Plata indemnizaţiei de concediu pentru creşterea copilului precum şi a decontării cheltuielilor de transport în temeiul legii 303/2005 . Admisibilitate
Legea aplicabilă în cazul succesiuni în timp a reglementărilor privind plata indemnizaţiei concediului pentru creşterea şi îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani , este legea în vigoare la data deschiderii dreptului.
Constată că prin sentinţa civilă nr.441/3.XI.2005 a Tribunalului Braşov s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâţii la achitarea către reclamantă a sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli de transport efectuate în luna iulie 2005 , respingând pretenţii privind diferenţă indemnizaţie concediu de maternitate.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:
Conform deciziei nr. 75/30.05.2005 emisă de Preşedinte, începând cu data de 3.06.2005 , activitatea reclamantei a încetat temporar , aceasta beneficiind de concediu pentru îngrijirea copilului în vârstă de până la doi ani , în temeiul art. 78 alin. 4 din Legea 303/2004 , privind statutul judecătorilor şi procurorilor , astfel cum a fost modificat , din Legea nr. 247/2005 , coroborate cu dispoziţiile art. 21 din Regulamentul privind concediile judecătorilor şi procurorilor , aprobate prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 325/24 august 2005.
Ulterior , cu ocazia susţinerii pe fond a acţiunii , cuantumul acesteia a fost majorat la 2771 RON ca apoi, prin concluziile scrise depuse la fila 20 din dosar , suma solicitată să fie de 2079 RON lunar, începând din 22.07.2005 şi până la 24.I.2007.
Potrivit art. 21 alin. 3 din Regulamentul privind concediile judecătorilor şi procurorilor , aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 325/2005 , de indemnizaţiile prevăzute la alin. 2 ( pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani ) , în cuantum de 75% beneficiază şi judecătorii şi procurorii care, la data intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005 , se află în concediu pentru creşterea copilului în vârstă de doi ani.
În privinţa cuantumului lunar al acestei indemnizaţii , se reţine că, potrivit Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 359/8 septembrie 2005, “începând cu data de 25 iulie 2005 ( şi nu 22 iulie cum susţine reclamanta ) data intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii 247/2005 , judecătorii şi procurorii aflaţi în concediu de creştere a copilului în vârstă de până la doi ani , au dreptul la o indemnizaţie în cuantum de 75% din media veniturilor nete realizate în ultimele 6 luni , anterioare datei la care se acordă acest concediu “.
Prin urmare , începând din 25 iulie 2005 , reclamanta este îndreptăţită la plata sumei de 2079 RON lunar , cu titlu de indemnizaţie pentru creşterea copilului în vârstă de 2 ani, sumă reprezentând 75% din venitul net realizat în ultimele 6 luni de la data acordării concediului.
De asemenea , operaţiunile de regularizare a diferenţelor s-au efectuat în luna august , reclamanta încasând diferenţele aferente lunii iulie şi august 2005.
In privinţa datei până la care să fie obligaţi , respectiv 24.01.2007 , solicitarea reclamantei este neîntemeiată având în vedere că, obiectul cererii îl reprezintă o obligaţie succesivă , cu scadenţă lunară.
Deci , obligaţia pârâţilor la achitarea indemnizaţiei până la data de 24.01.2005 , nu are un suport legal , urmând a fi respinsă ca atare.
În schimb , instanţa a admis petitul privind plata cheltuielilor de transport, în cuantum de 250 RON , efectuate de reclamantă în perioada 9-25 iulie 2005, aceasta fiind îndreptăţită la decontarea lor , în baza art. 79 din legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor şi procurorilor , modificată şi completată ulterior.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta şi pârâta.
Examinând sentinţa atacată în raport cu motivele de recurs , Curtea constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat
Recurenta reclamantă a beneficiat de indemnizaţia prevăzută la alin. 2 din art. 21 din Regulamentul privind concediile judecătorilor şi procurorilor aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 325/2005 , în sensul că suma de 2079 RON astfel cum a fost calculată a reprezentat 75% din venitul net realizat în ultimele 6 luni de la data acordării concediului.
Operaţiunile de regularizare s-au efectuat în lunile august şi septembrie în conformitate cu prevederea legală menţionată , achitarea indemnizaţiei efectuându-se în luna octombrie , astfel cum rezultă din statul de plată şi funcţiuni depus în copie la dosarul cauzei.
Sub aspectul cuantumului , al datei de la care s-a datorat indemnizaţia şi a diferenţelor neîncasate, în mod întemeiat prima instanţă a respins pretenţia formulată ca rămasă fără obiect.
Începând cu luna noiembrie 2005 , în baza dispoziţiilor art. 38 din Hotărârea nr. 1275/3.11.2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 303/2004 şi ale Legii nr. 47/1992 republicată referitoare la pensiile de serviciu şi la acordarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani , pentru persoanele care se află în concediu de creştere a copilului la data intrării în vigoare a Legii 247/2005 rămân aplicabile dispoziţiile în vigoare la data deschiderii dreptului.
Cum activitatea recurentei reclamante a încetat temporar începând cu data de 3 iunie 2005 , cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la 2 ani este cel prevăzut la art. 79 alin. 4 din Legea 19/2000.
În considerarea celor expuse , recursul declarat de reclamantă urmează să fie respins.
Motivul de recurs al pârâtei Curtea de Apel Braşov , fundamentat pe dispoziţiile art. 79 din Legea nr. 303/2004 , astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005 este întemeiat.
Potrivit dispoziţiilor legale menţionate , magistraţii beneficiază anual de şase călătorii în ţară dus – întors în cazul în care deplasarea se face cu
autoturismul , în condiţiile în care se decontează 7,5 l combustibil la suta de kilometri.
Conform calculului efectuat de recurenta pârâtă, a rezultat suma de 199 RON , calculată la preţul de 3,35 RON , pe distanţa Braşov – Constanţa.
Prin dispoziţia nr. 170/18 mai 2005 suma de 199 RON reprezentând contravaloarea cheltuielilor de transport în perioada concediului de odihnă a fost achitată integral reclamantei, suma fiind încasată fără obiecţiuni sau efectuarea unui contractul din care să rezulte valoarea pretinsă prin cererea de chemare în judecată.
În condiţiile arătate , recursul pârâtei a fost admis , în temeiul art. 312 pct. 1 Cod procedură civilă , în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantă şi a fost modificată sub acest aspect sentinţa atacată prin înlăturarea dispoziţiei privind obligarea pârâtei la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli de transport .
