Anulare act. Autoritate de lucru judecat.
Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 C.civ. 1864 şi art. 166 C.proc.civ.) şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin.2 C.civ. 1864).
Autoritatea de lucru judecat cunoaşte două manifestări procesuale, aceea de excepţie procesuală (conform art. 1201 C.civ. 1864 şi art. 166 C.proc.civ.) şi aceea de prezumţie, mijloc de probă de natură să demonstreze ceva în legătură cu raporturile juridice dintre părţi (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin.2 C.civ. 1864).
Efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
Efectul pozitiv al autorităţii lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 209 din 04.02.2013)
I. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti Secţia a VI-a Civilă la data de 07.03.2011, sub nr. 17118/3/2011, reclamanta SC RER E S B SA a chemat în judecată pârâţii M B prin P G şi SC C R S SA, solicitând instanţei să dispună anularea contractului de prestări servicii de salubrizare stradală şi servicii de iarnă pe raza S 5 al Municipiului B nr. 431/30.12.2010, încheiat între pârâte.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că acest contract a fost atribuit, în mod abuziv, cu încălcarea dispoziţiilor legale imperative ale OUG nr. 34/2006, precum şi cu încălcarea dreptului exclusiv al reclamantei de a efectua serviciul de salubrizare în Sectorul 5.
II. Prin Sentinţa civilă nr. 14454/18.10.2012, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâţi ca neîntemeiată şi a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta SC RER E S B SA, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut următoarele:
La data de 10.01.1997, între reclamanta SC RER E S B SA şi P M B s-a încheiat un contract de prestări servicii de salubritate pe raza Sectorului 5 Bucureşti. Contractul a fost modificat prin actul adiţional nr. 29521/18.08.2000 şi prelungit prin Actul adiţional nr. 1/26.06.2007. Prin actul adiţional nr. 1/2007, durata contractului a fost prelungită până la data aprobării de către C G M B a strategiei de accelerare a dezvoltării serviciilor comunitare de utilităţi publice ale M B şi a planurilor de implementare, dar nu mai târziu de 18.08.2011.
La data de 30.12.2010, pârâtul M B a încheiat cu pârâta SC C R S SA contractul de servicii de salubrizare stradală şi servicii de iarnă pe raza S 5 al Municipiului B. Prin acest contract, pârâta SC C R S SA s-a obligat să presteze, în conformitate cu dispoziţiile HCGMB nr. 119/2010, servicii de salubrizare stradală precum măturatul, stropirea, întreţinerea căilor publice, răzuirea rigolelor, curăţirea şi transportul zăpezii de pe căile publice şi menţinerea acestora în funcţiune pe timp de polei sau îngheţ, pe raza S 5 B.
Reclamantă a invocat ca motiv de nulitate a contractului încălcarea dispoziţiilor art. 123 din OUG nr. 34/2006 care prevăd că autoritatea contractantă are obligaţia de a invita la negocieri un număr de operatori economici care să asigure o concurenţă reală.
Tribunalul a reţinut că, potrivit art. 122 lit.c din OUG nr. 34/2006, autoritatea contractantă are dreptul de a aplica procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare numai în următoarele cazuri: c) ca o măsură strict necesară, atunci când perioadele de aplicare a licitaţiei deschise, a licitaţiei restrânse, a negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare sau a cererii de oferte nu pot fi respectate din motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante.
În speţă, prin adresa nr. 36409/02.11.2010, P S 5 B a solicitat sprijinul P M B în vederea identificării unei soluţii legale şi optime pentru soluţionarea problemei salubrizării pe raza S 5, problemă cauzată de resursele bugetare reduse de care dispunea P S 5. La data de 08.11.2010, prin actul nr. 663/08.11.2010, D I C G din cadrul P M B menţionează că la nivelul direcţiei au fost înregistrate 70 de petiţii referitoare la starea necorespunzătoare de salubrizare a domeniului public Sector 5, depozite necontrolate de deşeuri, străzi nesalubrizate şi nedeszăpezite, lipsa coşurilor de deşeuri.
Prin Hotărârea nr. 328/17.11.2010, C G M B a aprobat finanţarea serviciului public de salubrizare stradală şi serviciul de iarnă aferent S 5 de la bugetul propriu al M B. Având în vedere că Hotărârea CGMB nr. 328 a fost adoptată la data de 17.11.2010, condiţiile meteo au impus luarea unei decizii urgente, situaţia încadrându-se în dispoziţiile art. 122 lit.c din OUG nr. 34/2006.
Evenimentul imprevizibil menţionat în art. 122 lit.c din OUG nr. 34/2006 nu a fost reprezentat de condiţiile meteo întrucât este previzibil că în lunile de iarnă sunt ninsori abundente ce blochează căile de circulaţie, ci de împrejurarea că P S 5 care avea în responsabilitate asigurarea serviciilor de curăţenie şi deszăpezire pe raza S 5 a anunţat P M B că este în imposibilitate de a mai finanţa aceste servicii. Acest eveniment a fost exterior autorităţii contractante, M B, iar procedura licitaţiei deschise, a licitaţiei restrânse, a negocierii cu publicarea prealabilă a unui anunţ de participare sau a cererii de oferte nu au putut fi respectate din cauza perioadei de timp rămase până la înrăutăţirea condiţiilor meteo.
Tribunalul a mai reţinut de asemenea că M B a demarat iniţial o procedură de achiziţie publică – negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, în vederea atribuirii contractului de servicii de salubrizare stradală şi servicii de iarnă pe raza S 5 al Municipiului B. În cadrul acestei proceduri, au fost transmise către toţi operatorii economici autorizaţi pe raza Municipiului B invitaţii de participare. Această procedură a fost contestată de reclamantă, astfel încât pârâtul M B a hotărât anularea procedurii şi returnarea ofertelor.
III. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a formulat recurs reclamanta SC RER E S B SA, solicitând modificarea hotărârii atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată, în sensul anulării contractului de prestări servicii de salubrizare stradală şi servicii de iarnă pe raza S 5 al Municipiului B nr. 431/30.12.2010.
În motivarea recursului, reclamanta a formulat următoarele critici:
1. Sentinţa nu cuprinde motivele pe care se sprijină, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct.7 C.pr.civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a susţinut că sentinţa reiterează argumentaţia intimatului M B, limitându-se la concluzia că sunt îndeplinite cerinţele art. 122 lit.c din OUG nr. 34/2006, fără însă a cuprinde referiri concrete la probele administrate şi la argumentele reclamantei. Soluţia pronunţată nu este argumentată, este neconvingătoare şi superficială.
2. Sentinţa recurată este dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct.9 C.pr.civ.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, s-a arătat că, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 122 lit.c din OUG nr. 34/2006, respectiv: justificarea motivelor de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi care nu se datorează sub nicio formă unei acţiuni sau inacţiuni a autorităţii contractante.
S-a mai susţinut că instanţa de fond a ignorat existenţa contractului de delegare a gestiunii încheiat între reclamantă şi M B şi aflat în vigoare în luna decembrie 2010.
În susţinerea tezei privind neîntrunirea condiţiilor prevăzute de art. 122 lit.c din OUG nr. 34/2006, recurenta a menţionat că A N R M A P, în urma controlului efectuat privind modul de atribuire a contractului nr. 431/30.12.2010, a reţinut că P M B nu s-a încadrat în prevederile art. 122 lit.c din OUG nr. 34/2006, încălcând dispoziţiile art. 20 alin.2, fapt pentru care a dispus sancţionarea autorităţii contractante cu amendă în cuantum de 80.000 lei.
IV. La data de 03.01.2013, intimatul-pârât M B, prin P G a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului (filele 25-28).
La termenul din 07.01.2013, intimata-pârâtă SC C R S SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat (filele 33-40).
V. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a probelor administrate şi a normelor legale incidente în cauză, Curtea apreciază nefondat recursul, pentru următoarele considerente:
1. Nu este întemeiat primul motiv de recurs privind nemotivarea hotărârii (art. 304 pct.7 C.pr.civ.).
Nu se poate reţine încălcarea de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., în condiţiile în care în ultimele două file ale sentinţei sunt arătate argumentele pentru care instanţa a considerat îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 122 lit.c din OUG nr. 34/2006, pentru ca autoritatea contractantă să aibă dreptul să aplice procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare. Concluzia primei instanţe este motivată prin raportare la înscrisurile apreciate ca relevante, fiind arătate aspectele de fapt ce au fost calificate ca motive de extremă urgenţă, determinate de evenimente imprevizibile şi exterioare autorităţii contractante.
Pentru ca o hotărâre judecătorească să fie motivată este necesar şi suficient ca judecătorul să motiveze soluţia dată cererii, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părţilor. O motivare sumară nu echivalează întotdeauna cu lipsa motivării. În speţă, instanţa de fond a motivat atât în fapt, cât şi în drept soluţia pronunţată, arătând sintetic argumentele care i-au format convingerea.
2. În analiza celui de-al doilea motiv de recurs, referitor la aplicarea greşită a legii (art. 304 pct.9 C.pr.civ.), Curtea va avea în vedere efectele de ordin procesual, produse în prezenta cauză, de respingerea irevocabilă, de către instanţa de contencios contravenţional, a plângerii formulate de autoritatea contractantă împotriva procesului-verbal de sancţionare a contravenţiei încheiat de ANRMAP.
Astfel, Curtea observă că, prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria AR nr. 01470 din 09.03.2011, încheiat de ANRMAP, M B a fost sancţionat cu amendă în cuantum de 80.000 lei, pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 293 lit.c din OUG nr. 34/2006, constând în încălcarea prevederilor art. 20 alin.2 din acest act normativ. În descrierea faptei, s-a reţinut că în data de 30.12.2010, M B a încheiat cu SC C R S SA contractul nr. 431 având ca obiect prestarea de servicii de salubrizare stradală şi servicii de iarnă pe raza S 5, în urma finalizării unei proceduri de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, fără încadrarea în prevederile art. 122 lit.c din OUG nr. 34/2006 (filele 50-51).
Plângerea formulată de M B împotriva acestui proces-verbal de contravenţie a fost respinsă ca neîntemeiată prin Sentinţa civilă nr. 21553/30.11.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. 12576/299/2011, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului formulat de autoritatea contractantă petentă (filele 57-67).
În considerentele acestei sentinţe, instanţa a reţinut cu autoritate de lucru judecat, în analiza temeiniciei procesului verbal contestat, că argumentele autorităţii contractante cuprinse în nota justificativă nr. 4566/22.12.2010 nu pot fi primite, astfel că nu erau îndeplinite condiţiile cumulative ale art. 122 lit.c din OUG nr. 34/2006.
Această reglementare a autorităţii de lucru judecat în forma prezumţiei (mijloc de probă) vine să asigure, din nevoia de ordine şi stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătoreşti.
Cum, potrivit art. 1200 pct. 4 cu referire la art. 1202 alin.2 C.civ. 1864, în relaţia dintre părţi, această prezumţie are caracter absolut, înseamnă că nu se poate pretinde, în al doilea proces, stabilirea contrariului a ceea ce s-a statuat judecătoreşte anterior.
Principiul autorităţii de lucru judecat corespunde necesităţii de stabilitate juridică şi ordine socială, fiind interzisă readucerea în faţa instanţelor a chestiunii litigioase deja rezolvate şi nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din CEDO, deoarece dreptul de acces la justiţie nu este unul absolut, ci poate cunoaşte limitări, decurgând din aplicarea altor principii.
Pârâtul M B a fost parte în procesul contravenţional în care instanţa a decis în mod irevocabil că a fost aplicată în mod nelegal procedura de atribuire a contractului prin negociere fără publicarea prealabilă a unui anunţ de participare, deoarece nu erau îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 122 lit.c din OUG nr. 34/2006. Ca urmare, faţă de acest pârât, prezumţia că dezlegarea dată de instanţa de contencios contravenţional corespunde adevărului este absolută şi nu poate fi răsturnată.
În ceea ce priveşte pârâta SC C R S SA, deşi nu a fost parte în procesul contravenţional, aceasta nu înseamnă că Sentinţa civilă nr. 21553/30.11.2011 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti poate fi ignorată. Faţă de acest pârât, hotărârea se va opune cu valoarea unui fapt juridic şi cu valoarea unui mijloc de probă (respectiv, de prezumţie).
În acelaşi timp, pentru că terţul nu a participat la dezbaterea judiciară finalizată prin hotărârea judecătorească ce i se opune (şi astfel, nu şi-a putut face propriile apărări), el are posibilitatea ca, în cadrul procesului ulterior, prin administrare de probe, să răstoarne prezumţia invocată de parte şi care faţă de el are doar valoare relativă. Ca urmare, terţul nu poate ignora dezlegările date în prima hotărâre, câtă vreme nu face dovada unei alte realităţi juridice.
În speţă, Curtea apreciază că nu au fost invocate motive noi faţă de cele avute în vedere de instanţa de contencios contravenţional la analiza cerinţelor prevăzute de art. 122 lit.c din OUG nr. 34/2006.
În plus, nu este de conceput ca faţă de autoritatea contractantă modalitatea de atribuire a contractului să fie considerată nelegală, iar faţă de operatorul economic să fie considerată eventual ca legală.
Cu aceste argumente, Curtea a înlăturat considerentele sentinţei atacate care reţin că atribuirea contractului s-a încadrat în cerinţele art. 122 lit.c din OUG nr. 34/2006.
3. Potrivit art. 28710 alin.1 lit.a din OUG nr. 34/2006, instanţa constată nulitatea contractului în cazul în care autoritatea contractantă a atribuit contractul fără să respecte obligaţiile referitoare la publicarea unui/unei anunţ/invitaţii de participare conform prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă.
Cu toate acestea, alineatul 2 al aceluiaşi articol prevede că, prin excepţie de la prevederile alin.1, în cazul în care instanţa consideră, după analizarea tuturor aspectelor relevante, că motive imperative de interes general impun menţinerea efectelor contractului, aceasta va dispune, în schimb, sancţiuni alternative.
Cu alte cuvinte, încălcarea obligaţiilor autorităţii contractante de publicare prealabilă a unui anunţ de participare nu atrage „de plano” sancţiunea nulităţii, ci aceasta este lăsată la aprecierea instanţei, care poate salvgarda contractul de achiziţie publică atunci când constată existenţa unor motive imperative de interes general.
După analizarea tuturor aspectelor relevante în cauză, Curtea apreciază că se impune exceptarea contractului nr. 431/30.12.2010 de la aplicarea sancţiunii nulităţii.
În stabilirea înţelesului sintagmei „motive imperative de interes general” poate fi avută în vedere definiţia termenului de „interes legitim public” prevăzută la art. 2 alin.1 lit.r din Legea nr. 554/2004 – interesul care vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, garantarea drepturilor, libertăţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetăţenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competenţei autorităţilor publice.
Cu alte cuvinte, în legătură cu cauza dedusă judecăţii, motivele imperative de interes general care justifică menţinerea contractului trebuie raportate la satisfacerea nevoilor comunitare şi la realizarea competenţei organelor administraţiei publice locale.
În acest sens, trebuie remarcat contextul în care s-a încheiat contractul de prestări servicii de salubrizare stradală şi servicii de iarnă pe raza S 5 al Municipiului B nr. 431/30.12.2010, caracterizat prin urgenţa asigurării lucrărilor de deszăpezire şi salubritate în timpul iernii deja instalate, aspect de interes general, ţinând cont de faptul că aceste servicii publice trebuie prestate cu caracter permanent şi în regim continuu. Consecinţele pentru populaţie ale neîncheierii contractului ar fi fost mult mai grave comparativ cu încălcarea normelor legale privind procedurile de atribuire, putând afecta drepturile unui număr mult mai mare de persoane decât cele eventual prejudiciate prin încheierea contractului în această modalitate.
Curtea are în vedere şi contractul de prestări servicii din 10.01.1997 încheiat între municipalitate şi recurentă, modificat prin actele adiţionale ulterioare, contract în baza căruia recurenta avea nu numai dreptul, dar şi obligaţia prestării serviciilor de salubritate şi combatere a poleiului şi de îndepărtare a gheţii şi zăpezii. La solicitarea municipalităţii adresată recurentei de a prezenta programul de acţiune pe raza S 5, SC RER E S B SA a transmis, prin adresa nr. 26611/03.12.2010, propunerile sale referitoare la programul de salubrizare şi de deszăpezire şi combatere polei pe căile publice din S 5, precum şi tarifele aferente (filele 179-181 dosar tribunal). Municipalitatea a constatat însă că propunerea financiară a recurentei este inacceptabilă întrucât depăşea de 8 ori în cazul serviciilor de salubritate şi de 5 ori în cazul serviciilor de iarnă preţurile stabilite în contract.
Cuantumul inacceptabil pentru autoritatea contractantă al preţurilor şi tarifelor pretinse de recurentă constituie un motiv imperativ de interes general pentru menţinerea contractului încheiat cu un alt operator economic, deoarece reducerea cheltuielilor din bugetul local şi astfel asigurarea utilizării eficiente a fondurilor publice reprezintă chiar unul dintre scopurile legii privind achiziţiile publice (art. 2 alin.1 lit.d din OUG nr. 34/2006).
Nu în ultimul rând, trebuie avut în vedere că o eventuală anulare a contractului nu ar produce efecte retroactive, faţă de caracterul succesiv al prestaţiilor efectuate, şi că oricum contractul s-a finalizat prin ajungere la termen (potrivit art. 6.1 din contract, durata acestuia este de 6 luni de la data semnării). Ca urmare, anularea contractului nu ar duce la reluarea în condiţii de legalitate a procedurii de atribuire întrucât desfiinţarea obligaţiilor contractuale deja executate este imposibilă, iar perioada pentru care s-a încheiat contractul a expirat.
În ceea ce priveşte sancţiunile alternative prevăzute de art. 28710 alin.2 lit.a şi b din OUG nr. 34/2006, Curtea constată că nu se impune a fi luate.
Limitarea efectelor contractului, prin reducerea termenului de execuţie al acestuia, este inutilă, întrucât termenul contractului s-a împlinit.
Aplicarea unei amenzi autorităţii contractante nu poate fi dispusă în cauză, pentru două argumente: – în primul rând, reclamanta-recurentă nu a formulat o asemenea cerere, iar potrivit art. 129 alin.6 C.pr.civ., instanţa se pronunţă cu respectarea principiului disponibilităţii; – în al doilea rând, autoritatea contractantă a fost deja sancţionată cu amendă în cuantum de 80.000 lei, de către ANRMAP, pentru aceeaşi încălcare a normelor legale privind achiziţiile publice, or potrivit principiului de drept „non bis in idem”, o persoană nu poate fi sancţionată de două ori pentru comiterea aceleiaşi fapte.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. şi art. 28716 din OUG nr. 34/2006, Curtea a respins recursul ca nefondat.
