Admisibilitatea acţiunii civile în antrenarea răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin condamnarea pe nedrept,reglementată de art.504 alin.1 Cod procedură penală şi bazată pe prevederile art.48 alin.3 din Constituţia României,este condiţionată de existenţa unei hotărâri definitive dată în urma rejudecării cauzei penale,prin care s-a stabilit că persoana condamnată nu a săvârşit fapta imputată ori că acea faptă nu există.
Decizia civilă nr.188/20 mai 2009 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa civilă nr.28/08.01.2009 Tribunalul Galaţi a admis acţiunea formulată de reclamantul N.M. şi a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti la plata sumei de 2.000.000 Euro, cu titlu de daune morale către reclamant.
Reclamantul N.M. a solicitat daune morale in sumă de 2.000.000 Euro de la Statul Român deoarece în anul 1954 a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare pentru complicitate la delictul prevăzut şi pedepsit de art. 325 lit.”c” Cod penal, reţinându-se că în anul 1953 a păzit pe numitul C.G. să nu fie prins în timp ce lipea afişe cu caracter subversiv.
Această hotărâre a rămas definitivă prin decizia civilă nr.1775/1954 a Tribunalului Militar pentru Unităţi MAI.
În timpul detenţiei a fost abuzat fizic, torturat în moduri neomeneşti, neştiind când era zi sau noapte, a dormit pe un pat din beton fără saltea, numai cu faţa în sus, pentru ca lumina becului să-i bată în ochi, altfel nu avea voie.
Era luat ore în şir la aşa zisele „anchete”, neştiind dacă avea să se mai întoarcă.
După trei luni a fost transferat la închisoarea Jilava, într-o cameră de aproximativ 60 m.p., unde erau aproape 70 de deţinuţi, „adevărate cadavre vii”.
Condiţiile inumane în care a fost nevoit să trăiască în tot acest timp, au dus în timp la o stare precară de sănătate, fapt care l-a determinat să promoveze prezenta cerere.
În drept reclamantul a invocat prevederile art. 998 Cod civil, art. 8 CEDO, art. 48 alin. 3 din Constituţia României precum şi art. 504 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul Galaţi prin sentinţa civilă nr.28 din 08.01.2009 a admis acţiunea şi a obligat Statul Român la plata sumei de 2.000.000 euro cu titlu de daune morale către reclamant.
Tribunalul a reţinut că din înscrisurile depuse la dosar şi eliberate de C.N.S.A.S., a rezultat că prin condamnarea sa şi consecinţele suportate de-a lungul vieţii, i s-a cauzat reclamantului un prejudiciu nepatrimonial ce a constat în consecinţe deosebit de grave, neevaluabile în bani, ce au rezultat din atingerile şi încălcările dreptului personal nepatrimonial la libertate, cu consecinţa inclusiv a unor inconveniente de ordin fizic, datorate pierderii confortului, fiind afectate totodată în mod implicit acele atribute ale persoanei,care influenţează relaţiile sociale. Lipsirea de libertate a produs consecinţe şi în planul vieţii private şi profesionale a persoanei condamnate din motive politice, inclusiv după momentul eliberării, fiindu-i afectate datorită condiţiilor istorice anterioare anului 1989 viaţa familială, imaginea şi chiar sursele de venit.
Fiind întrunite elementele răspunderii civile instituite de art. 504 Cod procedură penală şi art. 48 alin. 3 din Constituţie, se impune repararea integrală de către stat a pagubei suferite, ceea ce presupune în principiu, înlăturarea tuturor consecinţelor dăunătoare ale acesteia, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situaţia anterioară a victimei.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, reprezentat prin DGFP Galaţi.
Prin decizia civilă nr. 188/20 mai 2009 Curtea de Apel Galaţi a admis ambele apeluri şi a schimbat sentinţa in sensul că a respins ca inadmisibilă acţiunea in pretenţii.
S-a reţinut că atât la fond (încheierea din 11.12.2008 – fila 103) cât şi în concluziile orale din apel ,,reclamantul prin apărător a precizat că temeiul juridic al acţiunii formulate este art.504 Cod procedură penală şi art.48 din Constituţia României.
Raportat la acest temei de drept, acţiunea de faţă este inadmisibilă, deoarece nu întruneşte cerinţele acestui articol, dat fiind că nu există o hotărâre judecătorească definitivă, dată în rejudecarea cauzei penale în care reclamantul a fost condamnat,prin care să se stabilească inexistenţa faptelor penale sau nesăvârşirea acestora de către reclamant.
Admisibilitatea acţiunii civile în antrenarea răspunderii statului pentru prejudiciile cauzate prin condamnarea pe nedrept, reglementată de art. 504 alin.1 Cod procedură penală şi bazată pe prevederile art. 48 alin.3 din Constituţia României, este condiţionată de existenţa unei hotărâri definitive dată în urma rejudecării cauzei penale, prin care s-a stabilit că persoana condamnată nu a săvârşit fapta imputată ori că acea faptă nu există.
Asemenea hotărâre nu există în cauza de faţă, astfel că acţiunea în plata de despăgubiri civile în temeiul art.504 Cod procedură penală, nu poate fi primită.
