Inadmisibilitate ordonanţă de plată; necesitatea administrării de probe incompatibile cu procedura specială


Între creditoare şi debitoare s-au derulat relaţii comerciale materializate prin încheierea unor contracte de furnizare energie electrică – contract de furnizare energie electrică nr. ……. din data de 05.03.2013, contract de furnizare a energiei electrice nr. …../26.08.2002; potrivit acestor contracte, creditoarea avea obligaţia de a furniza debitoarei energie electrică iar debitoarea avea obligaţia de a achita facturile emise.

Prin prezenta cerere creditoarea a solicitat instanţei să oblige debitoarea la achitarea sumei totale de 26433,70 lei compusă din: suma de 25208,70lei reprezentând contravaloarea facturilor de energie electrică neachitate; suma de 255,99 reprezentând penalităţi calculate pentru fiecare zi de întârziere, egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, suma de 969,01 lei reprezentând taxa de debranşare, cu cheltuieli de judecată.

Cererea nu este inadmisibilă pentru lipsa procedurii prealabile întrucât somaţia a fost comunicată debitoarei la punctul său de lucru din staţiunea Costineşti, jud. Constanţa, fiind depusă la cutia poştală.

Potrivit situaţiei facturilor de la fila 14, creditoarea a arătat că debitoarea nu a achitat următoarele facturi: …../01.05.2013 în valoare de 13041,41 lei; …./20.05.2013 în valoare de 17775,19 lei, …./13.06.2013 în valoare de 4761,72 lei, …../15.07.2013 în valoare de 11177,10 lei. Cu toate că este indicată valoarea facturilor menţionate în coloana aferentă din tabel ca fiind de 13041,41 lei, 17775,19 lei, 4761,72 lei,11177,10 lei şi nu este menţionată nicio valoare ca fiind achitată parţial din fiecare factură, se indică cu titlu de rest de plată o sumă mult mai mică pentru fiecare factură, respectiv 969,01 lei, 12512,10 lei, 4421,28 lei, 8531,31 lei, acesta fiind de altfel şi debitul solicitat în prezenta cauză, în sumă totală de 26433,70 lei.

Studiind însă facturile depuse la dosarul cauzei, instanţa constată că acestea conţin cu totul alte sume decât cele solicitate instanţei de judecată, astfel: factura 3 F ……./01.05.2013 în valoare de 24993,52 lei, factura 3 F ……/20.05.2013 în valoare de 17775,19 lei, factura 3 F ……/13.06.2013 în valoare de 4761,72 lei, factura 3 F ……/15.07.2013 în valoare de 11177,10 lei.

De asemenea, din înscrisurile depuse de către debitoare rezultă împrejurarea că încă din anul 2013 au existat neînţelegeri între părţi cu privire la facturarea consumului de energie electrică şi cu privire la buna funcţionare a contoarelor montate la punctul de lucru al debitoarei din staţiunea Costineşti, jud. Constanţa, restaurant P.F.; astfel, potrivit adresei înaintate de debitoare creditoarei din data de 13.08.2013 (f.51) se arată că aceasta înţelege să conteste factura F …./01.05.2013 în valoare de 24993,52 lei, invocată inclusiv de creditoare în prezenta cauză.

Mai mult, din înscrisurile depuse de debitoare a rezultat că aceasta a formulat mai multe cereri către creditoare prin care a sesizat diferite aspecte privind nefuncţionarea corespunzătoare a contoarelor şi a contestat facturile emise, astfel încât creditoarea a procedat la stornarea unor sume înscrise în facturile emise către debitoare (f.78); cu toate acestea, deşi s-a încercat efectuarea unui punctaj contabil, nu sunt probe din care să rezulte împrejurarea că părţile au lămurit situaţia debitelor datorate şi a plăţilor efectuate de către debitoare.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 1013 alin.1 Cod procedură civilă, prevederile prezentului titlu se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile constând în obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă dintr-un contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist şi o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege iar potrivit art. 1018 alin.3 din acelaşi act normativ, debitorul este obligat să depună întâmpinare cu cel puţin 3 zile înaintea termenului de judecată iar în cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa, faţă de împrejurările cauzei, poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului.

Din analiza dispoziţiilor legale anterior menţionate rezultă că admisibilitatea ordonanţei  de plată este legată de următoarele condiţii : obiectul litigiului să fie reprezentat de o creanţă constând în plata unei sume de bani, creanţă care să aibă un caracter cert, lichid şi exigibil, şi să rezulte dintr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură sau printr-un alt mod admis de lege.

În lumina dispoziţiilor art. 662 Cod procedură civilă, creanţa certă este aceea a cărei existenţă neîndoielnică rezultă din însuşi titlul executoriu iar creanţa creditoarei rezultă din facturile ataşate la dosar.

Lichiditatea creanţei, în accepţiunea art. 662 alin. 3 Cod procedură civilă constă în aceea că acesta este determinată prin însuşi actul constatator al creanţei sau poate fi determinată iar  suma exactă datorată de debitoare este determinată  prin facturile anterior menţionate.

În fine, exigibilitatea creanţei implică faptul că obligaţia debitorului este ajunsă la scadenţă sau că debitorul este decăzut din beneficiul termenului de plată.

Debitoarea contestă sumele solicitate de creditoare, invocând apărări care nu pot fi verificate de instanţă în cauza de faţă câtă vreme procedura ordonanţei de plată este o procedură specială, în care nu pot fi administrate alte probe în afara înscrisurilor depuse la dosarul cauzei; or, pentru stabilirea cu certitudine a sumelor datorate creditoarei se impune administrarea unui probatoriu complex, care excede domeniului prezentei proceduri.

În aceste împrejurări, obligaţia de plată a sumelor calculate şi solicitate de creditoare nu are un caracter cert, astfel încât în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile imperative prevăzute de 1013 alin. 1 C.pr.civ., creditoarea având însă la dispoziţie procedura de drept comun pentru recuperarea sumelor pretinse de la debitoare.

Faţă de ansamblul considerentelor de fapt şi de drept anterior expuse, instanţa va respinge ca neîntemeiată cererea formulată de creditoarea creditoarea SC E.E. S.A. în contradictoriu cu debitoarea SC O.C. SRL.