Constată că , prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 20.03.2013 , creditoarea S.C. R. S.A. , cu sediul în M. , str. G. , nr..- , jud. S. , a solicitat , în contradictoriu cu debitoarea S.C. C. C. S.R.L. , cu sediul în B. , str. P. , nr. – , jud. I. , înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aparţinând debitoarei , aflate în incinta sediului creditoarei din M. , str. G. , nr.- , jud. S. , până la concurenţa sumei de 89.806,73 lei , compusă din creanţa propriu-zisă de 89.767,58 lei la care se adaugă suma de 39,15 lei , reprezentând cheltuieli de judecată la care a fost obligată debitoarea faţă de creditoare prin sentinţa civilă nr. -/8.03.2013 a Judecătoriei Mediaş , precum şi obligarea debitoarei la plata cheltuielilor de judecată .
În motivarea cererii se susţine că debitoarea datorează creditoarei suma de 89.767,58 lei , cu titlu de chirie restantă pentru un spaţiu pe care l-a închiriat acesteia , situat în incinta sediului creditoarei din M. , str. G. , nr.- , jud. S. , conform sentinţei civile nr. -/8.03.2013 a Judecătoriei Mediaş ; bunurile asupra cărora se solicită instituirea sechestrului sunt individualizate în cuprinsul cererii , şi sunt situate în spaţiul care a făcut obiectul contractului de închiriere , în incinta sediului creditoarei din M. , str. G. , nr. -, jud. S. .
În drept sunt invocate prevederile art. 951 şi urm. din Noul Cod de procedură civilă .
Analizând actele şi lucrările dosarului , instanţa a reţinut următoarele :
Prin sentinţa civilă nr. -/8.03.2013 pronunţată în dosarul -/257/2013 al Judecătoriei Mediaş ( copia dispozitivului – la dosar fila 5 ) s-a admis cererea de emitere a unei ordonanţe de plată formulată de creditoare împotriva debitoarei pentru suma de 89.767,58 lei , reprezentând contravaloarea chiriei restante , şi a fost obligată debitoarea să plătească creditoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 39,15 lei .
Sentinţa mai sus menţionată nu este irevocabilă , nefiind încă redactată şi comunicată părţilor , în condiţiile în care , potrivit art. 13 alin.1 din O.U.G.119/2007 , debitoarea poate formula cerere în anulare în termen de10 zile de la comunicarea ordonanţei de plată .
Aşadar , nu suntem în ipoteza existenţei unui titlu executoriu .
Creditoarea a depus , însă , la dosar un număr de 14 facturi fiscale , emise în perioada august 2011 – decembrie 2011 , facturi care sunt acceptate în mod expres prin semnarea acestora , ceea ce face ca , în lumina dispoziţiilor art. 46 C.com. , să fie dovedită obligaţia de plată a contravalorii chiriei , pentru încasarea căreia au fost emise facturile fiscale respective .
Se reţine , aşadar , având în vedere facturile emise pentru încasarea chiriei restante în valoare totală de 89.767,58 lei , că societatea creditoare deţine împotriva debitoarei o creanţă în cuantum de 89.767,58 lei , creanţă care este constatată în scris şi este exigibilă .
Potrivit dispoziţiilor art. 952 C.proc.civ. , creditorul care nu are titlu executoriu , dar a cărui creanţă este constatată în scris şi este exigibilă , poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului , dacă dovedeşte că a intentat cerere de chemare în judecată .”
În speţă , sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile ale debitoarei , astfel cum s-a argumentat în cele ce preced , şi având în vedere împrejurarea că cererea de emitere a unei ordonanţe de plată formulată de creditoare împotriva debitoarei pentru a obţine împotriva acesteia un titlu executoriu pentru recuperarea creanţei de 89.767,58 lei , a fost soluţionată de Judecătoria Mediaş , dar nu este irevocabilă .
Cererea este întemeiată , însă , numai pentru creanţa în cuantum de 89.767,58 lei , pentru care creditoarea a dovedit existenţa unei creanţe exigibile constatate în scris . În schimb , pentru suma de 39,15 lei , care reprezintă cheltuielile de judecată la care a fost obligată debitoarea faţă de creditoare prin sentinţa civilă nr. 562/8.03.2013 , nu este îndeplinită condiţia existenţei unei creanţe exigibile , având în vedere faptul că obligaţia de plată a cheltuielilor de judecată devine scadentă numai în momentul rămânerii irevocabile a sentinţei prin care au fost prevăzute .
Bunurile asupra cărora se solicită înfiinţarea sechestrului asigurător au fost individualizate în cuprinsul cererii deduse judecăţii , creditoarea susţinând că acestea se află în spaţiul care a făcut obiectul contractului de închiriere , în incinta sediului creditoarei din M. , str. G. , nr. – , jud. S. .
Pentru considerentele expuse , va fi admisă în parte cererea creditoarei , în sensul că se va dispune înfiinţarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile aparţinând debitoarei , aflate în incinta sediului creditoarei din M. , str. G. , nr. -, jud. S. , până la concurenţa sumei de 89.767,58 lei , cererea privind suma de 39,15 lei urmând a fi respinsă .
În acord cu prevederile art.952 alin.1 şi 953 alin.2 C.proc.civ. , creditoarea va fi obligată la plata unei cauţiuni în cuantum de 10.000 lei , în condiţiile prevăzute de art. 1.056 alin.2 C.proc.civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 1.061 alin.3 şi 4 , cauţiunea se va depune de către creditoare în numerar , până la data de 3.04.2013 , termen fixat în acest sens ; nedepunerea cauţiunii în termenul menţionat atrage desfiinţarea de drept a măsurii sechestrului asigurător .
În temeiul art. 453 alin.1 C.proc.civ. , debitoarea va fi obligată să plătească creditoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 10,3 lei ; nu s-au acordat doar parţial cheltuielile de judecată , astfel cum prevede alineatul 2 al aceluiaşi text de lege , întrucât acestea constau în contravaloarea taxelor judiciare percepute , al căror cuantum nu este influenţat de valoarea creanţei .
Corespunzător prevederilor art. 953 alin.3 C.proc.civ. , încheierea prin care se soluţionează cererea de sechestru se va comunica de îndată creditoarei , de către instanţă , iar debitoarei de către executorul judecătoresc , odată cu luarea măsurii .
