Titlu jurisprudenţă – Admiterea plângerii împotriva ordonanţei procurorului conform art. 2781 alin. 8 lit. C.p.p. ,punerea în mişcare a acţiunii penale şi reţinerea cauzei pentru judecată în primă instanţă.
Prin încheierea pronunţată la data de 2 aprilie 2013 de Tribunalul Olt în dosarul nr. 8312/104/2012 în baza art.2781 alin.8 lit. c C.p.p. au fostadmise plângerile formulate de petentele S.C. I.I. S.R.L. cu sediul în mun.S., bd.N. T., nr., S.C. C. B&B S.R.L. cu sediul în com.M., str.F., nr. , reprezentată de SC “O. ŞI A.” cu sediul în B., str.S., nr., şi S.C. R.S. H.S.R.L. , cu sediul în mun. C., str..
A fost desfiinţată ordonanţa nr.311/P/2008 din data de 24.10.2012 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, cu privire la soluţia de scoatere de sub urmărire penală a intimaţilor învinuiţi:
-T. G. domiciliat în mun. C., str. V. A., nr., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 al.1,2,3 şi 5C.p. cu aplic.art.41al.2C.p.
-T. T. domiciliat în S, str. P., nr.16, statul G., având reşedinţa în mun. C., str.V. A., nr., M. F. D. domiciliat în mun. C. str. D.V., , cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune prevăzută de art.26C.p. rap.la art.215 al.1,2,3 şi 5 C.p. cu aplic.art.41 al.2C.p. apreciind că la dosar există probe suficiente privind săvârşirea acestor infracţiuni şi reţine cauza spre judecare.
A fost pusă în mişcare acţiunea penală împotriva numiţilor:
-T. G. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 al.1,2,3 şi 5 C.p. cu aplic.art.41 al. 2 C.p;
-T. T. şi M. F. D. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev.de art.26C.p. rap.la art.215 al.1,2,3 şi 5 C.p. cu aplic.art.41 al.2 C.p.
S-a fixat termen la data de 22 aprilie 2013 ora 09:00, sala 1, dată pentru care s-a dispus:
– citarea inculpaţilor T. G., T .T. si M. F. D. şi a părţilor vătămate S.C. I. I. S.R.L. Slatina, S.C. C. B&B S.r.l.. şi S.C. R. S. H. S.r.l.
– în baza art. 171 al. 2 C.p.p. emiterea de adresă către Baroul Olt pentru desemnarea câte unui apărător din oficiu pentru fiecare inculpat şi
– adresă către părţile vătămate pentru a comunica dacă se constituie părţi civile în cauză, conf.art.15C.p.p., iar în caz afirmativ, precizarea cuantumului acestora.
Pentru a se pronunţa această încheiere au fost avute în vedere cele ce urmează:
,,1. La data de 27.12.2012 a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt sub nr. 8312/104/2013 plângerea petentei SC I.I. SRL formulată în temeiul art. 2781 C.p.p. împotriva ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală a numiţilor T. G., T. T. şi M. F. D., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prevăzută de art. 215 alin. 1 , 3 , 5 C.p.şi respectiv complicitate la această infracţiune prevăzută de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 3 5 C.p.
În motivarea plângerii petenta a invocat în esenţă că soluţia de scoatere de sub urmărire penală este nelegală şi netemeinică pentru considerentele precizate în plângerile precedente şi a susţinut că prin sentinţa penală nr. 45/3.03.2011 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2310/104/2010 a fost admisă plângerea pe care a formulat-o împotriva acestei soluţii şi trimisă cauza procurorului pentru completarea urmăririi penale însă nu au fost efectuate actele de urmărire penală aşa cum a dispus instanţa.
A mai arătat că potrivit art. 273 alin. 1/1 teza ultima din C.p.p. dispoziţiile instanţei sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate, însă procurorul nu s-a conformat acestei dispoziţii legale, efectuând numai două dinte actele stabilite de instanţă, respectiv expertiza contabilă judiciară şi adresa către Centrala Incidentelor de Plăţi din cadrul BNR fără a proceda la efectuarea celorlalte acte dispuse de instanţă, respectiv ascultarea învinuiţilor, identificarea şi ascultarea salariaţilor firmelor acestora, inclusiv a persoanelor care au obţinut evidenţa contabilă dar şi a numitului S. I..
S-a mai susţinut că, motivarea soluţiei dispusă de procuror nu este conformă situaţiei de fapt ce rezultă din actele şi lucrările dosarului şi a arătat că potrivit acesteia administratorul unei societăţi care emite bilete la ordin cu o anumită dată scadentă, ştiind că nu le poate achita apoi vinde acele bunuri altei societăţi înrudite cu aceasta prin acte fictive, după care cesionează părţile sociale unei persoane neidentificabile, nu poate fi acuzat niciodată de săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii pentru că nu poate fi dovedită intenţia, impunându-se în toate situaţiile recunoaşterea expresă a inculpatului.
A susţinut că faptele învinuiţilor întrunesc în drept, cu evidenţă elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii prev. de art. 215 alin. 1 şi 2 C.p. invocând în acest sens jurisprudenţa I.C.C.J., respectiv decizia nr. 338/13.12.2004, prin care s-a statuat că în cazul în care creditorul biletului la ordin fără acoperire este indus în eroare în scopul obţinerii unui folos material injust şi dacă s-a cauzat o pagubă acestuia, fapta atrage incidenţa legii penale.
S-a solicitat reţinerea cauzei spre judecată la dosar existând suficiente probe din care rezultă vinovăţia învinuiţilor.
2. La data de 7.01.2013 petenta SC R. S. H. SRL în temeiul art. 278/1 C.p.p. a formulat plângere împotriva aceleaşi ordonanţe de scoatere de sub urmărire penală a celor trei învinuiţi.
În motivarea plângerii petenta a susţinut că a fost înşelată de învinuiţii T. G. şi T. T., administratori ai SC E. SRL Caracal şi SC E G SRL , care nu au achitat contravaloarea unui sistem de supraveghere video , prejudiciul creat fiind de 39.154,11 lei, arătând că în acelaşi mod au mai fost înşelate alte 18 societăţi comerciale.
S-a susţinut că prejudiciul total adus celor 19 societăţi comerciale se ridică la suma de 1.028.596.000 lei , pentru aceasta fiind emise bilete la ordin, toate fără acoperire, această sumă nefiind recuperată nici măcar parţial.
A mai arătat că învinuiţii au acţionat cu rea credinţă prin folosirea de manopere dolozive atât la momentul încheierii contratelor cât şi ulterior, aspect dovedit şi cu concluziile raportului de expertiză contabilă care a reţinut că în perioada analizată SC E. SRL s-a aprovizionat cu bunuri de la SC E G SRL în valoare de 676.974,61 lei, pe care aceasta din urmă le-a procurat de la furnizorii săi şi le-a transmis mai departe în general fără adaos comercial, facturile şi chitanţele emise nerespectând ordinea numelor.
Având în vedere că în perioada 1.01.2007 – 31.12.2008 SC E G SRL figura în baza de date a CIP cu 91 incidente de plată cu bilete la ordin transmise de BCR – Sucursala C., este evident că învinuiţii au achiziţionat cu intenţia de a o înşela şi de a-i crea un prejudiciu.
Deoarece procurorul a făcut o apreciere eronată a probelor, încălcând dispoz. art. 6 alin. 1 din CEDO a solicitat admiterea plângerii şi reţinerea cauzei spre judecată.
3. La data de 11.02.2013 petenta SC C B & B SRL , în temeiul art. 278/1 C.p.p. a formulat plângere împotriva aceleaşi ordonanţe a procurorului, susţinând în esenţă că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 C.p. în condiţiile în care cei 3 învinuiţi în perioada septembrie 2007 – februarie 2008 au emis mai multe bilete la ordin în favoarea a 19 societăţi comerciale pentru achitarea mărfurilor achiziţionate de la acestea, care au fost refuzate însă pentru lipsa disponibilului bancar.
S-a susţinut că motivarea procurorului face o confuzie între infracţiunea de înşelăciune şi neexecutarea unei obligaţii contractuale în nenumărate decizii de speţă ori pronunţate de instanţa de control constituţional, stipulându-se că înşelăciunea în oricare din variantele sale este o gravă infracţiune contra patrimoniul constând în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale , fapt absolut intolerabil în cadrul acestora.
S-a mai arătat că întreaga activitate a învinuiţilor în legătură cu emiterea acestor bilete la ordin despre care cunoşteau că nu vor fi acoperite niciodată, atrage incidenţa legii penale ţinând seama şi de împrejurarea că în aceeaşi situaţie se regăsesc o multitudine de alte persoane juridice.
S-a solicitat admiterea plângerii şi trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale însă, în subsidiar – soluţie preferabilă – reţinerea cauzei pentru judecată având în vedere că infracţiunea există în mod evident.
În vederea soluţionării plângerilor împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată, tribunalul din oficiu a dispus ataşarea dosarului de urmărire penală în care s-a dispus ordonanţa contestată, respectiv dosarul nr. 311/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, ce a fost ataşat la dosarul nr. 8312/104/2012 având ca obiect plângerea petentei SC I.I. Slatina.
Prin încheierea pronunţată în şedinţa publică din data de 18.03.2013, în baza art. 32 C.p.p. , art. 34 lit. d C.p.p., art.35 alin. 1 C.p.p. şi art. 36 alin. 1 C.p.p. s-a dispus reunirea cauzelor având ca obiect cele trei plângeri, respectiv conexarea dosarelor nr. 8313/104/2012 şi nr. 100/104/2013 la dosarul nr. 8312/104/2012, acesta fiind primul înregistrat în sistemul informatizat Ecris.
S-a reţinut că reunirea se impune pentru justa soluţionare a cauzelor întrucât cele trei dosare au acelaşi obiect – plângere formulată în baza art. 278/1 C.p.p. împotriva aceleaşi rezoluţii de netrimitere în judecată – scoaterea de sub urmărire penală dispusă de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt la data de 24.10.2012 în dosarul nr. 311/P/2008.
S-a constatat totodată că anterior formulării celor trei plângeri la instanţă, împotriva ordonanţei nr. 211/P/2008 din date de 24.10.2012, petentele au formulat plângeri la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, care prin rezoluţia nr. 1045/II/2/2012 din data de 7.12.2012, în baza art. 275-278 C.p.p. le-a respins ca neîntemeiate, considerând soluţia dispusă în cauză ca fiind legală şi temeinică (fil. 14 -19 dos.8312/104/2012).
De menţionat că această soluţie a fost comunicată petentelor SC I.I. SRL , S.C. C. B&B S.R.L. şi S.C. R.S. H. S.R.L. C., la data de 14.12.2012 (borderoul fil. 13 dos. 8312/104/2012), plângerile adresate de acestea Tribunalului Olt la data de 27.12.2012 ( SC I. I. SRL Slatina), 21.12.2012 (data plicului SC C. B&B S.R.L.) şi respectiv 4.01.2013 (data plicului SC RO S H. S.R.L. C.) fiind introduse cu respectarea termenului de 20 zile prevăzut de art. 278/1 alin. 1 C.p.p.
Examinând plângerile formulate de petente în raport cu actele şi lucrările dosarului nr. 311/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt cu motivele invocate de acestea şi cu dispoziţiile incidente în materie, art. 278/1 C.p.p. instanţa reţine următoarele :
Împotriva rezoluţiei nr. 311/P/2008 din data de 12.05.2010 petentele au formulat plângere conform art. 278/1 C.p.p. pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că soluţia de scoatere de sub urmărire penală a învinuiţilor T. G., T. T. si M. F. D., motivat de faptul că lipseşte intenţia ca element al infracţiunilor, nu reflectă situaţia de fapt relevată de materialul probator administrat în cauză.
Prin sentinţa penală nr. 45/3.03.2011 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2310/104/2010 au fost admise plângerile formulate şi în baza art. 278/1 alin. 8 lit. b C.p.p. a fost desfiinţată rezoluţia contestată şi s-a trimis cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale
In considerentele acestei hotărâri au fost indicate faptele şi împrejurările ce urmau a fi constatate şi mijloacele de probă ce trebuiau a fi administrate în acest sens pentru stabilirea concretă a situaţie de fapt.
Ulterior, organele de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt au dispus o nouă soluţie de scoatere de sub urmărire penală prin rezoluţia nr. 311/P/2008 din data de 25.08.2011, în temeiul art. 249 C.p.p., art. 11 pct. 1 lit. b rap. la art. 10 alin.1 lit. d C.p.p. faţă de învinuitul T. G., cercetat sub aspectul infracţiunilor prevăzute de art. 215 alin. 1, 2 , 3 şi 5 C.p. , art. 272 alin. 1 pct. 2 din legea 31/1990, reţinându-se că lipseşte intenţia ca element constitutiv al infracţiunilor precum şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor T.T. şi M. F. D., cercetaţi sub aspectul comiterii aceleaşi infracţiuni şi cu aceeaşi motivare.
Împotriva acestei soluţii petentele au formulat plângeri întemeiate în drept pe dispoz. art. 278/1 C.p.p. iar prin sentinţa penală nr. 197/19.12.2011 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 4294/104/2011, în baza art. 278/1 pct. 8 lit. b C.p.p. au fost admise, desfiinţată ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală şi trimisă cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăriri penale,
Pentru a dispune astfel, a reţinut instanţa în considerentele sentinţei că nu a fost respectată sentinţa penală nr. 45/3.03.2011 pronunţată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 2310/104/2010, în sensul că nu s-au efectuat cercetările dispuse de instanţă, nu s-au administrate probe complete, organele de urmărire penală nemanifestând rol activ potrivit art. 4 şi art. 202 C.p.p. precum şi faptul că au apreciat eronat probele administrate în cauză.
Ori, nerespectarea dispoziţiilor unei hotărâri judecătoreşti definitive de către organele de urmărire penală conduce fără echivoc la imposibilitatea confirmării soluţiei dispuse de acestea din urmă, în acest sens relevante fiind dispoziţiile art. 273 alin. 11 C.p.p. potrivit cărora dispoziţiilor instanţei sunt obligatorii pentru organul de urmărire penală sub aspectul faptelor şi împrejurărilor ce urmează a fi constatate şi a mijloacelor de probă indicate.
După completarea urmăririi penale conform celor dispuse prin sentinţa penală anterior citată, organele de urmărire penală au dispus prin ordonanţa cu acelaşi număr din data de 24.10.2012 o nouă soluţie de scoatere de sub urmărire penală a celor trei învinuiţi, în considerarea art. 249 C.p.p., art. 11 pct. 1 lit. b C.p.p., art. 10 lit. d C.p.p. după cum urmează :
– scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T.G., cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p.
– scoaterea de sub urmărire penală a învinuiţilor T. T. şi M. F. D., cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave în formă continuată, prev. şi ped. de art. 26 C.p. rap. la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5 C.p. cu aplic.art. 41 alin. 2 C.p.
Totodată, în temeiul art. 45 C.p.p. rap. la art. 42 C.p.p. s-a dispus disjungerea cauzei şi declinarea acesteia, Parchetului de pe lângă Judecătoria Caracal pentru continuarea cercetărilor şi soluţionarea cauzei ca organ competent, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 271 alin. 1 pct. 2 din legea 31/1990.
Pentru a dispune astfel, organele de urmărire penală au reţinut că în perioada martie – octombrie 2008 reprezentanţii mai multor societăţi comerciale din ţară au formulat plângeri împotriva celor trei învinuiţi, solicitând cercetarea acestora pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, învederând organelor de anchetă, în esenţă, împrejurarea că în calitate de administrator a SC E.G. SRL învinuitul T. G. au achiziţionat diverse mărfuri ce urmau a fi achitate cu biletele la ordin emise, ce au fost însă refuzate la plată pentru lipsa disponibilului bănesc.
In fapt, urmărirea penală efectuată în cauză a stabilit că la data de 23.03.2007 învinuitul T. G. şi numitul S. T. au înfiinţat SC E. G. SRL Caracal iar conform încheierii nr. 269/05.03.2007 primul deţinerea 99% din capitalul social iar 1% îi revenea celuilalt, sediul societăţii fiind stabilit în municipiul C. str. V. A. nr. 83 jud. Olt, adresă la care funcţiona şi SC E. 2000 Caracal, societate administrată de învinuitul T. T. şi care avea ca obiect de activitatea producerea şi îmbutelierea de băuturi răcoritoare.
La data de 30.07.2007 a fost încheiat contractul de închiriere nr. 1 prin care S.C. E. SRL a închiriat către S.C. E. G. SRL Caracal mai multe bunuri mobile şi imobile, respectiv fabrică de îmbuteliere şi producere sucuri cu toate liniile tehnologice, spaţii de depozitare, autoutilitare pe o perioadă de 3 ani.
Ulterior acestei convenţii SC E. G. SRL a intrat în relaţii comerciale cu diferite societăţi din ţară, de la care a achiziţionat în perioada ianuarie – februarie 2008 maşini şi instalaţii, materiale de construcţii şi sanitare, aparatură electronică şi electrocasnică, sticle de îmbuteliat (pet-uri), dopuri, etichete, folie termocontractabilă, printre care şi cu petentele S.C. I.I. S.R.L. , S.C. C. B&B S.R.L. şi S.C. R. S. H. S.r.l. , bunuri pentru plata cărora a emis mai multe bilete la ordin.
1. Astfel, în ceea ce o priveşte pe petenta SC I.I. SRl , aşa cum rezultă din actele şi lucrările dosarului nr. 311/P/2008 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt (fil.202-226 vol. III d.u.p.) la data de 16.01.2008 învinuitul M. F. D. în numele SC E. G. SRL a contactat telefonic, reprezentanţii acesteia, mai precis pe numitul O. I., solicitând oferta de preţuri pentru montarea a 4 centrale termice şi instalaţia de încălzire aferentă acestora.
Fiind interesaţi de executarea acestei lucrări, reprezentanţii SC I.I.SRL Slatina, respectiv numiţii O. I. şi M. T., s-au deplasat la sediul SC E. G. SRL pentru analiza şi stabilirea soluţiei tehnice iar aici au purtat discuţii cu învinuiţii T. G. şi M. F. D., ce s-au materializat prin încheierea contractului de prestării servicii nr. 3/18.01.2008, semnat de părţi, în valoare de 22.303,75 lei.
Potrivit înţelegerii dintre părţi, plata urma să fie efectuată la recepţionarea mărfii prin emiterea a 2 bilete la ordin cu termen scadent la 45 zile, astfel că la data de 25.01.2008 au fost finalizate lucrările şi s-au emis cele două mijloace de plată, unul pentru suma de 11.130,09 lei având ca dată a emiterii 25.01.2008, scadent 29.02.2008, iar celălalt pentru aceeaşi sumă, data emiterii fiind tot 25.01.2008 cu scadenţă la 13.03.2008 (fil.204-250 d.u.p. vol. III). La împlinirea scadenţei biletele la ordin au fost introduse la plată însă au fost refuzate pentru lipsa disponibilului în contul bancar.
De menţionat că, astfel cum rezultă din raportul de constatare tehnică ştiinţifică grafică nr. 250564/10.08.2009 (fil. 25-45 d.u.p. vol. IV) semnătura emitentului de pe biletul la ordin emis în favoarea petentei scadent la 29.02.2008, a fost executată de învinuitul T. G., iar semnătura emitentului de pe biletul la ordin scadent la 13.03.2008 putea fi executată de acelaşi învinuit.
Aşa cum rezultă din declaraţia reprezentantului legal al petentei , ulterior refuzului de plată al biletelor la ordin, a încercat recuperarea pe cale amiabilă a prejudiciului în acest sens purtând un dialog cu învinuitul T. G. care într-o primă fază a susţinut că va plăti suma datorată, însă ulterior, cei 2 învinuiţi T. G. şi T. T., i-au adresat jigniri şi i-au solicitat să se adreseze unui alt cetăţean grec despre care au susţinut că este noul proprietar al societăţii care a preluat inclusiv pasivul acesteia.
Nici până la această dată, petenta nu a reuşit recuperarea prejudiciului, cuantificat la suma de 22. 303,75 lei.
2. În ceea ce o priveşte pe petenta SC R. S. H. SRL , se constată astfel cum rezultă din declaraţia reprezentantului acesteia C. D. (fil. 172-198 d.u.p. vol. III) că la data de 14.01.2008 acelaşi învinuit M. F.D. l-a contactat telefonic şi i-a solicitat oferta economică pentru instalarea unui sistem de supraveghere video, prezentându-se în calitate de angajat al SC E. G. SRL , societate administrată de cetăţeni greci necunoscători ai limbii române.
In calitatea sa de director executiv al petentei, acesta s-a deplasat la sediul societăţii din Caracal, în ziua de 20.01.2008 , a evaluat proiectul tehnic la faţa locului, a transmis oferta de preţ prin adresa de e-mail prezentată de acelaşi învinuit, la data de 23.01.2008 fiind încheiat contractul nr. 1 între cele două societăţi.
Conform contractului, beneficiarul trebuia să achite 50% din valoarea contractului preliminar, iar diferenţa, la 15 zile de la încheierea lucrării, care a început la 1.02.2008 cu aceeaşi ocazie fiind transmisă şi factura de avans.
Pentru plata avansului a fost emis la data de 07.02.2008 un bilet la ordin pentru suma de 19.215,07 lei , scadent la data de 05.03.2008.
La data de 20.02.2008 a fost încheiată lucrarea de montaj şi a fost emisă factura fiscală seria CVS nr.345 în valoare totală de 39.154,11 lei, procedându-se la ştornarea facturii de avans iar odată cu emiterea acesteia a fost emis la data de 12.02.2008 cel de a-l doilea bilet la ordin în valoare de 19.939,04 scadent la 11.03.2008.
Ambele bilete la ordin emise au fost introduse la plată însă au fost refuzate potrivit menţiunilor de pe verso-ul acestora, pentru lipsă totală de disponibil în cont.
In această împrejurare, directorul executiv al petentei s-a deplasat în municipiul Caracal, contactându-l pe administratorul T. G. care i-a confirmat că SC E. G. SRL a fost vândută, astfel că trebuie să se adreseze noului proprietar.
În acest scop s-a deplasat la ORC de pe lângă Tribunalul Olt pentru a obţine date referitoare la noul administrator, fără a reuşi acest lucru deoarece în momentul în care a contactat numerele de telefon înregistrate la ORC „a rămas surprins să constate că unul dintre acestea era al contabilei SC E. SRL administrată de fiul lui T. G., respectiv T. T., despre care ulterior a aflat că era proprietarul de drept al spaţiului şi terenului de la adresa din str. V. A. din mun. C.”.
Cu aceeaşi ocazie întrebând de ce bunurile ce au făcut obiectul contractului se află încă la aceeaşi adresă, în condiţiile în care firma fusese înstrăinată, învinuitul T. G. i-a comunicat că SC E. SRL a devenit proprietarul lor, dat fiind datoriile dintre cele două societăţi.
Nici petenta SC R. S. H. SRL , nu a recuperat din prejudiciul suferit în valoare de 39.154,11 lei.
3. Cu privire la petenta SC C. B&B S.R.L a a rezultat că aceasta a avut o relaţie comercială de durată cu SC E. G. SRL , începând cu luna septembrie 2007 când reprezentantul comercial al acesteia N. F. a identificat SC E. SRL , administrară de învinuitul T. T., societatea căreia i-a propus analiza ofertei de produse şi preţuri pentru dopuri pet, solicitarea de livrare a acestora fiind formulată personal de administratorul său.
Cu acesta a stabilit ca marfa să fie livrată pe bază de comandă scrisă iar plata să se efectueze cu instrumente de plată bancare scadente la 30 zile de la livrare şi facturarea mărfii, urmând a fi încheiat un contract comercial în acest sens, stabilind totodată – la solicitarea expresă a învinuitului T. T. – ca relaţia comercială să se deruleze cu SC E. G. SRL , firmă care aparţine familiei T. şi funcţionează la acelaşi sediul cu SC E. SRL .
La data de 17.09.2007 SC E. G. SRL a înaintat prin fax o comandă pentru 1000 dopuri pet , marfă care a fost livrată pe bază de factură fiscală iar plata s-a efectuat cu bilet la ordin potrivit înţelegerii.
La data de 27.11.2007 tot pe bază de comandă au fost livrate 100.000 dopuri pet, plata acestora efectuându-se cu bilet la ordin scadent la 30 zile.
Părţile au continuat relaţia comercială, astfel că la data de 15.12.2007 a fost primită o nouă comandă pentru 2.000.000 dopuri pet , marfă ce a fost livrată la data de 28.01.2008 cu factură fiscală.
Plata acestei mărfi s-a convenit a fi efectuată prin emiterea unei file CEC cu scadenţă la 2.04.2008, înţelegere asupra căreia părţile au revenit în sensul că la recepţia mărfii au fost acceptate în locul filei CEC, trei bilete la ordin pentru suma de 18.158,15 lei emis la 22.01.2008, cu scadenţă la data de 06.03.2008, pentru suma de 17.044 lei emis la 10.02.2008, scadent la 03.04.2008 şi respectiv pentru suma de 16.587,22 lei emis la 22.01.2008, scadent la 30.04.2008.
Ulterior, la data de 4.02.2008 a fost primită o nouă comandă de 2.000.000 dopuri pet, marfă ce a fost livrată la 03.03.2008 şi pentru plata căreia au fost emise alte 2 bilete la ordin, la data de 10.02.2008 pentru suma de 17.044,00 lei scadent la 3.05.2008 şi respectiv la data de 22.01.2008 pentru suma de 16.587,22 lei scadent la 30.03.2008.
La data scadenţei, primul bilet la ordin a fost introdus la bancă în vederea decontării dar acesta a fost refuzat pentru lipsă disponibil în cont, aceeaşi situaţie fiind înregistrată şi în cazul celorlalte bilete la ordin emise.
Deoarece administratorul, respectiv patronul grec era plecat în G., a fost contactat telefonic numitul S. T., care i-a asigurat că nu sunt probleme cu plata bunurilor însă l-a încunoştinţat că societatea „urmează să fie vândută până la sfârşitul săptămânii în curs, plata urmând a fi efectuată de noul patron”
In această situaţie la data de 20.03.2008 reprezentanţii petentei s-au deplasat la sediul SC E. G. SRL unde l-au găsit pe numitul S. T., care le-a refuzat accesul în incinta societăţii pe motiv că SC E.G. SRL şi-a schimbat sediul „recomandându-le să vină a doua zi pentru a discuta cu patronii şi asigurând-i că plata se va efectua săptămâna viitoare”.
In ziua de 20.03.2008 atât reprezentantul comercial al petentei cât şi administratorul acesteia s-au deplasat din nou la sediul SC E. G. SRL , „la poartă întâlnindu-l pe T. T., tatăl şi fratele acestuia , care au refuzat discuţia spunând că la acea locaţie îşi desfăşoară activitatea o altă societate, le-a adresat ameninţări şi recomandarea de a se adresa poliţiei şi instanţei dacă au probleme”.
Aşa cum rezultă din declaraţia numitului N. F., la data de 3.04.2008 a mai fost introdus la plată un alt bilet la ordin emis de SC E. G. SRL pentru suma de 17.044 lei , care a fost ştampilat şi semnat de o altă persoană decât Tassou Grigorios, acesta fiind refuzat la plată şi pentru „lipsa de mandat a semnatarului”.
Din aceeaşi declaraţie mai rezultă că, ulterior, la data de 4.02.2008 atunci când s-a primit o nouă comandă de la SC E. G. SRL pentru 2.000.000 peturi şi s-a procedat la facturarea acestei mărfi, recepţia acesteia a fost efectuată – astfel cum rezultă din menţiunile existente pe factura fiscală – de un anume I. S., persoană pe care însă reprezentanţii petentei nu au cunoscut-o în nici-o împrejurare.
Din acelaşi raport de constatare tehnică ştiinţifică grafică nr. 20564 din 10.08.2009, rezultă că semnătura emitentului de pe cele 5 bilete la ordin emise în favoarea SC C. SRL puteau fi executate conform specimenelor de semnătură, modele de comparaţie de învinuitul T.G., scrisul a două dintre acestea având ca dată a emiterii 10.02.2008 aparţinând numitei N. M. T., angajată a SC E. SRL .
Nici petenta SC C. B&B S.R.L a nu a recuperat din prejudiciul cauzat prin emiterea celor 5 bilete la ordin, cuantificat la suma de 85.422,50 lei.
Organele de urmărire penală au reţinut că această situaţie de fapt nu evidenţiază întrunirea elementelor constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. 1, 2 , 3 şi 5 C.p, respectiv complicitate la înşelăciune, deoarece potrivit dispoziţiilor cuprinse în legea 58/1934 modif. prin OG 11/1993, biletul la ordin este un înscris prin care o persoană numită emitent se obligă să plătească altei persoane numită beneficiar, ori la ordinul acesteia o sumă de bani la scadenţă iar la emiterea acestuia, legea nu cere existenţa pentru emitent a disponibilului pe care se obligă să-l plătească beneficiarului, astfel că nu se poate afirma că emitentul induce în eroare pe beneficiar, prezentându-i în mod nereal că este solvabil pentru suma înscrisă în bilet deoarece, acesta nu face decât să se oblige ca la o anumită dată să plătească o anumită sumă de bani.
In cauză, s-a apreciat că este vorba de angajamente de plată ce conţin asumarea în mod unilateral a unor obligaţii pecuniare faţă de beneficiari, astfel că în caz de neplată, aceasta este o răspundere civilă contractuală generată de neexecutarea unei obligaţii asumate prin contract, ceea ce dă naştere unei acţiuni în justiţie sau executării nemijlocite a biletului la ordin.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului de urmărire penală şi a celor expuse în precedent, instanţa reţine că la data de 22.03.2007 învinuitul cetăţean grec T.G. şi numitul S. T. din comuna C., au înfiinţat SC E. G. SRL , primul fiind administratorul societăţii, al cărui sediu social a fost declarat în municipiul Caracal, str. Vasile Alecsandri nr. 83, având ca principal obiect de activitate prelucrarea ţiţeiuri. La aceeaşi adresă însă funcţiona din anul 2004 SC E. Srl , societate administrată de învinuitul cetăţean grec T. T., fiul lui T. G., având ca obiect de activitate fabricarea altor produse alimentare, respectiv producerea şi îmbutelierea răcoritoare.
Între cele două societăţi la data de 30.07.20027 s-a încheiat un contract de închiriere nr. 1 prin care SC E. SRL a închiriat SC E. G. SRL mai multe bunuri mobile şi imobile pe termen de 3 ani, la preţul de 1000 euro/lună în primul an , negociat ulterior, continuându-se activitatea de producere şi îmbuteliere băuturi răcoritoare pe această societate(fil.53-55 d.u.p. vol. IV).
Mai reţine instanţa că în perioada ianuarie – februarie 2008 SC E. G. SRL C. a achiziţionat diverse bunuri , respectiv maşini, instalaţii, materiale de construcţii, materiale sanitare, aparatură electronică şi electrocasnică, peturi, dopuri pentru peturi, etichete, folie termocontactabilă, de la un număr de 19 societăţi comerciale printre care şi cele 3 petente iar pentru plata tuturor acestor achiziţii în valoare totală de 1.028.596,60 lei a emis bilete la ordin fără a exista disponibil în contul bancar la data scadenţei, numărul mijloacelor de plată fiind de 91 bilete la ordin.
De menţionat că, imediat după achiziţionarea acestor mărfuri, respectiv în cursul lunii februarie, respectiv la data de 26.02.2008, învinuitul T. G. şi S. T. au cesionat integral părţile sociale ale SC E. G. SRL C., cetăţeanului grec I. S., conform hotărârii nr. 1/26.02.2008, a actului adiţional, încheierii nr. 517/28.02.2008 a Tribunalului Olt, actului constitutiv actualizat la data de 26.02.2008, şi altor documente depuse la ORC de pe lângă Tribunalul Olt, noul sediul al societăţii fiind stabilit în mun. S.
Mai rezultă din actele şi lucrările dosarului că la sediul iniţial al SC E. G. SRL din str. V. A., unde funcţiona şi SC E. SRL au fost identificate mai multe mărfuri ce au fost achiziţionate de prima dintre societăţi, din conţinutul unui număr de 39 facturi fiscale identificate de organele de poliţie cu ocazia cercetărilor efectuate la data de 11.03.2008, rezultând că aceasta au fost vândute SC E. SRL .
Din declaraţia învinuiţilor, respectiv a învinuitului T. G. rezultă că în calitate de administrator al SC E. G. SRL în perioada ianuarie – februarie 2008 a achiziţionat mărfuri de la cele 17 societăţi, printre care şi petentele, plata acestora urmând a se face cu bilete la ordin care nu au fost decontate pentru lipsa disponibilului bancar, considerând însă că dată fiind cesionarea societăţi unei alte persoane, numai are obligaţia despăgubirii părţilor vătămate.
Mai recunoaşte de asemenea că mărfurile achiziţionate de la aceste societăţi le-a comercializat societăţii fiului său, SC E. SRL , aspect confirmat şi de administratorul acestei societăţi învinuitul T. T. care însă nu recunoaşte implicarea sa în operaţiunile comerciale derulate de tatăl său în calitate de administrator al SC E. G. SRL C..
Cu ocazia audierii sale, învinuitul M. F. D. a recunoscut că nu a fost angajat la SC E. G. SRL ori EC E SRL însă urmare relaţiei de prietenie cu învinuitul T. T., s-a implicat în activităţile comerciale ale celor două societăţi „ajutându-l pe acesta în relaţiile cu furnizorii întrucât nu cunoştea bine limba română şi era nevoie de dialog cu furnizorii”.
A mai recunoscut că a semnat ca şi delegat al SC E. G. SRL facturi fiscale, a recepţionat mărfuri la sediul societăţii, a completat bilete la ordin semnate şi ştampilate de către administratorul acesteia şi a înaintat comenzi prin fax către diferiţi furnizori însă a susţinut că nu avea cunoştinţă de situaţia financiară a societăţii.
Pentru lămurirea împrejurărilor în care au fost emise biletele la ordin şi la recomandarea instanţei de judecată, în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă judiciară (fil. 189-200 d.u.p. vol. I) care a concluzionat că situaţia patrimoniului SC E. G. SRL nu poate fi determinată din cauza lipsei documentelor contabile care au fost predate numitului S. I., la data de 28.02.2008 – aşa cum rezultă din conţinutul acestui înscris – iar în privinţa situaţiei patrimoniale a SC E. SRL , s-a stabilit că până în martie 2008 aceasta a emis facturi fiscale ce conţin chiria aferentă anului 2007 (august – decembrie) în valoare de 61.640,49 lei precum şi cea aferentă anului 2008 în valoare de 45.232,80 lei.
In contabilitatea SC E. SRL în perioada 9.08.2007 – 31.01.2008 mai există şi alte facturi de livrare a unor produse (sucuri, peturi, capace, îndulcitori) şi de recuperare a cheltuielilor cu utilităţile (energie electrică, gaze, apă) tot către SC E. G. SRL în cuantum de 121.954,69 lei, suma tuturor facturilor emise fiind în valoare de 183.595,18 lei.
S-a mai concluzionat că, în perioada 15.01-2.03.2008 SC Esa Get SRL a facturat către SC E. SRL diverse bunuri ( mijloace fixe, obiecte de inventar, materiale ) în valoare d 676.974,61 lei, precum şu faptul că aceasta din urmă a încasat de la societatea administrată de T. G. suma de 273.732,69 lei, din care, prin virament bancar în contul deschis la BCR Caracal suma de 190.574 lei şi numerar în sumă de 83.158,69 lei.
In aceeaşi perioadă SC E. SRL s-a aprovizionat cu bunuri de la SC E. G SRL în valoare de 676.974,61 lei şi a făcut plăţi în valoare de 616.222,28 lei , facturând livrări de bunuri şi servicii în valoare totală de 183,595,18 lei, din care a încasat suma totală de 273.732,69 lei.
A mai concluzionat expertiza că din contul deschis la BCR ce aparţine SC E. G. SRL a fost retrasă suma totală de 37.670 lei fără a putea fi identificată persoana care a făcut această retragere.
Conform adresei nr. DJ 6044/30.04.2009 a BCR SA prin care a fost comunicat rulajul contului SC E. G. SRL rezultă că în nici un moment contul societăţii nu a dispus de vreo sumă de bani pentru a putea fi astfel decontate biletele la ordin emise de această societate în condiţiile în care , astfel cum rezultă din adresa nr. XIV/I/3562/27.04.2009 a BNR – Direcţia Stabilitate Financiară această societate figura în baza de date a CIP cu 91 de incidente de plată cu bilete la ordin emise începând cu 10.01.2008.
Art. 215 alin. 2 şi 3 C.p. prevede că „înşelăciunea săvârşită prin folosire de nume sau calităţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplică regulile privind concursul de infracţiuni. Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât, fără această eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţii stipulate, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută în alineatele precedente”.
Indiferent de variantele sale, incriminate în art. 215 C.p., înşelăciunea este o infracţiune contra patrimoniului, care constă în înşelarea încrederii participanţilor la raporturile juridice patrimoniale.
Doctrina şi practica judiciară au stabilit că pentru existenţa infracţiunii de înşelăciune în varianta prev. de art. 215 alin. 2 şi 3 C.p. trebuie să fie îndeplinite următoarele condiţii :
– să aibă loc încheierea sau executarea unui contract ;
– cu prilejul încheierii sau executării contractului, subiectul activ să inducă sau să menţină în eroare subiectul pasiv;
– să fie folosite mijloace frauduloase pentru inducerea sau menţinerea în eroare a subiectului pasiv;
– acţiunea de amăgire să determine pe cei induşi sau menţinuţi în eroare să încheie sau să execute contractul, în condiţiile stipulate, adică în condiţii care altfel nu ar fi fost acceptate şi care au creat o situaţie păgubitoare pentru subiectul pasiv;
– acţiunea să fie săvârşită cu intenţie;
La încheierea contractelor comerciale ambele părţi contractante trebuie să fie de bună credinţă, loialitatea constituind elementul principal atât la încheierea contractului cât şi la executarea acestuia ; dacă oricare dintre părţi are o intenţie dolosivă , cu scopul de a înşela cealaltă parte asupra condiţiilor contractului, numai suntem în prezenţa bunei credinţe, dolul constituind expresia relei credinţe.
Dolul este forma de înşelare prin manopere viclene, maşinaţiuni de înşelare, de amăgire, comise de una din părţi în vederea încheierii unui act juridic, partea contractantă care exercită, în mod intenţionat manevre viclene de înşelare a celeilalte părţi, transformă buna credinţă în rea credinţă, iar cealaltă parte, victima manoperelor dolosive rămâne de bună credinţă, ea găsindu-se într-o stare de eroare, încât dacă ar fi cunoscut realitatea nu ar fi încheiat aceste contracte.
In ceea ce priveşte biletul la ordin reţine instanţa că acesta este un titlu de credit negociabil, sub semnătură privată şi instrument de plată, creat de emitent în calitate de debitor, care se obligă să plătească o sumă de bani, fixată la un anumit termen unei alte persoane denumită beneficiar care are calitatea de creditor (Normele Cadru nr. 6 din 8.03.1994 al BNR).
Biletul la ordin dobândeşte la scadenţă, prin refuzul la plată, pentru lipsă de disponibil bănesc, caracterul de mijloc fraudulos, ceea ce pune în evidenţă intenţia frauduloasă a emitentului, iar prin aceasta se realizează latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune în contracte, prevăzută de art. 215 alin. 2 şi 3 C.p., titlurile de credit printre care CEC-ul sau biletul la ordin fără acoperire bănească constituind mijloacele frauduloase prin care se realizează latura obiectivă a infracţiunii de înşelăciune în contractele comerciale.
Aşa cum a statuat I.C.C.J. completul de 9 judecători, prin decizia penală nr. 338/13.12.2004 emiterea unui bilet la ordin pentru a cărui valorificare la data scadenţei nu există acoperirea necesară, nu constituie infracţiune în lipsa unor elemente subiective sau obiective, corespunzătoare conţinutului constitutiv al unei fapte penale ; când însă beneficiarul este indus sau menţinut în eroare cu prilejul încheierii sau executării unui contract, prin prezentarea ca fiind adevărat faptul mincinos că există acoperire în cont pentru încasare, în aşa fel încât fără această eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contratul, fapta constituie infracţiunea de înşelăciune.
In acelaşi sens a opinat instanţa supremă şi prin decizia nr. 663/6.02.2002 stabilind că „ nu în orice condiţii emiterea biletului la ordin fără a exista în cont acoperirea necesară atrage în exclusivitate răspunderea contractuală a făptuitorului, funcţia atribuită acestuia fiind în asemenea cazuri aceea de a determina prin inducerea în eroare la încheierea convenţiei, menţiunile privind contul, banca plătitoare, suma de plată , fiind elemente de natură a convinge cealaltă parte cu privire la seriozitatea şi posibilităţile de plată ale făptuitorului”.
Fapta astfel săvârşită realizează conţinutul infracţiunii de înşelăciune prev. în art. 215 alin. 3 C.p. în modalitatea agravantă prevăzută în alin. 2, pentru a întregi conţinutul infracţiunii , acţiunea de amăgire, de inducere în eroare cu privire la posibilităţile, condiţiile şi forma de plată trebuind a fi săvârşite cu vinovăţie în forma intenţiei.
Pentru stabilirea poziţiei psihice respectiv a existenţei intenţiei cu care a acţionat învinuitul, în doctrină şi practica s-au conturat câteva criterii de evaluare a acesteia, printre care (astfel cum a stabilit ICCJ prin decizia nr. 2040/12.06.2012) conduita persoanei acuzată în legătură cu alte contracte sau bilete la ordin, măsurile luate pentru respectarea clauzelor contractuale sau pentru efectuarea plăţii, coerenţa măsurilor dispuse cu scopul urmărit, atitudinea faţă de respectarea normelor care guvernează domeniul în speţă, rulajul mărfurilor sau al încasărilor, alături de elementele determinante la încheierea contractului, respectiv cunoaşterea de către părţile contractante a modului în care se va realiza executarea contractului, a momentului şi a modului în care se va face plata ori existenţa unor alte împrejurări imprevizibile.
In cauza de faţă, reţine instanţa că inculpatul T. G. a înfiinţat SC E. G. SRL la data de 22.03.2007, ce a funcţionat încă de la acest moment la sediul SC E. , societate administrată de fiul său T. T., de la care a închiriat mai multe bunuri mobile şi imobile în scopul desfăşurării activităţii comerciale, în perioada ianuarie – februarie 2008 achiziţionând bunuri diverse în valoare totală de 1028596,60 lei de la număr de 19 societăţi comerciale, emiţând un număr de 91 bilete la ordin, toate refuzate la plata pentru lipsa disponibilului bancar, pentru ca la data 26.02.2008 să cesioneze această societatea cetăţeanului grec S. I., persoană ce nu a putut fi identificată pentru a fi audiată în cauză.
Este de menţionat că activitatea comercială desfăşurată de SC E. G. SRL prin administratorul său, învinuitul T. G. , constând în achiziţionarea de bunuri de la cele 17 societăţi comerciale a fost cunoscută şi de învinuitul T. T., administrator al SC E. SRL, persoană care s-a implicat în mod direct în relaţia comercială cu SC C. B&B S.R.L cerându-i în mod expres reprezentantului petentei ca achiziţionarea de bunuri să se facă pe SC E. G. SRL , implicându-se în negocierea convenţiei încheiate, fiind prezent la recepţionarea mărfii.
Şi activitatea desfăşurată de învinuitul M. F. D. denotă cunoaşterea de către acesta a activităţii comerciale desfăşurată de SC Essa Get SRL cu cele 17 societăţi comerciale, în relaţiile comerciale cu petentele S.C. C. B&B S.R.L. şi S.C. R S H S.R.L. implicându-se în mod direct în sensul că i-a contactat pe reprezentanţii acestora recomandându-se ca fiind reprezentantul SC E G SRL , deşi în fapt, potrivit declaraţiei sale nu era angajat al acesteia.
Mai reţine instanţa că, în cauză există o serie de împrejurări de fapt care conduc dincolo de orice îndoială rezonabilă la concluzia că în temeiul unei înţelegeri prealabile cu învinuiţii T T si M F D. şi având la bază o unică rezoluţie infracţională, învinuitul T. G. ajutat de aceştia, a indus în eroare reprezentanţii societăţilor comerciale cu care a încheiat convenţii verbale sau scrise, în scopul de a-i prejudicia.
Din această perspectivă, relevante sunt următoarele aspecte :
– intervalul extrem de scurt de la înfiinţarea SC E. G. SRL şi până la cesionarea acesteia unei persoane neidentificate, timp în care administratorul său, învinuitul cetăţean grec T. G., a achiziţionat diverse bunuri pe care s-a angajat a le achita cu bilet la ordin, sens în care a emis nu mai puţin de 91 de astfel de mijloace de plată, fiind înregistrat în C.I.P., nici unul dintre acestea nefiind decontate nici măcar parţial, precum şi faptul că o parte a acestor bunuri au fost vândute lui SC E. S.r.l. singura societate comercială cu care a încheiat tranzacţii comerciale pe care le-a şi achitat, aspect ce conduce la concluzia că înfiinţarea SC E. G. SRL s-a realizat cu scopul premeditat de inducere în eroare a partenerilor comerciali;
– participarea efectivă a învinuitului M. F. D. prin folosirea de către acesta a calităţii de director vânzări ori agent de vânzări sau delegat în cadrul S.C. E. G. S.r.l. deşi nu avea nici o calitate în această societate şi materializarea acestei contribuţii prin completarea unor facturi fiscale şi chiar comenzi pentru această societate;
– prezenţa învinuiţilor T. T. şi M. F. D. – fără calitate la SC E. G. S.r.l. – în negocierea convenţiilor încheiate cu unele din societăţile comerciale prejudiciate, precum şi la recepţionarea unor mărfuri din cele achiziţionate:
– lansarea unor comenzi de la numărul de fax 0249513311 aparţinând SC E 2000 SRL Caracal şi participarea unor angajaţi ai acestei societăţi la recepţionarea mărfurilor şi completarea documentelor de plată de către aceştia, relevantă fiind în acest sens contribuţia numitei C. C. sau N. M. T.- angajate la S.C. E. S.r.l.- care au completat unele din biletele la ordin.
Nu este lipsită de relevanţă nici împrejurarea reliefată de raportul de expertiză contabilă din care rezultă că SC E.G SRL a efectuat numeroase plăţi prin ordin bancar sau în numerar numai către SC E S.r.l. , valoarea totală a sumei facturate către aceasta fiind de 273.732,69 lei, neînţelegând să achite nici măcar cu titlul parţial, din sumele de bani neacoperite de biletele la ordin emise, pentru plata bunurilor achiziţionate de cele 17 societăţi comerciale.
Modul în care au procedat inculpaţii este tipic încheierii şi executării unor contracte prin care se urmăreşte păgubirea furnizorului.
Astfel, este evident că la încheierea acestor contracte, petentele , ca şi celelalte societăţi comerciale, au fost induse în eroare, inculpatul T. G. prezentând ca adevărat un fapt mincinos şi anume împrejurarea că biletele la ordin remise pentru plata bunurilor achiziţionate vor fi decontate la scadenţă, creând beneficiarilor acestora, convingerea că este solvabil, acesta fiind şi motivul pentru care părţile vătămate au înţeles să perfecteze convenţiile.
Pentru stabilirea atitudinii psihice a învinuiţilor, relevante mai sunt numărul mare de instrumente de plată emise într-un interval extrem de scurt , împrejurarea că o parte a acestora erau scadente chiar după data cesionării societăţii unei alte persoane, dar şi conduita ulterioară a acestora care nu au depus un minim de diligenţă pentru a achita cel puţin parţial sumele datorate , atitudinea acestora fiind de totală lipsă de responsabilitate faţă de părţile vătămate, faţă de care au înţeles să adopte o atitudine violentă verbal, solicitându-le să îl identifice pe noul asociat căruia îi incumbă obligaţia despăgubirii lor.
Intenţia ca element subiectiv a infracţiunii de înşelăciune presupune atitudinea subiectivă în raport cu care se poate reproşa conduita persoanei acuzate.
Răspunderea penală intervine deoarece persoana acuzată şi-a folosit capacitatea de înţelegere şi prevedere a faptelor în scopul unui rezultat fraudulos. In cazul intenţiei, atingerea rezultatului fraudulos este chiar sursa actului de conduită. Criteriile de evaluare a vinovăţiei rezultă aşadar , în mod prioritar din comportamentul exterior al persoanei acuzate, de natură să clarifice sensul şi scopul acţiunilor întreprinse de aceasta, motivaţia actului de conduită fiind reflectată de modul în care persoana a acţionat.
In raport de aceste aspecte este evidentă intenţia cu care inculpatul T. G. a acţionat la încheierea şi executarea contractelor încheiate cu cele 17 societăţi comerciale prejudiciate, printre care şi cele trei petente, de la care a achiziţionat bunuri şi pentru care a emis un număr total de 91 bilete la ordin, 9 dintre acestea fiind emise în favoarea părţilor vătămate din cauza de faţă, refuzate la plată pentru lipsa disponibilului bănesc, unul dintre acestea şi pentru motivul că lipseşte mandatul persoanei care l-a semnat.
Analizând în ansamblu întreaga situaţie de fapt cu raportare la cele 17 părţi vătămate (care au înţeles iniţial să formuleze plângere la organele de urmărire penală conforma art. 222 C.p.p.) instanţa constată că activitatea acestui învinuit a fost susţinută de activitatea desfăşurată de învinuiţii T. T. şi M. F. D., pentru motivele anterior expuse, persoane care au acţionat cu aceeaşi intenţie şi în acelaşi scop, alături de învinuitul T. G..
Având în vedere cele expuse mai sus apreciază instanţa că din probele administrate în cauză rezultă fără dubiu că sunt îndeplinite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în convenţii în formă continuată prev. de art. 215 alin. 1, 2, 3 , 5 cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p.p. în ceea ce-l priveşte pe învinuitul T.G. şi respectiv complicitate la această infracţiune, cu privire la învinuiţii T. T. şi M.F.D. atât sub aspectul laturii obiective cât şi sub aspectul laturii subiective.
In consecinţă, instanţa în temeiul art. 2781 alin. 8 lit. c C.p.p. va admite plângerea petentelor S.C. I.I. S.R.L. S.C. C. B&B S.R.L. şi S.C. R. S. H. S.R.L. , va desfiinţa ordonanţa nr.311/P/2008 din data de 24.10.2012 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt, şi va reţine cauza pentru rejudecare în complet legal constituit, apreciind că la dosar există probe suficiente cu privire la săvârşirea infracţiunilor mai sus menţionate.
Totodată, instanţa va pune în mişcare acţiunea penală împotriva numiţilor: T. G. pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 al.1,2,3 şi 5C.p. cu aplic.art.41al.2C.p. şi respectiv T. T. şi M. F. D. pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la înşelăciune prev.de art.26C.p. rap.la art.215 al.1,2,3 şi 5 C.p. cu aplic.art.41 al.2 C.p., având în vedere că aceasta soluţia contestată de petente şi dispusă prin ordonanţa pronunţată în dosarul mai sus menţionat priveşte infracţiunea de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave şi respectiv complicitate la această infracţiune.
Funcţie de prejudiciul suferit de părţile vătămate S.C. I.I. S.R.L. Slatina, S.C. C. B&B S.R.L. şi S.C. R. S. H. S.R.L. Craiova, pe care acestea vor înţelege să-l comunice instanţei, urmează a se face şi încadrarea juridică a faptelor pentru care vor fi judecaţi cei trei inculpaţi ţinându-de seama de cuantumul prejudiciului cert suferit de acestea şi comunicat instanţei în prezenta cauză, pe calea procedurii prev. de art. 334 C.p.p.
Pentru soluţionarea cauzei se va fixa termen la data de 22 aprilie 2013 ora 09:00, sala 1, dată pentru care se va dispune: citarea inculpaţilor T. G., T. T. si M. F. D. şi a părţilor vătămate S.C. I.I. S.R.L. Slatina, S.C. C. B&B S.R.L. şi S.C. R. S. H. S.R.L. ; în baza art.171 al.2 C.p.p. se va emite adresă către Baroul Olt pentru desemnarea câte unui apărător din oficiu pentru fiecare inculpat şi adresă către părţile vătămate pentru a comunica dacă se constituie părţi civile în cauză, conf.art.15 C.p.p. iar in caz afirmativ, precizarea cuantumului acestora.”
Data publicarii pe portal:18.06.2013
