Fidejusiune convenţională. Administrator – fidejusor pentru obligaţia societăţii comerciale.
Potrivit art. 1652 cod civil, cel ce garantează o obligaţie se leagă către creditor de a o îndeplini el însuşi, în măsura în care debitorul nu o execută.
Menţionarea în contractul de închiriere, încheiat între cele două societăţi, a unei clauze prin care administratorul societăţii locatare garantează ,,buna desfăşurare a raporturilor contractuale’’ constituie expresia unei fidejusiuni convenţionale.
Pârâtul – persoană fizică a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în legătură cu raportul juridic obligaţional stabilit între reclamanta SC. T S.A. şi pârâta S.C. AD S.R.L. Constanţa – pe baza căruia se întemeiază pretenţiile patrimoniale ce fac obiectul prezentei acţiuni.
S-a susţinut că relaţiile comerciale au privit exclusiv cele două persoane juridice, fără a-l implica şi pe administratorul social al societăţii pârâte, neputând fi invocat de către reclamantă faptul că operează un transfer al obligaţiilor asumate de S.C. AD S.R.L. la persoana care a reprezentat pârâta în derularea raportului juridic.
Garantarea, de către pârât, a executării obligaţiilor societăţii al cărei administrator este se referă la buna desfăşurare a raporturilor contractuale.
Excepţia, analizată prin prisma actelor prezentate, este nefondată.
Executarea contractului de închiriere şi plata sumei stabilite cu titlu de chirie au fost garantate explicit de către administratorul societăţii pârâte – locatara spaţiului – astfel că în speţă operează instituţia juridică a cauţiunii.
Definită ca fiind convenţia prin care o persoană, denumită fidejusor, se obligă faţă de creditorul altei persoane să execute el însuşi obligaţia celui pentru care garantează, dacă acesta nu o va executa, fidejusiunea are, în cauză, o natură convenţională.
Conform art. 1652 cod civil, cel ce garantează o obligaţie se leagă – convenţional – faţă de creditor de a o îndeplini el însuşi, în măsura în care debitorul nu o execută.
Natura raportului juridic stabilit între cele două societăţi şi, implicit, a litigiului de faţă, atrage incidenţa dispoziţiilor art. 42 cod comercial, astfel că administratorul societăţii pârâte – chemate în judecată pentru neîndeplinirea obligaţiei de plată a chiriei – are calitate procesuală pasivă.
(sentinţa civilă nr. 2651COM/ 23.10.2001, irevocabilă conform deciziei civile nr. 171/ 2002 a Curţii de Apel Constanţa-secţia comercială)
IV. OBLIGAŢII COMERCIALE
IV. OBLIGAŢII COMERCIALE
182
94
