Prin decizia civilă nr. 499 din 3 septembrie 2014, pronunţată în dosarul nr. 10383/86/2013 de Tribunalul Botoşani s-a respins ca nefondat recursul formulat de contestatoarea A., în contradictoriu cu pârâtul intimat B. – Executor Judecătoresc, împotriva sentinţei civile nr. 233/24.04.2014 a Judecătoriei Darabani, pe care a menţinut-o.
Împotriva acestei decizii, cât şi a sentinţei civile nr. 233 din 24 aprilie 2014 a Judecătoriei Darabani a formulat contestaţie în anulare A.
A arătat contestatoarea că acest dosar s-a format prin disjungere, respectiv anularea proceselor verbale întocmite de către executorul judecătoresc B. şi solicitarea de daune morale şi materiale; că Tribunalul Suceava – Secţia de Contencios Administrativ în mod ilegal şi abuziv a declinat cauza la Judecătoria Darabani şi că Judecătoria Darabani i-a modificat obiectul dosarului în contestaţie la executare, deşi nu există o hotărâre judecătorească din care să reiasă că ar fi ocupat vreo suprafaţă de teren, actele de executare privind alte persoane; că l-a surprins pe executorul judecătoresc B. pe proprietatea sa la datele de 19 mai 2010 şi respectiv 1 iunie 2010 împreună cu C., D., etc. şi a susţinut că procesele verbale au fost întocmite în mod ilegal, fiind înmânate celor sus-menţionaţi pentru a le folosi la Tribunalul Botoşani în recurs, într-o cauză penală, având ca obiect furtul de fân.
La termenul din 6 noiembrie 2014 instanţa a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul art. 242 pct. 2 Cod proc. civilă.
La data de 22.06.2015 cauza a fost repusă pe rol în vederea discutării perimării.
Prin încheierea din 07.09.2015 instanţa a respins excepţia perimării invocată din oficiu şi a menţinut măsura suspendării dispusă prin încheierea de şedinţă din 6 noiembrie 2014, cu motivarea că, întrucât obiectul contestaţiei la executare îl constituie procesele verbale din datele de 19 mai şi 1 iunie 2010 ale executorului judecătoresc, procedura aplicabilă contestaţiei la executare şi, respectiv, contestaţiei în anulare este cea prevăzută de vechiul cod de procedură civilă, iar conform art. 248 din acest cod, termenul de perimare este de un şi nu de 6 luni.
La 28.12.2015 dosarul a fost repus pe rol în vederea discutării excepţiei de perimare.
Prezentă la termenul de judecată, contestatoarea a depus acte medicale prin care a dorit să dovedească imposibilitatea prezentării în instanţă în vederea apărării intereselor, arătând că dosarul a fost suspendat în mod ilegal, de vreme ce la data de 6.11.2014 a depus la dosar o cerere de amânare a judecării cauzei la un termen ulterior pentru angajare apărător, însă i s-a respins cererea.
Prin decizia civilă nr. 59 din 16 martie 2016, Tribunalul Botoşani, în temeiul art. 248 Cod procedură civilă a constatat perimată contestaţia în anulare.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 248 Cod procedură civilă 1865, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs (….) se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare din vina părţilor timp de un an.
Întrucât, în cauză, de la momentul suspendării judecăţii s-a împlinit un an şi nu s-au dovedit cauze de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, actele medicale depuse la dosar neîncadrându-se în respectiva perioadă de suspendare sau întrerupere a termenului de perimare, sunt aplicabile prevederile evocate, care se constituie ca o sancţiune a părţii ce a lăsat în nelucrare cauza vreme îndelungată, activitatea judiciară având ca finalitate o soluţionare promptă a raporturilor litigioase dintre părţi.
Împotriva acestei decizii contestatoarea A. a formulat recurs, în termen legal.
În motivare a arătat, în esenţă, că decizia este netemeinică şi nelegală, deoarece la data de 6 noiembrie 2014 judecata s-a suspendat ilegal, întrucât ea depusese la dosar o cerere de amânare pentru a-şi angaja apărător.
Tribunalul ar fi trebuit să repună cauza pe rol din oficiu şi să o judece, nu să o perime, iar completul de judecată era incompatibil absolut, deoarece s-a pronunţat în recurs,prin decizia civilă nr. 499/3.09.2014. Decizia atacată a fost dată în mod fraudulos, fără a se judeca dosarul pe fond.
Totodată, recurenta a expus pe larg situaţia de fapt din dosarul de fond, solicitând, în final ca, urmare a admiterii recursului, să fie casată decizia civilă nr. 499/3.09.2014 a Tribunalului Botoşani şi să fie trimis dosarul nr. 10383/86/2013 la Tribunalul Suceava – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, căruia îi revine competenţa de a soluţiona cauza.
Legal citat, intimatul nu s-a prezentat în instanţă şi nu a formulat întâmpinare.
Examinând recursul prin prisma motivelor formulate de contestatoare, în raport de lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele:
Potrivit disp. art. 248 alin (1) şi (2) C.pr.civ. (de la 1863, aplicabil cauzei), „orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an. Partea nu se socoteşte în vină, când actul de procedură urma să fie îndeplinit din oficiu. Termenul perimării nu curge cât timp, fără vina părţii, cererea n-a ajuns încă la instanţa competentă să o judece sau nu se poate fixa termen de judecată”.
În speţă, prin încheierea şedinţei de judecată din 6 noiembrie 2014 (fila 20 dosar), Tribunalul Botoşani a dispus suspendarea judecăţii cauzei în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr.civ., deoarece niciuna dintre părţi, legal citate, nu au fost prezentă şi nici nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Pentru acel termen de judecată contestatoarea a înaintat la dosar o cerere prin care solicita amânarea judecăţii în vederea angajării unui apărător (fila 28 dosar). Această cerere, formulată de parte pentru termenul de judecată la care s-a dispus măsura suspendării, nu poate fi calificată drept act de procedură făcut în vederea judecării procesului, în sensul disp. art. 249 C.pr. civ., deoarece la acel moment termenul de perimare nu începuse să curgă.
De asemenea, nu se poate reţine, astfel cum apreciază contestatoarea, că această cerere obliga instanţa ca, din oficiu, să repună cauza pe rol şi să continue judecata. Potrivit disp. art. 245 C.pr.civ., în cazul în care s-a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părţilor, aceasta reîncepe prin cererea de redeschidere făcută de una dintre ele. Or, din reexaminarea lucrărilor dosarului reiese că ulterior datei de 6 noiembrie 2014 recurenta nu a formulat o astfel de cerere.
Actele medicale prezentate de recurentă Tribunalului Botoşani la data de 16.03.2016 (f. 79 şi 80 dosar) relevă faptul că aceasta a fost internată la o clinică medicală din Bucureşti în perioada 17.09.2012-28.09.2012, anterior datei suspendării cauzei şi că a fost consultată la aceeaşi instituţie medicală la data de 16 noiembrie 2015, dată la care se împlinise termenul de perimare (6 noiembrie 2014 – 6 noiembrie 2015).
În ce priveşte motivul invocat de recurentă privind incompatibilitatea absolută a judecătorilor care au pronunţat decizia atacată, Curtea reţine că, potrivit disp. art. 24 alin. (1) C.pr.civ. vechi, aplicabil în cauză, judecătorul care a pronunţat o hotărâre nu poate lua parte la judecata aceleiaşi pricini în apel sau în recurs şi nici în caz de rejudecare după casare. Prin decizia nr. II/2007 pronunţată de ÎCCJ în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanţe, s-a stabilit că „în aplicarea disp. art. 24 din C.pr.civ., judecătorul care soluţionează fondul cauzei nu devine incompatibil să soluţioneze cererea de revizuire sau contestaţia în anulare”.
Într-adevăr, unul dintre membrii completului de judecată care a pronunţat decizia atacată a făcut parte şi din completul de judecată care a pronunţat decizia nr. 499/3.09.2014, atacată cu contestaţie în anulare. Faţă de cele arătate anterior, acesta nu era incompatibil absolut în soluţionarea contestaţiei în anulare (noţiune consacrată astfel prin dispoziţiile noului Cod de procedură civilă, care nu se aplică în speţă), iar o cerere de recuzare nu a fost formulată de recurenta-contestatoare.
Conform disp. art. 29 alin. (1) şi (2) C.pr.civ., propunerea de recuzare se face înainte de începerea oricărei dezbateri, iar când motivele s-au ivit după începerea dezbaterilor, de îndată ce acestea îi sunt cunoscute părţii.
Celelalte aspecte redate în memoriul de recurs, privind modul de formare a dosarului în care s-a pronunţat Tribunalul în recurs şi situaţia de fapt din acel dosar nu pot fi examinate în această cale de atac (exercitată împotriva unei hotărâri de perimare a contestaţiei în anulare).
Obiectul cercetării judecătoreşti exercitate de instanţa de recurs îl constituie hotărârea atacată, în limitele stabilite de parte prin motivele de nelegalitate formulate în termen legal, iar nu cererea introductivă de primă instanţă.
Faţă de cele ce preced, constatând că nu sunt date în cauză motivele indicate de recurentă, văzând disp. art. 304 pct. 1 şi 9 C.pr.civ. şi ale art. 312 C.pr.civ., Curtea a respins recursul ca nefondat.
