Somatie de plata. Sentinta civila nr. 156/08.02.2007. Inadmisibilitatea cumulului penalitatilor cu dobânzile în lipsa unei stipulatii exprese.
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Bicaz, la data de 15.01.2007, sub nr. 2049/2006, creditoarea S.C. EOS KSI ROMÂNIA SRL (în calitate de cesionar – contract de cesiune de creante încheiat cu S.C. ORANGE ROMÂNIA S. A.) a solicitat emiterea unei ordonante care sa contina somatia de plata împotriva debitoarei SC NONA AND D. CONSTRUCT SRL, cu privire la suma de suma de 1272,74 lei noi, reprezentând 563,37 lei noi – contravaloare facturi neplatite, 146 lei noi – dobânzi, 563,37 lei noi – penalizari, conform contractelor încheiate între parti, cu obligarea debitoarei si la plata cheltuielilor de judecata, constând în taxa de timbru si timbrul judiciar. Potrivit pct. 11 din contracte, creditoarea a învederat ca, pentru neachitarea în termen a sumelor datorate, penalitatile de întârziere sunt stabilite în cuantum de 1 % pentru fiecare zi de întârziere. În temeiul acestor contracte, creditoarea a emis facturile fiscale, depuse la dosarul cauzei (filele 10-20), în valoare totala de 563,37 lei noi. Reclamanta S.C. EOS KSI ROMÂNIA SRL, în calitate de cesionar (contract de cesiune de creante încheiat cu S.C. ORANGE ROMÂNIA S. A.) a formulat prezenta cerere de chemare în judecata.
Instanta constata ca sunt îndeplinite în cauza cerintele art. 1 alin. 1 si 2 din O.G. nr. 5/2001; astfel, creanta în suma de 563,37 lei noi, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobila neachitate de debitor si 563,37 lei noi, reprezentând penalitati de întârziere aferente, are caracter cert, lichid si exigibil si reprezinta o obligatie de plata nascuta ca urmare a relatiilor contractuale de prestari servicii stabilite între parti. Creanta este certa întrucât existenta sa rezulta din contractele încheiate între parti, coroborate cu facturile emise în baza acestuia. Este lichida deoarece cuantumul acesteia este determinat prin facturile emise de creditoare, necontestate de debitoare, fiind si exigibila, scadenta obligatiei de plata fiind stabilita expres conform pct. 10.3 si 10.4 din contracte cel mai târziu în a 14-a zi de la data facturarii. Conform situatiei financiare din data de 20.08.2004, ultima zi de plata era 03.09.2004, termen pe care debitoarea l-a lasat sa treaca fara a achita debitul restant, în cuantum de 563,37 lei noi.
Societatea debitoare nu a facut dovada achitarii debitului.
Referitor la penalitatile de întârziere aferente, instanta constata ca, potrivit disp. pct. 11 din contractele de prestare de servicii de telefonie mobila încheiate, în caz de neplata la termen a facturilor, beneficiarul a acceptat aplicarea unor penalitati de întârziere de 1 % pe zi calendaristica. Având în vedere, ca potrivit disp. art. 4 alin. 3 din Legea 469/2002, privind unele masuri pentru întarirea disciplinei contractuale, totalul penalitatilor pentru întârziere în decontare nu poate depasi cuantumul sumei asupra carora sunt calculate, cu exceptia cazului în care prin contract s-a stipulat contrariul si, având în vedere ca, în contractele încheiate între parti, nu s-a prevazut posibilitatea de a fi imputate penalitati al caror cuantum sa întreaca debitul principal, instanta constata ca, în cauza, pârâtul datoreaza 563,37 lei noi, cu titlu de penalitati de întârziere.
În consecinta, avându-se în vedere si dispozitiile art. 969-970, 1169-1170 din C. civ. si ale art. 46 din C.com., instanta urmeaza a admite în parte prezenta cerere privind emiterea somatiei de plata formulata de creditoarea S.C. EOS KSI ROMÂNIA SRL împotriva debitoarei SC NONA AND D. CONSTRUCT SRL si, în temeiul art. 1 si 6 alin. 2, 3 din O.G. nr. 5/2001, cu modificarile ulterioare, debitoarea va fi somata sa plateasca creditoarei, în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei ordonante, suma de 563,37 lei noi, reprezentând contravaloarea serviciilor de telefonie mobila neachitate si 563,37 lei noi, reprezentând penalitati de întârziere aferente.
În privinta dobânzilor, instanta constata ca, prin stipularea clauzei penale, partile au prevazut anticipat daunele-interese în cazul întârzierii la plata, astfel ca nu mai pot fi pretinse si despagubiri sub forma dobânzii legale pentru neîndeplinirea obligatiei de plata. Desi art. 1088 din C. civ. coroborat cu disp. OG nr. 9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligatii banesti, prevede posibilitatea cumulului dobânzii (legale sau conventionale) cu penalitatile, în materie comerciala, aceste prevederi au fost modificate implicit de prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 469/2002, care reglementeaza posibilitatea stipularii în contractele comerciale, în afara penalitatilor pentru întârzierea platii, a unor daune-interese pentru neexecutarea totala sau partiala a contractului, sub forma daunelor-interese moratorii sau compensatorii. Rezulta, asadar, ca aceste daune-interese, sub forma unor dobânzi conventionale trebuie stipulate expres în contract. Cum în contractele încheiate între parti, nu au fost stipulate astfel de dobânzi, instanta va respinge capatul de cerere referitor la dobânzi ca nefondat.
