Reclamanta M.N. a declarat recurs împotriva deciziei pronuntate de Tribunalul Suceava, invocând dispozitiile art. 304 pct. 1 si 9 din Codul de procedura civila.
În dezvoltarea motivelor a aratat ca tribunalul a facut o gresita interpretare si aplicare a dispozitiilor art. 2821 din Codul de procedura civila, calificând calea de atac promovata ca recurs, iar nu ca apel.
Fata de motivele de nulitate invocate prin chiar cererea introductiva, privind pretul neserios, la stabilirea caii de atac în raport de valoarea obiectului actiunii trebuia avuta în vedere valoarea reala a imobilelor, iar nu cea stipulata în cele doua contracte.
Prin întâmpinare, pârâtii M.V. si M.D. s-au opus recursului, solicitând respingerea acestuia ca inadmisibil.
Recursul urmeaza a fi respins pentru considerentele ce succed:
În conformitate cu dispozitiile art. 2821 alin. 1 din Codul de procedura civila, nu sunt supuse apelului hotarârile judecatoresti date în prima instanta în cererile introduse pe cale principala al caror obiect are o valoare de pâna la 1 miliard lei inclusiv.
Prin urmare, astfel de hotarâri sunt supuse doar recursului, care se solutioneaza de instanta imediat superioara celei care a pronuntat hotarârea, potrivit dispozitiilor art. 299 din Codul de procedura civila.
În interpretarea dispozitiilor art. 2821 din Codul de procedura civila, Înalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia nr. XXXII/2008 pronuntata în interesul legii, a statuat ca ori de câte ori pe calea actiunii în justitie se tinde a se proteja u drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibila si necesara. Atunci când este vorba despre desfiintarea unui contract de vânzare-cumparare care a dat nastere unor drepturi patrimoniale, este evident ca si lipsirea de efecte a unui astfel de act juridic are tot consecinte patrimoniale.
În speta, necontestat, cererea reclamantei de constatare a nulitatii celor doua contracte de vânzare-cumparare are caracter patrimonial.
În ce priveste stabilirea valorii obiectului actiunii, în raport de care se determina competenta materiala a instantei si caile de atac, reclamanta pretinde ca tribunalul trebuia sa aiba în vedere valoarea reala a imobilelor de la data promovarii actiunii.
În conformitate cu dispozitiile art. 112 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedura civila, cererea de chemare în judecata trebuie sa cuprinda obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci când pretuirea este cu putinta. În conditiile reglementate de dispozitiile art. 114 alin. 2 si 132 alin. 2 pct. 2 din Codul de procedura civila, reclamantul are posibilitatea de a-si completa sau modifica cererea sub aspectul valorii obiectului actiunii pâna la prima zi de înfatisare.
Prin urmare, valoarea avuta în vedere de instanta la stabilirea competentei si, respectiv, la calificarea caii de atac este cea din cererea de învestire.
Aceeasi concluzie se desprinde si din dispozitiile art. 181 din Codul de procedura civila, conform carora instanta învestita potrivit dispozitiilor referitoare la competenta dupa valoarea obiectului cererii ramâne competenta sa judece chiar daca, ulterior învestirii, intervin modificari în ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect.
În speta, reclamanta nu a precizat, în conditiile prevederilor legale citate, o alta valoare a imobilelor ce au format obiectul vânzarii-cumpararii decât cea stipulata drept pret în cele doua contracte, valoare ce a fost avuta în vedere de tribunal la recalificarea caii de atac.
Împrejurarea ca în motivele cererii introductive s-au invocat drept cauze de nulitate a contractelor încheiate inexistenta pretului sau pretul fictiv si neserios nu este de natura a produce efecte sub aspectul calificarii caii de atac în sensul dorit de reclamanta, câta vreme aceasta nu a precizat valoarea pretins a fi reala.
Fata de cele ce preced, Curtea constata ca Tribunalul a interpretat si apreciat corect dispozitiile legale în materie, calificând calea de atac promovata drept recurs.
În atare situatie, în raport de caracterul irevocabil al deciziei atacate si de puterea lucrului judecat de care aceasta se bucura, conform dispozitiilor art. 377 alin. 2 si art. 299 alin. 1 din Codul de procedura civila, recursul declarat de reclamanta este inadmisibil.
