Prin sentinta civila nr. 2941/21.03.2012 pronuntata în dosarul nr. 13213/182/2011, Judecatoria Baia Mare a admis contestatia la executare formulata de C. T. T. în contradictoriu cu intimata G. A. D., si a dispus anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosar executional nr. 658/2011 . A luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata. A fost respinsa cererea intimatei de obligare a contestatorului la cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin Sentinta civila nr. 1095 din data de 25.06.2010, pronuntata de Tribunalul Maramures, în dosar nr. 1439/100/2010,irevocabila, a fost admisa, în parte, actiunea intimatei si contestatorul obligat la plata catre aceasta a drepturilor salariale restante, constând în suma reprezentând indemnizatia de conducere de 30%, aplicata la salariul de baza al acesteia, în perioada 01.06.2008-01.08.2009.
Totodata prin Decizia civila, irevocabila, nr.5695/R/06.12.2010 pronuntata de Curtea de Apel Cluj, în dosar nr. 1430/100/2010, a fost admis, în parte, recursul formulat de aceeasi intimata si s-a dispus anularea Deciziei nr. 30.05.2008, emisa de contestator si obligat acesta sa-i plateasca sporul de 25%, pentru exercitarea vizei de control financiar preventiv propriu, începând cu data de 01.06.2008 si pâna la pronuntare.
În baza acestor titluri executorii si a Încheierii civile nr. 7312 din data de 30.08.2011, a Judecatoriei Baia Mare, prin care s-a încuviintat executarea silita, S.C.P.E.J a demarat procedura executarii silite prin întocmirea unei expertize contabile extrajudiciare pentru calculul sumelor datorate de contestator, a procesului verbal privind plata cheltuielilor de executare din data de 15.11.2011 si a somatiei din aceeasi data, prin care a pus în vedere debitorului ca în termen de 1(una) zi de la primirea somatiei sa-si îndeplineasca obligatiile prevazute în titlurile executorii, respectiv sa-i achite acesteia drepturile banesti prevazute în acestea.
Cu privire la drepturile banesti cuvenite creditoarei, instanta a constatat ca acestea reprezinta drepturi de natura salariala, stabilite printr-o hotarâre judecatoreasca, în sensul O.U.G. nr.71/2009, O.U.G. nr.45/2010 si O.U.G. nr.113/2010.
C.T. T. este o institutie publica fiind finantata din venituri proprii, subventii acordate de la bugetul local si de la bugetul de stat.
Potrivit dispozitiilor art.II alin.1 din O.U.G. nr.45/2010, astfel cum a fost modificat prin art. unic din O.U.G. nr.113/2010 „plata sumelor prevazute prin hotarâri judecatoresti având ca obiect acordarea unor drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii pâna la 31 decembrie 2010, se realizeaza astfel:
a) în anul 2012 se platesc 34% din valoarea titlului executoriu;
b) în anul 2013 se platesc 33% din valoarea titlului executoriu;
c) în anul 2014 se platesc 33% din valoarea titlului executoriu.”
De asemenea, potrivit dispozitiilor art.II alin.2 din acelasi act normativ „în cursul termenului prevazut la alin. (1) orice procedura de executare silita se suspenda de drept”.
Prin urmare, având în vedere faptul ca titlurile executorii au devenit executorii pâna la data de 31.12.2010, instanta constata ca intimata detine o creanta certa si lichida ( cuantumul acesteia fiind determinabil), dar nu si exigibila, astfel ca executarea silita cu privire la drepturile de natura salariala nu putea fi demarata în cursul anului 2011.
Instanta a apreciat ca prin edictarea prevederilor art.II alin.1 din O.U.G. nr.45/2010, cu modificarile si completarile ulterioare a fost consacrat un impediment legal, de ordine publica, în calea demararii sau dupa caz continuarii executarii silite.
Prin adoptarea si aplicarea acestui act normativ nu se neaga existenta si întinderea drepturilor constatate prin hotarâri judecatoresti irevocabile si nici nu se refuza punerea în executare a acestora, ci doar se stabileste o modalitate de executare esalonata, justificata de apararea stabilitatii economice a statului.
Asa cum s-a exprimat deja o parte a practicii judiciare, al caruia punct de vedere instanta si-l însuseste, apreciindu-l temeinic, masurile instituite pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite (executarea esalonata a platilor stabilite prin hotarârile judecatoresti) si obiectivul urmarit (asigurarea stabilitatii economice a statului) si ca ele au un caracter pozitiv, întrucât Guvernul recunoaste obligatia de plata în sarcina autoritatii statale si efectuarea platilor în modalitatea stabilita.
Din expunerea de motive a O.U.G. nr.45/2010, rezulta ca instituirea acestor masuri de esalonare a fost determinata de dificultatile întâmpinate pâna în prezent, în ceea ce priveste executarea hotarârilor judecatoresti având ca obiect drepturi de natura salariala stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, cu o influenta substantiala asupra bugetului de stat pe anul 2010, pe care o are executarea, în conditiile dreptului comun, a titlurilor executorii emise anterior intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
Totodata, se precizeaza ca nepromovarea acestor masuri legislative ar avea drept consecinta imposibilitatea mentinerii echilibrelor bugetare si, în mod implicit, nerespectarea angajamentelor interne si internationale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce priveste nivelul deficitului bugetar.
Prin urmare, adoptarea acestei reglementari speciale a fost determinata de circumstantele exceptionale care au impus instituirea unor masuri prin care sa fie esalonata plata sumelor decurgând din anumite categorii de titluri executorii, fara ca prin aceasta sa se aduca atingere substantei însesi a drepturilor, deoarece, prin aceasta se garanteaza o executare în totalitate a sumelor acolo prevazute, si, totodata, se acorda statului posibilitatea sa identifice resursele financiare necesare achitarii acestor sume.
În consecinta, controlul de conventionalitate asupra ordonantei din perspectiva respectarii garantiilor dreptului la un proces echitabil si la solutionarea cauzei într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 din Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, precum si a dreptului la nediscriminare, reglementat de art. 14 din Conventie, ori a dreptului de proprietate, consacrat de art. 1 din Protocolul nr.1 aditional la Conventie, se cuvine a fi efectuat în acest context.
Astfel, potrivit cerintelor impuse de art. 21 din Constitutia României si art. 6 din Conventie, autoritatea publica este tinuta a constitui un arsenal de mijloace care sa permita executarea hotarârilor judecatoresti, executare vazuta ca parte integranta a procesului civil, fara a carei finalizare dreptul de acces la justitie nu poate fi calificat ca real si efectiv.
Admitând ca anumite amânari ale executarii pot fi justificate în situatii particulare, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca autoritatile dispun de un termen rezonabil pentru a identifica mijloacele adecvate de punere în executare a hotarârilor judecatoresti, acest termen neputând însa sa depaseasca ceea ce este strict necesar pentru a gasi solutiile cele mai potrivite în situatiile exceptionale date.
Este adevarat ca autoritatile statale nu se pot prevala de lipsa fondurilor necesare executarii unei hotarâri judecatoresti îndreptate împotriva lor, însa, în situatii de exceptie, cum ar fi îndatorare excesiva, încetare de plati, dificultati financiare deosebite, stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o masura ce intra în marja de apreciere a statului, respectând atât dreptul de acces la justitie, cât si dreptul la un proces echitabil (sub aspectul duratei procedurii).
În acest context, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, anumite perioade de prelungire a fazei de executare, de 8 luni, 10 luni, dar si de 2 ani si 7 luni au fost apreciate ca justificate în conditiile de exceptie date.
Pe de alta parte, Curtea a apreciat ca o autoritate statala nu ar putea sa invoce lipsa de lichiditati, pentru a justifica refuzul de a executa o hotarâre judecatoreasca.
Or, în cauza de fata, statul nu refuza executarea hotarârilor judecatoresti, ci se obliga la plata esalonata a sumelor prevazute prin acestea, stabilindu-se o perioada de timp rezonabila, în contextul deficitului bugetar grav actual si a conditiilor economice generale extrem de dificile.
De altfel, executarea esalonata a unor titluri executorii care au ca obiect drepturi banesti nu este interzisa în niciun mod de Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece executarea uno icto constituie doar o modalitate de executare si nu echivaleaza cu o neexecutare.
Pe de alta parte, asa cum a statuat Curtea Constitutionala în jurisprudenta sa, mecanismul esalonarii platii, ca modalitate de executare a unei hotarâri judecatoresti, poate fi considerat în concordanta cu principiile consacrate de jurisprudenta Curtii Constitutionale si Curtii Europene a Drepturilor Omului, daca sunt respectate anumite conditii: transe de efectuare a platilor intermediare precis determinate, termen rezonabil de executare integrala, acoperirea eventualei devalorizari a sumei datorate.
Or, sub acest aspect, este evident ca dispozitiile Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 45/2010 respecta toate aceste conditii.
Pe de alta parte, instanta apreciaza ca actul normativ analizat nu contravine nici prevederilor art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în sensul ca ar institui o discriminare pozitiva, în favoarea statului, în calitate de debitor sau o discriminare în rândul aceleiasi categorii de creditori.
Astfel, în jurisprudenta sa, Curtea Europeana a statuat ca o deosebire de tratament juridic este discriminatorie atunci când nu este justificata în mod obiectiv si rezonabil, aceasta însemnând ca nu urmareste un scop legitim sau nu pastreaza un raport rezonabil de proportionalitate între mijloacele folosite si obiectivul avut în vedere.
Totodata, în conformitate cu aceeasi jurisprudenta a instantei de contencios european, statele beneficiaza de o anumita marja de apreciere în a decide daca si în ce masura diferentele între diversele situatii similare justifica un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variaza în functie de anumite circumstante, de domeniu si de context.
Or, în cauza de fata, astfel cum s-a precizat anterior, masura contestata urmareste un scop legitim si se justifica în mod obiectiv si rezonabil, astfel încât situatia particulara ivita si motivata prin existenta unei situatii extraordinare este una care reclama, evident, o diferenta de tratament juridic.
Prin urmare, nu se poate retine existenta niciunei discriminari între partile din procedura executarii, în sensul ca statul si-ar aroga mai multe drepturi decât debitorii – persoane de drept privat, în ceea ce priveste executarea hotarârilor judecatoresti, dar nici a unei discriminari între creditori.
Cu privire la cheltuielile de executare stabilite prin procesul verbal din data de 15.11.2011, instanta constata ca sunt neîntemeiate, urmând a anula în totalitate procesul verbal, întrucât executarea silita pentru plata drepturilor de natura salariala a fost demarata prematur, cheltuielile ocazionate de efectuarea acestei executari neputând fi puse în sarcina contestatorului.
Fata de toate aceste aspecte, instanta constatând întemeiata contestatia la executare, a admis-o, si în consecinta, a dispus anularea tuturor formelor de executare întocmite în dosar executional nr. 658/2011 .
Instanta a luat act de faptul ca, în cauza, contestatorul nu a solicitat cheltuieli de judecata.
Cu privire la cererea intimatei privind obligarea contestatorului la plata cheltuielilor de judecata, instanta a respins-o având în vedere solutia pronuntata în cauza si dispozitiile art.274 Cod procedura civila.
Împotriva sentintei civile nr. 2941/21.03.2012 a Judecatoriei Baia Mare, în termenul prevazut de art. 301 Cod procedura civila a formulat recurs recurenta G.A. D., solicitând modificarea în tot a sentintei recurate si respingerea contestatiei la executare ca nefondata.
În motivarea recursului, recurenta a aratat ca sumele prevazute în dosarul executional executional 658/ex/2011 nu fac obiectul OU 671/2009 cu completarile ulterioare.
Recurenta considera ca instanta de fond a pronuntat o hotarâre cu aplicarea gresita a legii.
La data de 15.11.2011 B.E.J. în mod legal a somat C. T.T. sa plateasca recurentei drepturile salariale mentionate în dosarul executional nr. 658/ex/2011, având la baza titlurile executorii sentinta civila nr. 1095/2010 a Tribunalului Maramures si decizia civila nr. 5695/R/2010 a Curtii de Apel Cluj.
În mod nelegal se invoca O.U.G. 71/2009.
Instanta de fond în mod eronat si nelegal nu a luat în considerare apararile recurentei.
O.U.G. 71/2009 face referire la alte sume, câstigate de membrii de sindicat sau alti salariati, sume ce au fost acordate, prin legile 220/2008, 221/2008, 329/2009 si nicidecum la plata unor drepturi salariale de natura celor prevazute prin titlurile executorii puse în executare în dosarul executional nr. 658/2011.
Recurenta arata ca, în cazul sau, angajatorul i-a retinut drepturile salariale cu încalcarea: Codului muncii, a Constitutiei României, a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si a Codului penal.
De asemenea, recurenta precizeaza faptul ca acelasi angajator, i-a achitat sume de bani aferente altor sentinte similare.
În sentinta penala nr. 1730/2011 se retine ca toate acele considerente care apartin instantelor cu putere de lucru judecat, releva o constata si grava încalcare a drepturilor petentei de catre angajator.
Intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
în motivare, intimatul a aratat, în esenta, ca în mod corect prima instanta a admis contestatia la executare, hotarârea atacata fiind legala si temeinica.
În drept, intimatul a invocat O.U.G. 71/2009, O.U.G. 45/2010, O.U.G. 113/2010, Legea 196/2011, art.6 paragraful 2 CEDO, art. 23 alin.8 din Constitutia României, art. 115 – 119 si 274 Cod procedura civila.
Analizând sentinta civila nr. 2941/21.03.2012 prin prisma motivelor de recurs invocate si în considerarea dispozitiilor art. 3041 Cod procedura civila, tribunalul constata ca este fondat, pentru urmatoarele considerente:
În dosarul executional nr. 658/2011, a fost emisa somatia cuprinzând urmatoarele mentiuni:”Având în vedere titlul executoriu, sentinta civila nr. 1095/2010 a Tribunalului Maramures, decizia civila nr. 5695/R/2010 a Curtii de Apel Cluj si procesul verbal privind cheltuielile de executare din data de 15.11.2011, prin care sunteti obligat(a) sa platiti creditoarei G.A.D., suma de 7.306 lei reprezentând drepturi salariale restante constând în indemnizatia de conducere de 30% aplicata la salariul de baza pe perioada 01.06.2008 – 01.08.2009, sporul de 25%, pentru exercitarea vizei de control financiar preventiv propriu începând cu data de 01.06.2008 pâna la data de 06.12.2010 actualizate cu rata inflatiei, calculate conform raportului de expertiza contabila extrajudiciara din data de 26.09.2011+1.299,56 lei cheltuieli de judecata+930 lei onorariu expertiza+292,8 lei TVA aferent cheltuielilor de executare.”.
Intimatul este somat în temeiul art. 387 si 411 Cod procedura civila, sa achite suma datorata.
Intimatului i s-au comunicat în copie si titlurile executorii: sentinta civila nr. 1095/25.06.2010, pronuntata de Tribunalul Maramures în dosarul nr. 1439/100/2010, definitiva si irevocabila prin nerecurare – fila 8-9 si decizia nr. 5695/R/6.12.2010, pronuntata de Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. 630/100/2010, irevocabila – fila 10-14 din dosarul primei instante.
Potrivit art. 278 Cod procedura civila, pct.1, hotarârile primei instante sunt executorii de drept când au ca obiect plata salariilor sau a altor drepturi izvorâte din raporturile juridice de munca, precum si a sumelor cuvenite potrivit legii, somerilor.
Examinând hotarârile judecatoresti ce reprezinta titlurile executorii puse în executare în dosarul executional 658/2011, se remarca împrejurarea ca acestea se refera la sume de bani reprezentând drepturi izvorâte din raporturile juridice de munca, fiind incidente dispozitiile art. 278 pct.1 Cod procedura civila, privind caracterul executoriu de drept al acestor hotarâri judecatoresti.
Prima instanta a retinut în mod eronat aplicabilitatea în speta a dispozitiilor OUG 71/2009, OUG 45/2010, OUG 113/2010.
În cauza se verifica motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
