Competenţa în cazul modificării pedepselor
C. pr. pen., art. 449
Potrivit art. 449 alin. 2 C. pr. pen., instanţa competentă să dispună asupra modificării pedepsei este instanţa de executare a ultimei hotărâri sau, în cazul când cel condamnat se află în stare de deţinere, instanţa corespunzătoare în a cărei circumscripţie se află locul de deţinere. Astfel, dacă ultima hotărâre a fost pronunţată de tribunal, competenţa de soluţionare a cererii de modificare a pedepselor aparţine tribunalului şi nu judecătoriei.
Prin sentinţa penală nr. 1555 din 5 decembrie 2012 Judecătoria Miercurea Ciuc, în temeiul art. 42 şi 449 alin. 2 din Cod procedură penală, a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Miercurea Ciuc şi, în consecinţă, a declinat în favoarea Tribunalului Harghita competenţa de soluţionare a cererii de contopire a pedepselor formulate de persoana privată de libertate I. R. M.
A constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Tribunalul Harghita şi Judecătoria Miercurea Ciuc şi a dispus sesizarea Curţii de Apel Tg. Mureş pentru emiterea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, s-a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr.2878/96/2012 la data de 23.08.2012, persoana privată de libertate I. R. M. deţinut în Penitenciarul Miercurea Ciuc, a formulat cerere de contopire a pedepselor ce i-au fost aplicate prin Sentinţa penală nr. 323/2010 a Tribunalului Timiş şi prin Sentinţa penală nr. 644/2011 a Judecătoriei Braşov.
S-a reţinut de asemenea că prin Sentinţa penală nr. 355 din 01 octombrie 2012 Tribunalul Harghita a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Pe cale de consecinţă, cererea de contopire formulată de persoana privată de libertate I. R. M. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Miercurea Ciuc la data de 19.10.2012.
Petentul a fost condamnat prin Sentinţa penală nr. 323/2010 a Tribunalului Timiş (definitivă prin Decizia penală nr. 1033/R din 05.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie) şi prin Sentinţa penală nr. 644/2011 a Judecătoriei Braşov (definitivă prin Decizia penală nr. 1029/R/5.12.2011 a Curţii de Apel Braşov).
Având în vedere art. 42 C.proc. pen., raportat la art. 449 alin.(2) C.proc.pen., în considerarea datei rămânerii definitive a celor două sentinţe penale prin care petentul a fost condamnat, precum şi a faptului că la data formulării cererii acesta se afla încarcerat în Penitenciarul Miercurea Ciuc, la termenul din data de 05.12.2012, instanţa a ridicat din oficiu şi a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Miercurea Ciuc, considerând că cererea de contopire trebuie soluţionată, potrivit legii, sub sancţiunea nulităţii absolute, de către Tribunalul Harghita.
Pe cale de consecinţă, instanţa a constatat existenţa conflictului negativ de competenţă între Judecătoria Miercurea Ciuc şi Tribunalul Harghita, sens în care a dispus sesizarea Curţii de Apel Târgu Mureş pentru emiterea regulatorului de competenţă.
Curtea de Apel Târgu Mureş fiind sesizată de către Judecătoria Miercurea Ciuc cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, în urma analizării dispoziţiilor art.449 alin.2 Cod procedură penală a constatat că instanţa competentă să soluţioneze cererea de contopire a pedepselor formulată de petent este Tribunalul Harghita, întrucât ultima hotărâre rămasă definitivă este sentinţa penală nr. 313/2010 a Tribunalului Timiş, definitivă prin decizia penală nr. 1033/R din 05.04.2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nicidecum sentinţa penală nr. 644/2011 a Judecătoriei Braşov, definitivă prin decizia penală nr. 1029 din 05.12.2011 a Curţii de Apel Braşov.
Prin urmare, având în vedere că hotărârea instanţei de executare a ultimei hotărâri este Tribunalul Harghita, iar condamnatul se află încarcerat în Penitenciarul Miercurea Ciuc, Curtea a solutionat conflictul negativ de competenţă ivit între cele două instanţe în sensul stabilirii competenţei în favoarea Tribunalului Harghita.
Notă: Similar a statuat Curtea de Apel Tg.-Mureş prin decizia penală nr. 700/R/6 noiembrie 2012, prin care a stabilit competenţa de soluţionare a cererii de modificare a pedepselor în favoarea judecătoriei, aceasta fiind instanţa corespunzătoare în grad, în circumscripţia căreia se afla locul de detenţie, instanţei care a pronunţat ultima hotărâre. Prin aceeaşi decizie, s-a stabilit că, dacă petentul, pe durata judecării cererii sale iniţiale, a adus precizări şi completări, la determinarea competenţei vor fi avute în vedere şi aceste clarificări, care nu pot fi disociate de cererea introductivă, numai în acest fel putându-se aduce o rezolvare unitară pluralităţii de infracţiuni comise de persoana în cauză.
