, utilizare şi control a ajutoarelor de stat pentru compensaţii.
În consecinţă, invocarea H.G. nr.861/2009, ca temei juridic pentru formulele de calcul utilizate, este neîntemeiată, sens în care documentaţia a fost restituită pentru motivul că nu există temei legal valabil pentru a se putea purcede la verificarea corectitudinii calculelor elaborate de reclamant, chiar în condiţiile în care metodologia de calcul aprobată de actul normativ menţionat nu a fost abrogată, pentru că din Decizia Comisiei Europene rezultă că este vorba despre o nouă metodologie aflată în faza de proiect de hotărâre de guvern, care a constituit însuşi temeiul juridic al schemei de ajutor de stat.
Pârâtul a mai menţionat că nefinalizarea procedurilor de aprobare a Normelor Metodologice nu este culpabilă acestuia, neavând nicio atribuţie conferită de lege în acest sens.
În drept au fost invocate prevederile art.205 Cod procedură civilă, Legea nr.46/2008, H.G. nr.861/2009, Decizia Comisiei Europene C(2012)5166 final/19.07.2012
În recurs, nu au fost administrate probe noi.
Recursul este nefondat având în vedere următoarele:
Suplimentar faţă de cele reţinute de instanţa de fond Curtea aminteşte că în data de 23.11.2015 a fost pronunţată decizia nr.36 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completele pentru dezlegarea unor chestiuni de drept prin care s-a stabilit că „pentru acordarea compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, republicată, şi de art. 4 lit. s) pct. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010 privind măsuri financiare pentru reglementarea ajutoarelor de stat acordate producătorilor agricoli, începând cu anul 2010, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.74/2010, cu modificările şi completările ulterioare, după data de 1 ianuarie 2010, trebuie să existe decizia favorabilă a Comisiei Europene privind ajutorul de stat şi să fie adoptate normele metodologice ulterioare, în condiţiile art. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 14/2010”.
În considerentele acestei decizii s-a arătat că normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.861/2009 se înscriu în cadrul de reglementare al “ajutoarelor de stat existente” până la sfârşitul anului 2009.
Începând cu data de 01 ianuarie 2010 acordarea tuturor formelor de sprijin prevăzute de legislaţia naţională se poate face după parcurgerea procedurii de notificare a schemelor de ajutor de stat şi adoptarea cadrului normativ intern pentru punerea în aplicare a acestora.
S-a mai arătat că prin Ordonanţa Guvernului nr.14/2010 a fost stabilit cadrul juridic privind condiţiile generale pentru acordarea ajutoarelor de stat în agricultură, în conformitate cu Liniile directoare comunitare privind ajutoarele de stat în sectorul agricol şi forestier 2007-2013, în art. 5 menţionându-se faptul că “normele metodologice privind modul de acordare a ajutoarelor de stat prevăzute la art.4 se aprobă prin hotărâri ale Guvernului, cu respectarea prevederilor comunitare şi naţionale în domeniul ajutorului de stat, şi reglementează scopul, obiectivul, durata, cuantumul ajutorului exprimat ca procent din cheltuiala eligibilă şi valoare în lei, fluxurile financiare pentru acordarea ajutoarelor de stat, criteriile de eligibilitate, procedurile de implementare, supraveghere şi control.”
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a apreciat că normele metodologice ce urmează a fi adoptate de către legiuitorul delegat au un rol determinant în individualizarea dreptului la compensaţii al beneficiarului, în condiţiile în care au ca obiect de reglementare atât modul de calcul, cât şi criteriile de eligibilitate, procedurile de supraveghere şi control, că schema de ajutor de stat avizată favorabil prin decizia Comisiei Europene a avut ca temei legal proiectul de hotărâre a Guvernului de aprobare a normelor metodologice şi că aceasta nu poate produce efecte juridice decât după adoptarea acestui act normativ intern.
În raport cu cele anterior prezentate nu a fost primită teza potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr.14/2010, Normele metodologice adoptate prin Hotărârea Guvernului nr.861/2009 continuă să producă efecte juridice, reglementând metodologia de calcul al compensaţiilor cuvenite proprietarilor de suprafeţe forestiere cu funcţie de protecţie de tip T1 sau T2 şi care nu pot recolta masa lemnoasă de pe acestea.
Ca atare, în prezent nu există baza legală pentru acordarea compensaţiilor, în lipsa hotărârii Guvernului cu obiectul de reglementare mai sus arătat.
Instanţa de recurs mai reţine că, potrivit dispoziţiilor art.521 alin. (3) din Codul de procedură civilă, decizia mai sus menţionată este obligatorie, astfel că în temeiul art. 496, alin.1 Cod procedură civilă, Curtea a respins recursul declarat de reclamant, ca nefondat.
