Reţinerea greşită de către instanţa de fond a lipsei de interes a reclamanţilor în promovarea acţiunii şi în consecinţă respingerea acesteia ca lipsită de interes, constituie motiv de casare a hotărârii şi trimitere a cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
Decizia civila nr. 138/R din 15.03.2013
Prin sentinţa civilă 1680/12 iulie 2012 pronunţată de Judecătoria Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. 1913/307/2011 s-a admis excepţia lipsei interesului invocată de instanţă din oficiu pentru petitele vizând dezbaterea succesiunii defunctului L. A. (decedat la 23 septembrie 1995). S-a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului L. A. (decedat la data de 10.12.2010), invocată de instanţă din oficiu. S-a respins în integralitate acţiunea civilă formulată de reclamanţii Z.E. I. şi Z. M.D., în contradictoriu cu pârâtele K. E. şi K. S., ca lipsită de interes pentru petitele vizând dezbaterea succesiunii defunctului L. A. (decedat la 23 septembrie 1995) şi nefondată pentru celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că reclamanţii Z. E. I. şi Z. M. D. au solicitat în contradictoriu cu cu pârâţii K. E., K. S. şi L. A., să se dispună înscrierea în cartea funciară nr. 3215 Câmpulung la Tisa, cu număr topografic 4132-19-21 a terenului în suprafaţă de 682 mp, cuprins în titlul de proprietate nr. 60091-10 eliberat la data de 30.03.1993 în favoarea defunctului L. A. S-a cerut a se constata că din masa succesorală a decujusului L. A., decedat la data de 25 septembrie 1995 face parte imobilul, situat în comuna Cîmpulung la Tisa nr. 542, judeţ Maramureş, reprezentând teren în suprafaţă de 682 mp pe care se află amplasate construcţii de natură casă de locuit şi anexe gospodăreşti, că moştenitorii acestuia sunt L. A.şi C. E. (în calitate de descendenţi de gradul I) precum şi K. S., în calitate de nepoată a fiului decedat L. A.) şi întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului mai sus identificat în favoarea acestora. S-a solicitat validarea contractului de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată între părţi cu consecinţa întabulării dreptului de proprietate în favoarea cumpărătorilor, cu titlu de vânzare cumpărare.
În argumentarea acţiunii, s-a învederat că prin contractul de vânzare cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 14 iunie 1996 reclamanţii au cumpărat imobilul, situat în comuna Cîmpulung la Tisa nr. 542, judeţ Maramureş, reprezentând teren în suprafaţă de 682 mp pe care se află amplasate construcţii de natură casă de locuit şi anexe gospodăreşti, contractul fiind încheiat cu pârâţii L. A., C. E. şi K. S. S-a menţionat că terenul aferent construcţiilor, în suprafaţă de 682 mp, s-a aflat în patrimoniul decujusului L. A. (decedat la 25 septembrie 1995) în temeiul titlului de proprietate nr. 60091-10 eliberat la data de 30.03.1993, moştenitorii defunctul L. A. sunt pârâţii cărora le revine şi calitatea de vânzători.
În drept, au fost invocate prevederile art. 5 din Legea nr. 247/2005, cu modificările ulterioare, art. 969 cod civil, art. 970 şi 974 cod procedură civilă, art. 673 indice 1 şi următoarele cod procedură civilă.
Pârâta K. S. a învederat în cuprinsul notelor de şedinţă că nu se opune admiterii acţiunii.
În cadrul şedinţei publice din 22 martie 2012 (fila 56) prima instanţă a invocat excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtului L.A.
Deşi legal citată, pârâta C. E. nu şi-a exprimat poziţia procesuală în raport de acţiunea promovată.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prima instanţă a reţinut că prin contractul de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 14 iunie 1996, vânzătorii L. A., C. E., K. S., au înstrăinat în favoarea reclamanţilor imobilul, situat în comuna Cîmpulung la Tisa nr. 542, judeţ Maramureş, reprezentând teren în suprafaţă de 682 mp pe care se află amplasate construcţii de natură casă de locuit şi anexe gospodăreşti. Contractul mai sus menţionat conţine clauza achitării în întregime a sumei de 7.000.000 lei, reprezentând preţul aferent vânzării.
Prin Titlu de proprietate nr. 60091-10 din 30.09.1993 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea decujusului L. A.a terenului în suprafaţă de 682 mp, situat în localitatea Câmpulung la Tisa. Prin încheierea nr. 12073 eliberată la data de 25 noiembrie 2011 de BNP Bledea Steluţa, s-a atestat că a fost înregistrată succesiunea defunctului L. A. (decedat la data de 23 septembrie 1995), finalizată prin certificatul de moştenitor nr.50 din 21 iunie 1996, eliberat de Notarul public Marrouche Otilia.
Prin certificatul de moştenitor nr. 50 din 21 iunie 1996 au fost dezbătute masele succesorale ale defuncţilor L.R., L. A. (decedat la data de 23 septembrie 1995) şi L.A. (fiul decujusului L. A.), apreciindu-se că în componenţa acesora se integrează imobilul din litigiu, proprietate extratabulară, fiind stabiliţi şi moştenitorii acestora (fila 20).
În scopul clarificării cauzei, instanţa a solicitat Biroului Notarului Public Otilia Marrouche să comunice toate actele care au stat la baza eliberării certificatului de moştenitor nr. 50 din 21 iunie 1996. Prin adresa nr. 187 din 7 noiembrie 2011, s-a comunicat instanţei că, dosarele succesorale din perioada 1995-1996, cu acordul Arhivelor Statului Maramureş, au fost scoase din arhiva biroului notarial în anul 2010 şi date la topit.
Conform adresei ataşate dosarului cauzei (fla 27), s-a atestat decesul pârâtului Lemak Albert anterior promovării prezentei acţiuni (respectiv la data de 10.12.2010), motiv pentru care excepţia lipsei capacităţii de folosinţă invocată de instanţă, din oficiu, a fost apreciată întemeiată.
Prin încheierea aferentă şedinţei publice din 26 ianuarie 2012 prima instanţă a invocat din oficiu excepţia lipsei interesului pentru capetele de cerere privind dezbaterea masei succesorale după defunctul L. A. (decedat la 23 septembrie 1995). În aplicarea prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa a analizat cu prioritate excepţia şi a reţinut că potrivit art. 86 din Legea nr. 36-1995, cu modificările ulterioare, după emiterea certificatului de moştenitor nu se mai poate întocmi alt certificat, decât în situaţiile prevăzute de lege iar cu acordul tuturor moştenitorilor, notarul public poate relua procedura succesorală, în vederea completării încheierii finale cu bunurile omise din masa succesorală, eliberând un certificat de moştenitor suplimentar.
Instanţa a reţinut că, în conformitate cu art. 54 din Legea nr. 7-1996, cu modificările ulterioare, notarul public care a întocmit actul privitor la un drept tabular este obligat să ceară din oficiu înscrierea în cartea funciară la biroul teritorial în a cărei rază de activitate se află imobilul. Despre exercitarea acestei obligaţii se va face menţiune expresă în cuprinsul actului sau după caz, al certificatului de moştenitor. Menţiunea se va face în cazul în care pentru bunurile din masa succesorală s-a deschis carte funciară sau există carte funciară sau există documentaţie cadastrală.
În condiţiile eliberării certificatului de moştenitor nr.50 din 21 iunie 1996 şi neprobării existenţei unor impedimente în realizarea dreptului (întabularea dreptului de proprietate în favoarea moştenitorilor în cartea funciară), instanţa a apreciat excepţia lipsei interesului privind capetele de cerere vizând dezbaterea masei succesorale a decujusului L. A. (decedat la data de 23 septembrie 1995) întemeiată.
Pe fond, s-a constatat că reclamanţii nu au învestit instanţa cu un petit privind dezbaterea masei succesorale a decujusului L.A., decedat la data de 10.12.2010 (fiul lui Lemak Albert, decedat la data de 23 septembrie 1995), al cărui ultim domiciliu ar fi putut atrage competenţa unei alte instanţe (prin raportare şi la aspectele menţionate în cuprinsul adresei ataşate dosarului cauzei-fila 27.
Pe de altă parte, nu s-a probat existenţa dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu în patrimoniul decujusului, în condiţiile în care, titlul de proprietate nr. 60091-10 din 30.09.1993 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor se referă doar la terenul în suprafaţă de 682 mp, nefiind prezentate acte care să probeze dreptul de proprietate asupra construcţiilor.
Incontestabil, în materia vânzării terenului, legea reclamă ad validitatem, forma autentică a încheierii contractelor de vânzare cumpărare. Lipsa formei autentice atrage nevalabilitatea contractului supus analizei, acesta fiind lovit de nulitate absolută. Pe de altă parte, regula quod nullum est, nullum producit effectum, cunoaşte şi excepţii, reprezentativ în acest sens fiind principiul conversiunii actului juridic.
În speţă, principiul conversiunii este reprezentativ pentru analiza valabilităţii actului încheiat sub semnătură privată (contract de vânzare cumpărare nul pentru lipsa formei autentice) ca un antecontract de vânzare cumpărare.
S-a mai reţinut că pentru a opera conversiunea sunt necesare mai multe condiţii, printre altele, să existe un element de diferenţă între actul nul şi actul valabil, unul din acte să fie anulat efectiv şi total, actul socotit valabil să întrunească toate condiţiile de valabilitate iar aceste condiţii să se regăsească în chiar cuprinsul actului anulat, din manifestarea de voinţă a părţilor să nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii.
De esenţa antecontractului de vânzare cumpărare, este obligaţia părţilor de a încheia în viitor, la preţul stabilit, contractul de vânzare cumpărare. S-a constatat că actul încheiat la 14.06.1996 nu întruneşte toate condiţiile de valabilitate ale actului socotit valabil, lipsind obligaţia de a încheia în viitor, la preţul stabilit, contractul de vânzare cumpărare.
În condiţiile specifice ale speţei, capătul de cerere privind validarea contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 14.06.1996 s-a impus a fi respins şi din necesitatea asigurării respectării principiului nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet (nimeni nu poate transfera mai multe drepturi decât el însuşi are sau ce nu are).
De asemenea, reclamanţii nu au făcut dovada că au notificat pârâţii în vederea prezentării la notariat şi a încheierii contractului în formă autentică iar aceştia au refuzat să consimtă la perfectarea vânzării. Părţile pot conveni să încheie un antecontract de vânzare cumpărare prin care să îşi asume obligaţia de a încheia între ele, un contract de vânzare cumpărare, respectiv de a îndeplini toate operaţiunile necesare pentru ca vânzarea cumpărarea să poată fi perfectată potrivit legii.
Actul încheiat sub semnătură privată în data de 14.06.1996, nu cuprinde însă clauza de esenţa antecontractului conform căreia părţile se obligă să îndeplinească toate operaţiunile necesare pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică. În aceste condiţii, lipseşte raţiunea aplicabilităţii dispoziţiilor art. 1073-1077 cod civil, instanţa neavând ce suplini, în contextul în care nu s-au probat lipsa consimţământului pârâţilor şi neîndeplinirea exactă a unei obligaţii asumate de aceştia conform art. 1073 cod civil. Chiar şi în ipoteza unui acord al pârâtului privind admiterea acţiunii, o astfel de soluţie nu poate fi promovată întrucât voinţa părţilor nu poate fi situată mai presus de dispoziţiile legale aplicabile în materie.
Potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciara dispune intabularea dacă înscrisul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, indică numele părţilor, individualizează imobilul printr-un identificator unic, este însoţit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română, este însoţit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului. Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului şi al cărţii funciare, precum şi a părţii cărţii funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor indica poziţiile ce au fost radiate şi numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor. În cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentaţii cadastrale întocmite şi recepţionate conform prevederilor acestei legi.
In privinţa titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor funciare, în art. 59 din Legea nr. 7/1996, se arată că pentru înscrierea titlului trebuie întocmită o documentaţie cadastrală de către o persoana fizica sau juridică autorizatã de Agenţia Natională sau de oficiile teritoriale iar potrivit art. 62 din Regulamentului de organizare şi funcţionare a birourilor de cadastru şi publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, pentru imobilele care nu sunt înscrise în cartea funciară, la prima înscriere se vor deschide cărţi funciare în baza documentaţiei cadastrale recepţionate, prin care se atribuie număr cadastral, a înscrisului doveditor al actului sau faptului juridic de dobândire sau constituire a dreptului real şi a certificatului fiscal sau adeverintei eliberate de primăria în circumscripţia căreia se afla situat imobilul.
Potrivit prevederilor art. 63 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 şi 48 din Legea nr. 7/1996. Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiţii speciale prevăzute de lege. În speţă, reclamanţii sunt beneficiarii unui contract de vânzare a unui teren pentru care s-a emis un titlu de proprietate pe numele antecesorului pârâţilor.
Terenul din litigiu nu a fost întabulat în cartea funciară, motiv pentru care, este de la sine înţeles că nu s-a putut încheia un act valabil de înstrăinare, în formă autentică. Nu lipsită de relevanţă se dovedeşte a fi şi Hotărârea nr. 290 din 11.09.2009 emisă de Uniunea Naţională a Notarilor Publici, prin care, notarului public, îi revine obligaţia de a pune în vedere părţilor ca în scopul înstrăinării să întocmească documentaţia cadastrală conform dispoziţiilor Legii nr. 7/1996, cu modificările ulterioare.
Pe de altă parte, nu s-a putut ignora faptul că autentificarea actelor de către notarul public trebuie să fie precedată de eliberarea unui extras de carte funciară pentru autentificare emis de către biroul de cadastru şi publicitate imobiliară sau a unui certificat de sarcini şi a documentaţiei cadastrale. Notarului public îi incumbă, conform dispoziţiilor legale şi obligaţia de a proceda din oficiu la înscrierea în cartea funciară a dreptului născut prin actul întocmit, în ziua încheierii actului sau cel mai târziu în prima zi lucrătoare consecutivă celei în care s-a întocmit actul, la biroul de cadastru şi publicitate imobiliară în a cărei rază de activitate se află imobilul.
Incontestabil, prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic s-ar eluda prevederile legale incidente în materie. Întrucât instanţelor le revine obligaţia de a respecta prevederile legale şi a de a pronunţa hotărâri care să se întemeieze pe textele legale în vigoare, s-a impus respingerea acţiunii şi pe considerentul că imobilul din litigiu nu este întabulat.
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanţii, solicitând casarea acesteia, păstrarea cauzei spre judecată sau trimiterea spre rejudecare.
În motivarea recursului, s-a învederat Tribunalului că recurenţii au avut interes să promoveze acţiunea şi implicit să formuleze un astfel de petit deoarece masa succesorală a defunctului L. A. decedat la data de 23.09.1995 nu a fost dezbătută. Greşit a reţinut prima instanţă că prin eliberarea certificatului de moştenitor nr. 50 din 21 iunie 1996 a fost dezbătută succesiunea după defunct atât sub aspectul bunurilor care compun masa succesorală cât şi sub aspectul calităţii de moştenitor deoarece certificatul de moştenitor dovedeşte ca şi forţă probantă doar calitatea de moştenitori ai defunctului nu şi bunurile care intră în masa succesorală a acestuia.
S-a susţinut că recurenţii au fost îndriduiţi ca pe calea acţiunii oblice, interesul acestora fiind legitim, născut şi actual la data introducerii acţiunii, să formuleze petitele din acţiune prin care a solicitat a se dispune înscrierea în CF nr. 3215 Câmpulung la Tisa cu nr. topo 4132/19/23 a suprafeţei de 682 mp teren cuprins în titlul de proprietate nr. 60091/10 eliberat la data de 30.03.1993 pe seama defunctului pentru ca ulterior să dovedească că vânzătorii în calitatea lor de moştenitori ai imobilului care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, imobil format din casa, anexele şi terenul aferent în suprafaţă de 682 mp (pe care s-a emis titlul de proprietate mai sus amintit), situat în Cîmpulung la Tisa nr. 542 l-au înstrăinat recurenţilor.
S-a arătat că reclamanţii au solicitat instanţei de fond dispună înscrierea vânzătorilor în cartea funciară asupra imobilului în natură casa anexele şi terenul aferent în suprafaţă de 682 mp (pe care s-a emis titlul de proprietate enunţat mai sus), situat în Câmpulung la Tisa nr. 542 cu titlu de drept de moştenire pentru ca ulterior să fie validat contractul de vânzare-cumpărare la data de 14 iunie 1996 şi pe cale de consecinţă să îşi înscrie recurenţii dreptul de proprietate asupra imobilului.
Dacă operaţiunea de înscriere în CF nr. 3215 Cîmpulung la Tisa cu nr. topo. 4132/19/32 a defunctului în calitate de proprietar precum şi a moştenitorilor acestuia asupra imobilului ar fi existat la data introducerii acţiunii apreciază că instanţa de fond ar fi fost îndriduită să invoce din oficiu lipsa de interes în promovarea petitelor din acţiune. Vânzătorilor li s-a transmis dreptul de proprietate cu titlu de moştenire. Or, această modalitate de dobândire a proprietăţii nu-l obligă pe moştenitor să îşi înscrie în CF dreptul de proprietate.
Recurenţii au susţinut că greşit a reţinut instanţa de fond că prin eliberarea certificatului de moştenitor îi revenea notarului obligaţia de a solicita Oficiului de Cadastru înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al moştenitorilor – vânzători din contract asupra imobilului. Asupra terenului exista titlu de proprietate însă asupra construcţiei nu se ştie în ce temei legal ar fi trebuit notarul să solicite înscrierea în cartea funciară.
Conform rolului său activ instanţa trebuia să pună în discuţia părţilor formularea unui eventual petit privind constatarea bunurilor cuprinse în masa succesorală a fiului defunctului a cărui succesiune se dezbate în prezenta cauză, respectiv L. A. care este vânzător în contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu recurenţii la o dată anterioară decesului, respectiv la data de 14 iunie 1996 prin urmare nu exista acest imobil în proprietatea sa la data decesului.
Recurenţii au arătat că au promovat petitele mai sus enunţate pe calea acţiunii oblice fiind interesaţi de a arăta împrejurarea prin care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare la data de 14 iunie 1996, petitele au fost formulate tocmai pentru a dovedi modalitatea prin care vânzătorii au devenit proprietari ai imobilului pe care ulterior l-au înstrăinat.
S-a susţinut că în mod greşit a apreciat instanţa că acţiunea formulată de recurenţii-reclamanţi este nefondată deoarece aceştia au dovedit cu probele administrate admisibilitatea petitelor formulate, inclusiv pentru petitul vizând validarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 14 iunie 1996. Greşit a reţinut instanţa că, contractul de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată nu cuprinde clauza de esenţa antecontractului conform căreia părţile se obligă să îndeplinească toate operaţiunile necesare pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică deoarece perfectarea contractului în formă autentică este obligaţia părţilor impusă de legiuitor, ad validitatem şi care se deduce din contractul încheiat chiar dacă aceasta nu este inserată expres în contract.
Instanţa de fond nu a observat că temeiul de drept invocat este şi art. 5 din Legea nr. 245/2005, prin urmare recurenţii nu au invocat şi nu şi-au motivat încadrarea în drept pe prevederile art. 1073-1077 Cod civil.
Intimata K.S. a comunicat instanţei prin scriptul depus la fila 10 dosar că nu are nicio pretenţie faţă de recurenţi privind imobilul situat în Cîmpulung la Tisa nr. 542 care a aparţinut bunicului din partea tatălui.
Analizând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Tribunalul reţine următoarele:
Reclamanţii au învestit prima instanţă cu o acţiune oblică, (primele cinci petite) având ca finalitate pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilele casă, anexe şi teren în suprafaţă de 682 mp, situate în Cîmpulung la Tisa nr. 542, judeţul Maramureş.
Reclamanţii au susţinut că în data de 14 iunie 1996 au încheiat cu L.A., K. E. şi K. S. un „contract de vânzare-cumpărare” având ca obiect casa de locuit situată în Cîmpulung la Tisa strada Muncitoresc nr. 542, împreună cu curtea şi grădina aferentă în suprafaţă totală de 682 mp, la preţul de 7.000.000 lei, achitat integral, terenul fiind inclus în Titlul de proprietate nr. 60061/10 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureş pe numele defunctului L.A.
Pornind de la împrejurarea că succesiunea defunctului L.A.I.I., decedat în 23.09.1995, cu ultimul domiciliu în Cîmpulung la Tisa nr. 592, jud. Maramureş, s-a dezbătut prin certificatul de moştenitor nr. 50 din 21.06.1996 eliberat de Biroul Notarului Public Otilia Marrouche din Sighetu Marmaţiei în dosarul nr. 35/1996, în cuprinsul certificatului relevându-se casa şi grădina în suprafaţă totală de 682 mp, situate în Cîmpulung la Tisa nr. 542, jud. Maramureş, acelaşi act atestând calitatea de moştenitori a fiilor L.A.(postdecedat, succesoare K.S.), C. E. şi L. A., prima instanţă a invocat excepţia lipsei de interes.
Prin adresa nr. 5 din 19.04.2012 Comisia locală – Primăria comunei Cîmpulung a confirmat că Titlul de proprietate nr. 60091/10 din 30.09.1993 a fost eliberat în baza cererii depuse de L. A. în baza Legii nr. 18/1991, pârâta K. E. fiind fiica defunctului L. A. pe numele cui a fost eliberat titlul de proprietate.
Trimiterea pe care a făcut-o prima instanţă în argumentarea excepţiei lipsei de interes la dispoziţiile art. 54 din Legea nr. 7/1996 nu este riguros exactă. Prevederile art. 56 din Legea nr. 7/1996 (forma în vigoare la data emiterii certificatului de moştenitor) stabileau că notarul public care a întocmit un act prin care se transmite, se modifică, se constituie sau se stinge un drept real imobiliar este obligat să ceară, din oficiu, înscrierea în cartea funciară. În acest scop, va trimite cererea de înscriere a acestui act, în ziua întocmirii lui sau cel mai târziu a doua zi, la biroul de carte funciară al judecătoriei în a cărei rază de activitate se află imobilul, în afară de cazul în care partea interesată şi-a rezervat dreptul de a face diligenţele necesare pentru înscriere.
Or, în condiţiile în care succesorii promitenţi-vânzători nu au înţeles să efectueze demersurile necesare pentru reflectarea drepturilor dobândite de autorul lor, în cartea funciară, nu se poate aprecia că, creditorii invocaţi ai acestora nu ar avea interesul să solicite a se dispune aceasta.
În ceea ce priveşte dezbaterea masei succesorale a defunctului L.A., decedat în data de 10.12.2010, Tribunalul apreciază că întrucât prin precizarea de acţiune depusă la fila 63 dosar reclamanţii au învederat că singurii moştenitori ai defunctului, sunt pârâtele deja chemate în judecată, în calitate de soră respectiv nepoată de frate, instanţa avea îndatorirea de a pune expres în discuţia părţilor acest aspect, solicitând lămuririle cuvenite, în aplicarea prevederilor art. 129 alin. 4 Cod procedură civilă. Aceeaşi obligaţie revenea instanţei în ceea ce priveşte modalitatea de dobândire a dreptului de proprietate asupra casei care era evidenţiată în certificatul de moştenitor şi amplasată pe terenul ce a făcut obiectul titlului de proprietate, aspecte care nu au fost puse în discuţia părţilor, deşi au fundamentat soluţia de respingere a cererii.
În ce priveşte lipsa din cuprinsul actului sub semnătură privată din data de 14.06.1996, a clauzei conform căreia părţile se obligă să îndeplinească toate operaţiunile necesare pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare, se reţine că potrivit dispoziţiilor art. 981 Cod civil, clauzele obişnuite într-un contract se subînţeleg, deşi nu sunt exprese într-însul. Aşadar, o analiză pe fond a drepturilor şi obligaţiilor decurgând din contract, a efectelor antecontractului se impunea chiar în absenţa instituirii unei obligaţii exprese de încheiere a contractului în formă autentică.
Dacă pârâta K.S. şi-a exprimat acordul la admiterea acţiunii, pârâta K. E. nu a relevat o poziţie procesuală, iar în acest context şi pentru acest argument neanalizarea solicitării reclamanţilor ar fi de natură a afecta dreptul acestora de acces la o instanţă.
În speţă, se impunea deopotrivă a se observa dispoziţiile art. 3 indice 2 din Legea nr. 146/1997, inclusiv în ceea ce priveşte reţinerea instanţei relativă la lipsa unei documentaţii cadastrale conforme cu cerinţele legale.
Raportat la toate aspectele anterior evocate, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă, apreciind că s-a efectuat o insuficientă cercetare a fondului, Tribunalul va admite recursul, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În rejudecare se va depune la dosar integral cartea funciară în care se solicită a se dispune întabularea titlului de proprietate evocat de către reclamanţi, se va efectua o expertiză judiciară de identificare a imobilului, avizată de OCPI, conform prevederilor art. 32 din Legea nr. 146/1997, urmând a se pune în discuţie şi a se lămuri celelalte aspecte invocate, în funcţie şi de poziţia procesuală a reclamanţilor.
