8- pretenţii comerciale–acţiune în regres-răspundere pentru prejudiciul cauzat de animale.
SENTINŢA CIVILĂ NR.1048
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2009
Asupra cererii de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr./198/2009, reclamanta SC O.V.I. SA, a chemat în judecată pe pârâtul D.G. , pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat acesta la plata sumei de 5742,74 lei RON, reprezentând despăgubiri şi dobânda legală calculată de la data introducerii cererii de chemare în judecată până la achitarea efectivă şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că la data de 03.07.2007, în jurul orelor 18,30, pe DN 7 Brezoi, la km209+500 m, a avut loc un accident de circulaţie în care a fost implicat autovehiculul VW Polo cu nr. B.95. , condus de R.B., vinovăţia pentru producerea accidentului fiind stabilită prin procesul verbal nr. 0392298/03.07.2007 în sarcina pârâtului D.G. „ în calitate de deţinător al bovinei femele cu nr. de crotaliu RD-ANSV-40700000-9839 a lăsat animalul nesupravegheat pe partea carosabilă a drumului naţional şi care a apărut brusc în faţa autoturismului VW Polo cu nr. B.95. condus de R.B.C. care l-a lovit”, procesul verbal nefiind contestat de petent.
Arată reclamanta că autovehiculul avea încheiată asigurare la O.V.I., cu poliţa Casco nr. 408105, valabilă la data accidentului, astfel că a deschis dosarul de daună nr. CA/CDB/07/ achitând despăgubiri pentru reparaţia autovehiculului în cuantum de 5742,74 lei cu O.P. 5891/30.08.2007.
Menţionează reclamanta că se subrogă în drepturile persoanei prejudiciate, în temeiul art. 22 din Legea 136/1995, fiind îndreptăţiţi să solicite repararea prejudiciului prin obligarea pârâtei la plata despăgubirilor, raportat la culpa sa.
Reclamanta arată că l-a convocat pe pârât la conciliere directă însă acesta nu a dat curs invitaţiei.
A solicitat reclamanta judecarea cauzei în lipsă.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar: copie convocare la conciliere şi copie dovadă de comunicare, copie cerere, copie dosar de daună, copie factura nr. 258, copii deviz, copii planşe foto, copie proces verbal de contravenţie, copie poliţă de asigurare.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care s-aapărat în sensul că procesul verbal de contravenţie a fost încheiat superficial şi că în realitate nu este vinovat întrucât animalul s-a aflat în grija păzitorului.
Totodată , a arătat pârâtul, oral în instanţă, că nu a contestat procesul verbal de contravenţie, iar, pe de altă parte, a solicitat proba testimonială cu doi martori pentru a dovedi aspectele din întâmpinare.
Au fost audiate martorele G.A. şi P.V..
Reclamanta a depus la dosar note scrise.
Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată pârâtul pentru a fi obligat acesta să-i plătească suma de 5742,74 lei reprezentând despăgubiri pentru avariile provocate asiguratului său R.B. ca urmare a accidentului de circulaţie produs în data de 3.07.2007 din culpa exclusivă a pârâtului care a lăsat nesupravegheată pe drumul naţional o bovină femelă.
Totodată, a solicitat reclamanta obligarea pârâtului la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii cererii şi până la plata efectivă a debitului şi cheltuieli de judecată.
Cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile privind răspunderea civilă delictuală şi pe dispoziţiile Legii 136/1995.
Reclamanta a depus la dosar dovada efectuării procedurii de conciliere potrivit art. 720 ind.1 cod procedură civilă.
Pârâtul s-a apărat în sensul că nu se face vinovat de producerea accidentului şi respectiv de producerea pagubei întrucât animalul se afla în grija unui păzitor de animale.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri şi proba testimonială cu doi martori.
Examinând procesul verbal de contravenţie încheiat de organele de poliţie (f.26) instanţa constată că prin acesta s-a reţinut culpa pârâtului care a lăsat nesupravegheată pe partea carosabilă bovina şi aceasta apărut brusc în faţa autovehiculului marca VW Polo, în urma impactului rezultând avarierea autovehiculului.
Procesul verbal conţine menţiunea pârâtului „vaca a fost la păzitor, el răspunde de animal” şi menţiunile agentului constatator privind avariile autovehiculului cu nr.B.95. .
Oral în instanţă, pârâtul a menţionat că nu a contestat acest proces verbal.
Din înscrisurile aflate la dosar (filele 7-29) rezultă că pentru autovehiculul cu nr. B.95. avea asigurare Casco la societatea reclamantă, că s-a întocmit dosarul de daună CA/CDB/07/ şi pe bază de deviz de lucrări şi factură a fost achitată contravaloarea reparaţiei de 5742,74 lei (f.7,11,13).
Din declaraţiile celor două martore audiate în instanţă (f.59-60) a rezultat că vitele cetăţenilor din sat erau încredinţate unui păzitor dimineaţa şi erau luate înapoi seara, iar în acest timp erau ţinute la păşunat pe islazul comunal aflat chiar lângă drumul naţional.
De asemenea, martorele au relatat faptul că în seara de 3.07.2007 au văzut animalul proprietatea pârâtului lovit de maşină pe drumul naţional şi în preajmă se afla păzitorul, pârâtul sosind ulterior.
Sub raport juridic, în speţă se pune problema răspunderii civile delictuale pentru prejudiciul cauzat de animal.
Potrivit dispoziţiilor art. 1001 cod civil, proprietarul unui animal, sau acela care se serveşte de dânsul, în cursul serviciului, este responsabil de prejudiciul cauzat de animal, sau că animalul se află în paza sa, sau că a scăpat.
În doctrină sunt stabilite principiile răspunderii pentru prejudiciile cauzate de animale. Astfel, în ceea ce priveşte persoana ţinută să răspundă, principiul este că răspunderea incumbă persoanei care, la momentul producerii prejudiciului, avea paza juridică a animalului.
Paza juridică decurge din dreptul pe care îl are o persoană de a se folosi de animalul respectiv, care implică prerogativa de comandă,de direcţie şi supraveghere a animalului.
În această situaţie este proprietarul ori persoana căreia proprietarul i-a transmis folosinţa animalului, de exemplul în temeiul unui drept de uzufruct, al unui contract de comodat etc.
Paza juridică nu se confundă însă cu paza materială a animalului, aceasta din urmă neacordând dreptul paznicului de a se folosi de animal în propriul său interes.În această situaţie se află îngrijitorul animalului, cel care duce animalul la păşunat, zootehnicianul etc.
Astfel, numai paza juridică atrage aplicarea prevederilor art.1001 cod civil.
În speţă, din toate probele dosarului rezultă că paza juridică a animalului aparţine pârâtului iar cel ce păşuna animalul avea numai paza materială.
Aceasta coroborată cu faptul că reclamanta a făcut dovada existenţei prejudiciului şi a faptului că acesta a fost produs de animalul aflat în paza juridică a pârâtului, atrage răspunderea pârâtului pentru prejudiciul cauzat.
Pârâtul are ulterior posibilitatea de a se întoarce printr-o acţiune în regres împotriva celui căruia i-a încredinţat paza materială, dar în temeiul art. 998-999 cod civil privind răspunderea pentru fapta proprie.
Faţă de aceste considerente, instanţa reţine că acţiunea este întemeiată şi o va admite obligând pârâtul să plătească reclamantei suma de 5742,74 lei reprezentând despăgubiri.
Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 43 cod comercial, va fi obligat pârâtul şi la plata dobânzii legale calculate de la data introducerii acţiunii până la plata efectivă.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 cod procedură civilă,
