9- somaţie plată –contract comercial supus OUG 119/2007-excepţia inadmisibilităţii.
SENTINŢA CIVILĂ NR.1070
ŞEDINŢA PUBLICĂ din 16 noiembrie 2009
Asupra cererii de faţă constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr./198/2009, creditoarea SC C. SRL, a chemat în judecată debitoarea ŞCOALA Ş.V., pentru ca pe calea somaţiei de plată să fie somată aceasta să-i plătească suma de 6145,1 lei , reprezentând debit restant şi penalităţi de întârziere de 934,06 lei şi cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea arată că la data de 25.11.2008 a încheiat cu debitoarea contractul de lucrări adiţional nr. 2713/25.11.2008, având ca obiect Instalaţii Încălzire Interioare+Montaj în CT, facturat cu factura nr.5678546/2.12.2008 în valoare de 23504,71 lei, exigibilă la data de 13.01.2009.
Precizează creditoarea că ea şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale iar debitoarea a recunoscut şi acceptat la plată întreaga sumă, achitând parţial debitul, în prezent rămânând un rest de 6145,1 lei.
De asemenea, arată că, cu ocazia definitivării lucrărilor s-a întocmit procesul verbal de recepţie cu care debitoarea a fost de acord.
Creditoarea menţionează că , potrivit art. 12.2 din contract, debitoarea datorează şi 0,1%/zi penalităţi de întârziere, respectiv 934,06 lei calculate până la 15.06.2009.
În final, precizează că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.1 din OG 5/2001, creanţa fiind certă, lichidă şi exigibilă, constatată printr-un înscris însuşit prin semnătură şi ştampilă de pârâtă şi solicită admiterea cererii.
În dovedirea cererii, creditoarea a depus la dosar : copie centralizator financiar, copie contract, copie proces verbal de recepţie, copie ordin de plată şi copie factură.
Debitoarea, nu a depus întâmpinare însă s-a prezentat în instanţă şi a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii, depunând la dosar concluzii şi o serie de înscrisuri.
Instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei şi a amânat pronunţarea la data de 16.11.2009.
Examinând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Creditoarea a chemat în judecată debitoarea pentru ca pe calea somaţiei de plată să fie somată acesta să-i plătească suma de 6145,1 lei reprezentând debit restant şi penalităţi de întârziere calculate potrivit contractului până la 15.06.2009 în cuantum de 934,06 lei.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitoarea un contract având ca obiect –instalaţii de încălzire interioare şi pentru aceste lucrări a emis factura nr. 5678546/2.12.2008 în valoare de 23504,71 lei, exigibilă la data de 13.01.2009, ce a fost acceptată la plată de debitoare şi chiar a efectuat o plată parţială.
Şi-a întemeiat creditoarea cererea pe dispoziţiile OG 5/2001 privind procedura somaţiei de plată.
Debitoarea, prezentă în instanţă a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii.
În motivarea excepţiei, debitoarea a arătat că în speţă este vorba de o unitate de învăţământ de stat care funcţionează ca unitate finanţată din fonduri alocate prin bugetul local al oraşului C..
A mai arătat că, potrivit art.167 al.15 din Legea 85/1995, directorul unităţii de învăţământ este ordonator terţiar de credite, iar potrivit Legii 215/2001 ordonatorul principal de credite este primarul îndreptăţit să aprobe bugetul unităţii de învăţământ şi să asigure finanţarea ei.
Astfel, deşi în speţă este vorba de un contract comercial încheiat cu o autoritate publică , procedura de judecată şi instanţa competentă fiind stabilite de OUG 119/2007, creditoarea a formulat cererea în temeiul OG 5/2001.
Analizând excepţia invocată instanţa reţine următoarele:
Potrivit art.1 din OG.5/2001, procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bună voie sau prin executare silită a creanţelor certe , lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani asumate prin contract constatat printr-un înscris însuşit de părţi prin semnătură şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau alte prestaţii.
Pe de altă parte, art.2 din OUG 119/2007 prevede că aceasta se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar la art.1 din acest act normativ se precizează semnificaţia termenului de contract comercial- contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea unor servicii şi a termenului de autoritate contractantă- a) orice autoritate publică a statului român care acţionează la nivel central, regional sau local;b) orice organism de drept public, cu personalitate juridică, care a fost înfinţat pentru satisfacerea unui interes general, fără caracter comercial, şi care se află în una din următoarele situaţii: este finanţat, în majoritate de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit.a.; d)orice întreprindere publică ce desfăşoară una sau mai multe din activităţile prevăzute de OUG 34/2006.
Totodată, în timp ce cererea întemeiată pe dispoziţiile OG 5/2001 este de competenţa instanţei competente pentru judecarea fondului cauzei, în cazul cererilor întemeiate pe disp. OUG 119/2007 având ca obiect un contract de achiziţie publică, de concesiune de lucrări publice sau de servicii se depune la instanţa de contencios administrativ competentă, care va aplica pentru soluţionarea cauzei dipoziţiile acestei ordonanţe. (art.5 al.3 din Legea 118/2008 de modificare a OUG 119/2007).
În cazul de faţă, din înscrisurile depuse la dosar de debitoare rezultă că aceasta este un organism, înfinţat în scopul satisfacerii unui interes general, fără scop patrimonial şi finanţată integral de stat prin bugetul local.
Pe de altă parte, contractul încheiat între părţi (f.5) este un contract de concesiune de lucrări întemeiat pe dispoziţiile OUG 34/2006.
Faţă de toate acestea, legea aplicabilă speţei este OUG 119/2007 aprobată cu modificări prin Legea 118/2008.
Ca urmare, cererea de faţă, întemeiată pe dispoziţiile OG 5/2001 este inadmisibilă atât timp cât ea este guvernată de o lege specială.
Trebuie menţionat că, deşi potrivit dispoziţiilor art.5 al.4 din OUG 119/2007, modificată, intanţa verifică din oficiu competenţa procedând conform legii, pentru ca instanţa să poată face acest lucru trebuie ca ea să fie investită cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile OUG 119/2007, ceea ce nu este cazul în speţă.
Pentru toate aceste considerente, instanţa va respinge cererea ca inadmisibilă, creditoarea având posibilitatea de a urma procedura instituită de legea specială.
