Prin sentinta civila nr. 632/9.03.2011, pronuntata de Judecatoria Sighetu Marmatiei în dosarul nr. 2508/307/2009, a fost admisa în parte actiunea civila formulata de reclamanta P.A. în contradictoriu cu pârâtii : N. I., N. P., A.I., N. P. jr. si s-a constatat ca masa succesorala dupa defuncta N. D. decedata la …, este compusa din complexul imobiliar situat în satul …
S-a constat ca mostenitorii defunctei sunt pârâtii în calitate de mostenitori legali, descendeti si N. P. jr., în calitate de mostenitor testamentar.
S-a constatat în favoarea reclamantei un drept de creanta în valoare de 25.000 lei.
S-a admis cererea de interventie a intervenientului P.G., având o contributie la construirea casei de la nr.206/A, în suma de 528,00 lei.
S-a atribuit pârâtului N. I., casa si grajdul …, în valoare totala de 94.100 lei.
S-a atribuit pârâtului N. P.jr. doua camere, doua beciuri situate înspre miazazi, bucataria de la grajd si sura, cu terenul aferent în folosinta de circa 1,00 ha.
S-a obligat pârâtul N. I. sa plateasca reclamantei suma de 25.000 lei, dreptul de creanta si intervenientului suma de 528 lei, contributia materialelor la edificarea casei cu nr. 206/A.
S-a constatat ca pârâtii N. P. si A. I.nu au solicitat sulte, în functie de cotele parti de mostenire.
S-au compensat cheltuielile de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele :
Instanta de rejudecare a procedat la admiterea în principiu privind bunurile din masa succesorala a defunctei , prin încheierea civila nr. 17.03.2010, în contradictoriu si cu pârâtii, cu stabilirea calitatii de mostenitori legali si testamentari ai acestora si a solutionat si cererea de interventie .
Bunurile cuprinse în masa succesorala a defunctei sunt evidentiate în expertiza efectuata de ing. C.M. din dosarul nr.86/2005 (71/307/2005) respectiv complexul imobiliar situat în …, care a fost evaluat la suma de 90.100 lei, la care se adauga valoarea terenului declarat de parti în rejudecare în total suma de 94.100 lei.
Instanta de rejudecare a avut în vedere cu privire la bunurile ce au fost în patrimoniul defunctei si antecontractul de întretinere din 16.01.2004 încheiat între defuncta si pârâtul N.P.
În ceea ce priveste bunurile mentionate în cererea de interventie, respectiv contravaloarea a 4 grinzi, s-a dovedit din probele testimoniale contributia intervenientului cu aceste materiale la constructia casei si s-a dovedit si valoarea acestora în suma de 528 lei ( grinzile au avut o lungime de 11 m în total 44 m înmultit cu 12 lei ml), astfel ca instanta în baza art.50 si 55 din codul de procedura civila va fi admisa.
Apreciind probele administrate instanta de rejudecare considera ca dreptul de creanta al reclamantei este de 22.500 lei, cuantumul fiind stabilit prin expertiza ing. C.M..
Împotriva sentintei civile nr. 632/9.03.2011, pronuntata de Judecatoria Sighetu Marmatiei în dosarul nr. 2508/307/2009, au formulat recurs N.I. si N. P. jr. , solicitând admiterea recursului, casarea hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei de fond si în subsidiar casarea hotarârii atacate si rejudecând în fond, respingerea actiunii reclamantei.
În motivele de recurs s-au învederat urmatoarele aspecte:
Prin decizia 292/R/2009 a Tribunalului Maramures a fost casata sentinta nr. 2560/2008 a Judecatoriei Sighetu Marmtiei si a fost trimisa cauza în rejudecare instantei de fond.
Prin îndrumarul decizie de casare s-a dispus pronuntarea unei încheieri de admitere în principiu precum si efectuarea unei expertize de evaluare a bunurilor care compun masa succesorala, dupa conexarea dosarului 2089/307/2007.
Fata de dispozitia instantei de recurs de a se efectua o expertiza pentru evaluarea bunurilor, instanta de fond nu s-a conformat.
Respectiv, s-a avut în vedere expertiza efectuata de ing. C.M. din dosar 86/2005 ( 71/307/2005), ori în acest dosar altele trebuiau sa fie obiectivele pentru expertiza în afara de evaluarea bunurilor care compun masa succesorala, procedând în acest mod, instanta a solutionat gresit pretentiile deduse judecatii.
De asemenea, s-a retinut în mod gresit componenta masei succesorale ramase dupa defuncta. Aceasta are doar cota de 1/2 parte din bunurile imobile cladiri si teren aferent, restul cotei de 1/2 parte din bunurile imobile cladiri si teren aferent, fiind cota sotului sau.
Chiar din declaratiile martorilor rezulta faptul ca, complexul imobiliar a fost edificat de catre cei doi soti, parintii recurentului, sub durata casatoriei.
Masa succesorala a fost transmisa prin testament autentic catre N.P.jr. astfel ca în mod gresit instanta de fond a constatat calitatea de mostenitor testamentar al pârâtului, însa partajarea si atribuirea catre acesta o face luând în considerare contractul de întretinere sub semnatura privata.
Tot gresit dispune si cu privire la partajarea catre ceilalti mostenitori în sensul ca atribuie pârâtului N.I. o parte din bunurile care compun masa succesorala fara stabilirea sultelor corespunzatoare celorlalti mostenitori.
În ceea ce priveste dreptul de creanta solicitat de reclamanta, instanta , în mod gresit constata un drept de creanta în cuantum de 25.000 lei fara a motiva de unde rezulta acest drept si cum a fost dovedit de catre reclamanta. Nefiind dovedit aceste drept de creanta, de unde rezulta, nu se poate verifica daca acesta este prescris sau nu si daca reclamanta îl mai poate pretinde în cazul în care a fost dovedit.
Cu privire la cererea de interventie a lui P.G., care solicita a se constata un drept de creanta în favoarea sa în suma de 528 lei reprezentând contravaloarea a 4 grinzi folosite la constructia casei, acest drept este prescris si nedovedit.
Analizând sentinta civila recurata nr. 632/9.03.2011 pronuntata în dosar nr. 2508/307/2009, prin prisma motivelor de recurs formulate si în conformitate cu dispozitiile art. 304 1 Cod procedura civila, tribunalul constata ca recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Examinând actele si lucrarile dosarului instantei de fond, se constata ca prima instanta nu a elucidat obiectul cererii de chemare în judecata. Nu a pus în discutie ce reprezinta dreptul de creanta pretins, raportat la precizarile succesive si contradictorii depuse la dosar. Astfel la fila 32 bis intimatii P.A. si P.G. solicita „ sa se constate ca acestia au un drept de creanta asupra constructiilor materializat prin faptul ca au participat la ridicarea constructiilor care ulterior au fost notate în CF pe terenul asupra caruia numita N.M. în timpul procesului de partaj s-a întabulat prin uzucapiune”, însa instanta nu pune în discutie natura juridica a acestei cereri, valoarea dreptului de creanta solicitat de fiecare dintre intimati, motivarea în fapt si în drept , necesitatea indicarii temeiului juridic al cererilor vizând acest drept de creanta .
La fila 46, prin notele de sedinta depuse pentru termenul de judecata din 22.09.2010, intimata P.A. precizeaza ca solicita a se retine în favoarea sa „ doar ca are un drept de creanta asupra constructiilor din Valeni nr. 206/A în cota de 1/3 parte fara a se retine suma” .
Prin scriptul depus la dosarul de fond la data de 24.01.2011, intimatii solicita sa se constate ca intimata P.A. are un drept de creanta asupra imobilelor ce formeaza masa succesorala ramasa dupa defuncta, fara sa se indice în ce consta dreptul de creanta pretins si motivarea în fapt si în drept .
Prin sentinta recurata se constata în favoarea reclamantei un drept de creanta în valoare de 22.500 lei – fila 82.
Aceasta dispozitie nu ester motivata de instanta. În considerentele sentintei recurate se retine doar ca „ apreciind probele administrate, instanta considera ca dreptul de creanta al reclamantei este de 22.500 lei, cuantumul fiind stabilit de expertiza ing. C.M.
Expertiza întocmita de expert C.M., a fost efectuata în dosarul nr. 86/2005, având ca obiect partaj dupa divort, în care parti erau doar P.A. în calitate de reclamanta si N.I. în calitate de pârât, iar reclamanta din acel dosar solicitase în contradictoriu doar cu fostul sot, un drept de creanta de 1/4 din valoarea imobilelor, iar expertul stabilise o valoare de 22.500 lei .
În prezenta cauza, cererea de chemare în judecata are un alt obiect, neelucidat în mod corespunzator de prima instanta si se discuta în contextul unui partaj succesoral dupa defuncta N. D. Prin urmare, raportarea primei instante la suma de 22.500 lei mentionata de expertul C. M. în dosarul 86/2005, nemotivata, apare ca inexplicabila.
Potrivit art. 315 alin. 1 Cod procedura civila, în caz de casare, hotarârile instantei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum si asupra necesitatii administrarii unor probe, sunt obligatorii pentru judecatorii fondului.
Prima instanta nu s-a conformat îndrumarului deciziei de casare, care a statuat în sensul necesitatii efectuarii unei noi expertize tehnice judiciare în cauza de fata, împrejurare de atrage incidenta dispozitiilor art. 304 pct. 5 Cod procedura civila.
În conformitate cu dispozitiile art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedura civila, hotarârea se da în numele legii si va cuprinde motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei, precum si cele pentru care s-au înlaturat cererile partilor. Simpla afirmatie ca un fapt rezulta din probele dosarului, fara sa se arate în ce constau aceste probe constituie o nemotivare.
Din modul de redactare a textului de lege, rezulta ca art. 261 Cod procedura civila este reglementat prin norme imperative, iar lipsa unor mentiuni poate atrage nulitatea hotarârii în conditiile art. 105 alin. 2 teza I din Codul de procedura civila.
Obligatia judecatorului de a demonstra în scris de ce s-a oprit la solutia data, pentru ce a admis sustinerile unei parti si le-a respins pe ale celeilalte, pentru ce a gasit buna o proba si nesincera alta proba, de ce a aplicat o anumita norma de drept sau i-a dat o anumita interpretare, este o obligatie esentiala a acestuia.
Dreptul la un proces echitabil presupune în principiu, motivarea hotarârii.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului a retinut constant în jurisprudenta sa, ca dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Conventie nu poate trece drept efectiv decât daca cererile si observatiile partilor sunt în mod real ascultate, adica în mod corect si concret examinate de catre instanta sesizata.
Articolul 6 CEDO implica mai ales în sarcina instantei obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor si al elementelor de proba ale partilor.
În speta examinarea sentintei recurate conduce la concluzia neelucidarii de catre instanta fondului în mod primordial, a cadrului procesual si a obiectului cererilor cu care fusese învestita.
În dosarul primei instante, fara sa existe vreo cerere în acest sens, prima instanta dispune iesirea din indiviziune si atribuirea de loturi fara a fi învestita cu asemenea petite si fara a fi puse în discutie astfel încât recurentii nu au putut formula aparari în ceea ce priveste modul de rezolvare a iesirii din indiviziune si a atribuirii de loturi, în conditiile în care nu s-au cerut aceste lucruri.
În aceste circumstante, rezolvarea data pricinii afecteaza în mod esential dreptul de acces la un tribunal si dreptul la un proces echitabil, principii consacrate prin art. 6 alin. 1 din Conventie.
Raportat la considerentele mai sus expuse, în baza art. 312 pct. 3 si 5 raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedura civila tribunalul a admis recursul , a casat sentinta recurata si a trimis cauza spre rejudecare primei instante.
