. Încălcarea unor norme imperative care guvernează procesul penal de natură a produce nulitatea absolută a hotărârii pronunţate. Nesoluţionarea cererii de recuzare a judecătorului. Consecinţa – casarea hotărârii şi trimiterea spre rejudecare.


Prin sentinţa penală nr. 120 din 14.12.2012 Judecătoria Dragomireşti în temeiul art.345 al.2.C.pr.pen. a condamnat inculpaţii Dunca Alexandru, şi Dunca Şandor pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală prev. şi ped. de art. 181 alin. 1 C.pen. la câte o pedeapsă de  6 (şase) luni închisoare.

A făcut aplicarea art.71 şi 64 lit.a teza a II-a C.pen. iar în baza art. 81 şi art. 82 C.pen. a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 2ani şi 6 luni. A făcut aplicarea art.71 al.5 C.pen. şi art.83 C.pen. combinat cu art.359  C.pr.pen.

În temeiul art.14 şi art.346 C.pr.pen. cu aplicarea art.998  C.civ. i-a obligat pe inculpaţi să plătească, în solidar, părţii civile suma de 8.663 lei  cu titlul de despăgubiri civile (2.400 lei câştigul nerealizat, 6.000 lei daune morale şi 263 cheltuieli cu spitalizarea şi transport).

În baza art.14 şi art.346 C.pr.pen. raportat la art.313 al.1 din Legea 95/2006 i-a obligat pe pârâţi, în solidar, să plătească părţii civile Spitalul Municipal Sighetu Maramţiei  suma de 798,06 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, cu dobânzi legale de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul din data de 23.10.2012 dat în  dosar nr. 80/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dragomireşti s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor, fiul lui Alexandru şi Maria, n. la data de 02.06.1985 în Dunca Alexandru şi Dunca Sandor pentru comiterea infracţiunii de vătămare corporală prev. de art. 181 alin. 1 C.pen.  comisă prin aceea că la data de 19.01.2011 cei doi,  împreună, i-au aplicat părţii vătămate Dunca Vasile lovituri cu muchia toporului în zona capului si a mâinii stângi producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Fiind audiaţi în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faţa instanţei, inculpaţii au negat săvârşirea faptei şi au arătat că la data de 19.01.2011, când partea vătămată a trecut cu căruţa prin dreptul casei lui Dunca Sandor, ar fi făcut afirmaţii calomnioase la adresa acestuia (aspecte neconfirmate de partea vătămata sau de martora Dunca Maria), însă ei nu au ripostat violent, ci doar au discutat cu aceasta.

La urmărirea penală, partea vătămată Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 197 lei, reprezentând serviciile medicale acordate părţii vătămate la Centrul de Primire Urgente in data de 21.01.2011, iar prin înscrisul depus la dosar la data de 20.11.2012 a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de  798,06 lei,  reprezentând  de asemenea  cheltuieli de asistenţă medicală  acordate părţii vătămate.

Partea vătămată  Dunca Vasile a declarat că se va constitui parte civilă în cauză în faza judecăţii, lucru pe care l-a şi făcut prin înscrisul depus la dosar pentru termenul din 12.12.2012 şi prin care, a arătat că se  constituie parte civilă în cauză, cu suma de 14.900 lei, din care  suma de 4.000 lei  reprezentând beneficiul nerealizat  pe durata zilelor de  îngrijiri medicale, suma de 10.000 lei reprezentând daune morale, iar 900 lei cheltuieli de spitalizare.

Analizând întreg ansamblul probator, prin prisma dispoziţiilor legale în materie, instanţa a reţinut următoarele:

La data de 08.02.2011, partea vătămata a sesizat Politia Şieu cu o plângere penală pentru vătămare corporală faţă de inculpaţii Dunca Alexandru şi Dunca Sandor, arătând ca aceştia ar fi agresat-o fizic în data de 19.01.2011, producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare a avut nevoie de 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Prin rezoluţia din data de 21.02.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de inculpaţii Dunca Alexandru şi Dunca Sandor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală prev. de art.181 alin.1 Cod penal, şi în urma probelor administrate s-a reţinut următoarea stare de fapt :

Conform celor declarate de martori si de către partea vătămata, aceasta din urmă deţine un teren în locul numit „Valea lui Seleschi” de pe raza comunei Şieu , teren care se învecinează cu un altul aparţinând inculpaţilor. Intre partea vătămata şi inculpaţi există o stare conflictuală de mai mulţi ani, aceştia având in permanenţă neînţelegeri cu privire la linia de demarcaţie a celor doua proprietăţi.

În acest context, la data de 19.01.2011, in jurul orelor 10.30 , partea vătămată împreună cu soţia sa, martora Dunca Maria, se deplasau cu căruţa către terenul lor din  „Valea lui Seleschi”.

Întrucât căruţa era încărcata cu gunoi de grajd ce urma a fi folosit drept îngrăşământ natural, iar drumul este in panta, partea vătămata a oprit căruţa în drumul public, în dreptul casei martorei Pop Maria si s-a dus până la locuinţa fratelui sau, martorul Dunca Gavrilă, pentru a împrumuta o iapa pe care să o folosească la transport.

Când partea vătămata a venit către căruţa pentru a înhăma iapa, a fost văzuta de către inculpatul Dunca Sandor, care locuieşte in zonă, acesta aruncând cu o piatra in direcţia sa, piatră care a lovit calul in zona capului. Partea vătămata nu a ripostat, a înhămat iapa la căruţa şi şi-a continuat drumul. In momentul in care căruţa a trecut pe lângă imobilul aparţinând inculpatului Dunca Sandor, cei doi inculpaţi au ieşit din curte având asupra lor cate un topor, i-au smuls părţii vătămate biciul din mână, inculpatul  Dunca Sandor aplicându-i acesteia o lovitura cu muchia toporului în zona capului,  fapt ce i-a provocat pierderea echilibrului si căderea de la acelaşi nivel.

Partea vătămată a mai fost lovita o singura data de către inculpatul Dunca Alexandru cu muchia toporului peste mana stânga, după care cei doi învinuiţi au plecat, probabil datorita faptului ca soţia părţii vătămate a început sa strige după ajutor. Partea vătămata si-a revenit după un timp si, ajutată de către soţia sa, a urcat in căruţă,  cei doi continuându-şi drumul.

Acuzând dureri la mana stângă si stări de ameţeală, la doua zile de la incident, la data de 21.01.2011, partea vătămata s-a deplasat la Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei unde, la Centrul de Primire Urgente, i-au fost efectuate radiografii ale craniului si mâinii stângi, fiindu-i stabilit diagnosticul fractura stiloidă cubitală stânga – afirmativ agresiune.

 La aceeaşi dată, partea vătămată a fost transportată cu o ambulanţă la Spitalul Judeţean de Urgenta Baia Mare unde a rămas internata in perioada 21-25.02.2011 la Secţia Neurochirurgie cu diagnosticul: contuzie cerebrală minoră, afirmativ agresiune, fractură stiloidă cubitală stângă, imobilizare gipsată. Afirmativ victima unei agresiuni cu pierdere de cunoştinţă posttraumatică, se internează pentru cefalee, ameţeli. Examenul neurologic fără semne neurologice de focar.

La data de 02.02.2011, in urma examinării părţii vătămate de către medicul legist, se emite certificatul medico-legal nr.97/2011, in concluziile căruia se retine că leziunile traumatice suferite s-au putut produce prin lovire cu corp contondent dur, pot data din data de 19.01.2011 si necesită pentru vindecare 35-40 zile de îngrijiri medicale.

Prin ordonanţa din data de 10.08.2011, s-a dispus efectuarea în cauză a unei expertize medico-legale. Potrivit concluziilor raportului de expertiza medico-legală nr.767/17.01.2012 şi a suplimentului acestuia din data de 25.09.2012, s-a stabilit – pe baza examinării fizice a părţii vătămate si a actelor medicale emise de Spitalul Municipal Sighetu Marmatiei si Spitalul Judeţean de Urgenta Baia Mare – ca leziunile suferite de aceasta in data de 19.01.2011 s-au putut produce prin lovire cu corp contondent dur (posibil muchie de topor) si necesita 35-40 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare.

Contrar susţinerilor celor doi inculpaţi, precum şi avocatului acestora, cele două spitale, prin medicii de specialitate, precum şi medicii legişti au stabilit acelaşi diagnostic pentru partea vătămată şi au concluzionat că  leziunile de către acesta în data de 19.01.2011 s-au putut produce prin lovire cu corp contondent dur, posibil muchie de topor.

Trebuie reţinut că examenul s-a făcut iniţial la Spitalul Sighetu Marmaţiei, apoi de către un medic legist, ulterior de către alt medic la spitalul din Baia Mare şi ultima dată de către medicul  legist  din cadrul Serviciului medico – legal judeţean Baia Mare. Ca urmare a acestor examinări succesive(patru) şi de grade diferite, instanţa apreciază că examinarea părţii vătămate este îndestulătoare şi la un nivel corespunzător.

Fiind audiaţi in cauză, inculpaţii au negat săvârşirea faptei.

Au declarat ca la data de 19.01.2011, când partea vătămata a trecut cu căruţa prin dreptul casei  lui Dunca Sandor, ar fi făcut afirmaţii calomnioase la adresa acestuia (aspecte neconfirmate de partea vătămată sau de martora Dunca Maria), însa nu au ripostat violent, ci doar au discutat cu aceasta.

Declaraţiile învinuiţilor sunt contrazise de probele administrate in cauză , din care rezultă cu certitudine ca cei doi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunii.

Astfel, declaraţiile părţii vătămate sunt conforme cu actele medicale , cu concluziile certificatului medico-legal nr.97/02.02.2011 si ale raportului de expertiza medico-legale nr.767/17.01.2012.

Cu toate că numai soţia inculpatului a fost de faţă la incident, declaraţia acesteia a fost confirmată total sau parţial şi de către ceilalţi. De altfel, toţi au plasat pe partea vătămată şi pe cei doi inculpaţi la locul faptei. Inculpaţii au recunoscut că „au discutat” în acea zi, cu ocazia transportului făcut cu partea civilă  Dunca Vasile, afirmând  că acesta le-a adresat cuvinte jignitoare. Apoi fratele acestuia din urmă a declarat că în ziua respectivă, când s-a întors Dunca Vasile pentru a-i aduce iapa, prezenta urme de lovituri şi i-a comunicat că inculpaţii l-au lovit pe el şi pe cal. Animalul a fost tratat de medicul veterinar.

Toate aceste declaraţii, confirmate prin examinările medico legale, duc la concluzia că inculpaţii au comis fapta pentru care au fost trimişi în judecată.

Încercarea inculpaţilor şi a avocatului acestora de a combate declaraţiile martorilor, în principal pe cea a soţiei părţii vătămate, pe motiv că nu poate preciza cu exactitate care a fost prima lovitură aplicată sau că susţinerile ei nu se conformează  perfect cu cele ale soţului, nu pot fi luate în considerare pe motiv că în momentul respectiv, amândoi aflându-se într-o stare de şoc şi de traumă psihică nu au realizat cu exactitate cele întâmplate. Oricum nu are nici o9 relevanţă faptul că inculpatul a fost lovit mai întâi în cap şi apoi la mână sau invers, atâta timp cât în cele două expertize medico legale se consemnează ambele traumatisme, iar martorii care l-au văzut imediat după incident confirmă aceeaşi situaţie. Acest lucru nu poate duce la concluzia că fapta nu a fost comisă, că partea vătămată nu a fost lovită şi că acesteia nu i s-au cauzat leziuni.

Faptul că şi-a însoţit  soţia la următorul  transport cu căruţa, fără să fi efectuat vreo lucrare, nu înseamnă că nu a suferit leziuni, care oricum nu au fost exagerat de grave. Orice persoană cu studii medii cunoaşte faptul că din cauza adrenalinei care se eliberează cu ocazia unui accident, care are efect calmant, se pot face acţiuni, în unele cazuri chiar salvatoare. În speţă,  partea vătămată doar a stat alături de soţia sa, care potrivit declaraţiei a încărcat, a condus şi a descărcat căruţa. În zonă este de notorietate că femeile casnice care au în gospodărie animale de tracţiune şi atelaje lucrează împreună cu soţul la muncile de acest gen. De aceea nu este cu  nimic anormală activitatea prestată de soţia părţii civile în momentele imediat următoare incidentului.

Între toate declaraţiile, cu excepţia celor ale inculpaţilor, nu există contradicţii care să ducă la concluzia că ar fi o îndoială cu privire la comiterea infracţiunii şi care ar putea să profite inculpaţilor. Dimpotrivă, din analiza întregului ansamblu probator reiese că fapta a fost săvârşită şi consecinţele s-au produs.

Se reţine că, deşi la momentul audierii in calitate de învinuiţi, Dunca Alexandru si Dunca Sandor au declarat că sunt de acord sa fie supuşi unei testări cu poligraful pentru a-si dovedi nevinovăţia, ulterior aceştia au refuzat testarea.

În drept, a apreciat instanţa, fapta inculpatului  Dunca Alexandru care, la data de 19.01.2011 împreuna cu fiul acestuia, inculpatul Dunca Sandor, i-au aplicat părţii vătămate Dunca Vasile lovituri cu muchia toporului in zona capului si a mâinii stângi, producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, faptă prevăzuta si pedepsita de dispoziţiile art.181 alin.1 Cod penal.

Fapta inculpatului Dunca Sandor care, la data de 19.01.2011,  împreuna cu tatăl său, inculpatul Dunca Alexandru, i-au aplicat părţii vătămate Dunca Vasile lovituri cu muchia toporului in zona capului si a mâinii stângi, producându-i leziuni traumatice pentru a căror vindecare au fost necesare 35-40 zile de îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzuta si pedepsita de dispoziţiile art.181 alin.1 Cod penal.

Integritatea persoanei este ocrotită în primul rând împotriva faptelor săvârşite cu intenţie, motiv pentru care li s-a aplicat inculpaţilor câte o pedeapsă cu închisoarea, care va fi individualizată în dispozitivul sentinţei.

În temeiul art.  64 lit. ”a” teza II C.pen. în condiţiile şi pe durata prev. de art. 71 C.pen  li s-au interzis inculpaţilor exerciţiul drepturilor civile.

Apreciindu-se  că scopul educativ si preventiv al pedepsei poate fi atins si fără executarea ei în regim de penitenciar s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.81 şi 82 C.pen., iar  la termenul de încercare alături de  pedeapsa aplicată, s-a adăugat intervalul de timp de 2 (doi) ani.

S-a făcut aplicarea art.  71  al.  5  C.  pen., iar în baza art. 359 C.pr. pen.  se va atrage atenţia  inculpaţilor  asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În privinţa laturii civile s-a făcut dovada existenţei faptei penale,  a  prejudiciului cauzat părţii vătămate  prin comiterea ei, precum şi a legăturii de cauzalitate dintre acestea.

Referitor la cheltuielile materiale, instanţa a avut în vedere suma de bani pe care partea civilă ar fi realizat-o prin efectuarea de transporturi cu caii şi atelajele  în cele 40 de zile de îngrijiri medicale, în care ar fi fost plătit cu suma de câte  40 lei  până la 120 lei(martorul Nan Ioan) pentru fiecare zi lucrătoare. De aceea s-a făcut o medie pentru 32 de zile a câte 75 lei şi s-a constatat un prejudiciu de 2400 lei. S-au scăzut sărbătorile legale şi bisericeşti(6+2=8)

Având în vedere suferinţa pentru leziunile ce i s-au provocat, cât şi în traumele psihice suferite, instanţa a apreciat că pentru acestea partea vătămată poate fi plătită cu suma de  6.000 lei cu titlu de daune morale.

Potrivit chitanţelor depuse la dosar aceasta a cheltuit suma de 263 lei  pentru a-şi procura medicamentele necesare din momentul producerii accidentului şi până la însănătoşire, precum şi pentru plata unor examinări şi transportul la Spital.

În consecinţă, în temeiul art. 14 şi art. 346 C.pr.pen. cu aplicarea  art. 998 C.civil,  pentru prejudiciul material şi moral cauzat părţii civile,  inculpaţii au fost obligaţi, în solidar,  să plătească părţii civile Dunca Vasile despăgubiri civile în măsura dovedirii lor, iar  în baza art.14 şi art.346 C.p.p. raportat la art.313 al.1 din Legea 95/2006 au fost obligaţi, tot în solidar, să plătească părţii civile Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei suma de 798,06 lei cu titlu de cheltuieli de spitalizare, cu dobânzi legale de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la plata integrală a debitului.

Prin încheierea din 23.01.2013 pronunţată în acelaşi dosar Judecătoria Dragomireşti a respins cererea de scutire de la obligaţia plăţii amenzii formulată de petenta Iulia Olar (apărătorul ales al inculpaţilor Dunca Alexandru şi Dunca Şandor).

S-a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 15.01.2013 sub nr. 753/224/2013, petenta Iulia Olar a solicitat instanţei, ca după administrarea probaţiunii, să dispună admiterea cererii şi scutirea de la obligaţia plăţii amenzii în cuantum de 500 lei, care i-a fost aplicată în şedinţa publică de la termenul de judecată din data de 12.12.2012.

În motivarea cererii, petenta a arătat că în baza contractului de asistenţă juridică încheiat a fost mandatată de inculpaţii Dunca Alexandru şi Dunca Şandor să le acorde asistenţă juridică în cauza cu nr. 753/224/2012, sens în care la ultimul termen de judecată din 12.12.2012, s-a procedat la citirea actului de inculpare şi apoi la administrarea probaţiunii în cauză – declaraţiile inculpaţilor, declaraţia părţii vătămate şi declaraţiile martorilor audiaţi şi în faza de urmărire penală. Susţine că toţi justiţiabilii au semnalat o atitudine părtinitoare a doamnei judecător Burnar Livia în soluţionarea cauzei penale mai sus indicate şi totodată intenţia acesteia de a nu cerceta aspectele de detaliu susceptibile a ridica un semn de întrebare în ce priveşte acuzaţiile reţinute în sarcina inculpaţilor.

Petenta a mai arătat că, în calitate de apărător ales al inculpaţilor, a încercat, în măsura în care i s-a permis, să asigure o apărare calificată şi a menţinut un ton politicos în toate intervenţiile sale. Cu toate acestea, în şedinţa publică din data de 12.12.2012, instanţa de judecată, pe fondul unei atmosfere mai tensionate, a înţeles să-i aplice o sancţiune pecuniară, omiţând la modul absolut să indice atât temeiul juridic în baza căruia urmează a fi sancţionată, cât şi cuantumul amenzii ce urmează a se aplica, aceste aspecte fiindu-i aduse la cunoştinţă ulterior, ocazionat de comunicarea Încheierii.

În ce priveşte motivul care a stat la baza sancţionării sale, astfel după cum se poate observa în Încheierea de şedinţă, petenta susţine că acesta nu este temeinic identificat, sancţiunea fiindu-i aplicată urmare a unui comportament necuviincios (fără a menţiona în ce anume a constat acest comportament, lipsa menţiunii fiind probabil determinată de imposibilitatea de a identifica efectiv vreun gest necuviincios) şi urmare unor „gesturi cu ochii”, menţiunile fiind cât se poate de vagi, eronate şi total neconforme realităţii.

De asemenea, în ce priveşte menţiunea conform căreia instanţa a respins una dintre întrebările sale, „şi peste hotărârea instanţei a continuat cu aceeaşi întrebare, pe un ton ridicat, insistând de mai multe ori”, petenta arată că este neconformă realităţii câtă vreme întrebarea fusese încuviinţată, aspect ce poate fi verificat cu înregistrările audio din şedinţa de judecată, relevante în acest sens.

Motivul pentru care a insistat cu aceeaşi întrebare nu a fost nicidecum acela de a trece peste dispoziţiile instanţei de judecată, ci simplul motiv că persoana audiată în cauză,martora Pop Maria, nu a reuşit să înţeleagă întrebarea adresată, problemele de sănătate de natură auditivă, vârsta înaintată şi nu în ultimul rând stresul emoţional la care a fost supusă prin simplul fapt al citării în calitate de martor într-o cauză penală.

Petenta susţine că a avut o atitudine respectuoasă pe tot parcursul şedinţei de judecată, chiar şi atunci când doamna judecător a înţeles să îi adreseze diferite apelative, cum ar fi „obraznică”, total nejustificat, spre uimirea justiţiabililor şi evident spre uimirea sa. De asemenea, pe acelaşi ton imperativ, ridicat şi total nejustificat, i-a spus în repetate rânduri să „tac”, în condiţiile în care tonul folosit de petentă a fost unul politicos şi respectuos.

Referitor la menţiunea că ar fi făcut gesturi cu ochii, petenta afirmă  că privirea sa a fost una exclusiv de uimire.

Raportat la motivele expuse, petenta a solicitat a se proceda la cercetarea conţinutului înregistrării şedinţei de judecată pentru a aprecia nemijlocit starea de fapt şi gravitatea abuzului comis faţă de persoana sa.

În drept s-au invocat disp.art. 199 alin. 2 C.pr.pen.

Analizând cerere de scutire de la obligaţia plăţii amenzii, instanţa a reţinut că prin încheierea de şedinţă din data de 12.12.2012 pronunţată în dosar nr. 753/224/2012, petenta Iulia Olar, în calitate de apărător ales al inculpaţilor Dunca Alexandru şi Dunca Şandor, a fost sancţionată amendă judiciară  în cuantum de 500 lei,  în temeiul art. 198 alin.4 lit. g din C.pr.pen. cu aplicarea art. 298 al. 3 din C.pr.pen. pe motiv că instanţa a respins una dintre întrebările  puse de acesta  şi peste hotărârea instanţei, d-na avocat a continuat cu aceiaşi întrebare, pe un ton ridicat, insistând de mai multe ori, iar în momentul în care i s-a atras atenţia să păstreze solemnitatea şedinţei de judecată a avut un comportament necuviincios. Atunci când i s-a spus că poate fi amendată pentru comportamentul acesteia, a început să facă gesturi  cu ochii.

Aşa cum reiese din încheierea de şedinţă din data de 12.12.2012, judecata în primă instanţă a decurs cu respectarea tuturor prevederilor codului de procedură penală care o reglementează, iar preşedintele completului a avut o atitudine corespunzătoare pe tot parcursul judecăţii.

Analizând declaraţiile părţilor şi ale martorilor se deduce cu uşurinţă că au fost luate în detaliu, fiind puse întrebări, atât de către reprezentantul Ministerului Public, cât şi de către ambele părţi, prin avocaţii lor.

Avocatul inculpaţilor Iulia Morar, a fost mai insistentă şi a pus întrebări mai amănunţit. Instanţa le-a admis pe cele care erau pertinente şi concludente, pe cele care aveau legătură cu cauza şi care au ajutat la aflarea adevărului şi soluţionarea pricinii.

Nemulţumirea acesteia a apărut în momentul în care a fost audiată martora Pop Maria, care  avea probleme auditive şi nu auzea bine, lucru observat încă de la primele întrebări. De fapt aceasta, după ce a depus jurământul, a declarat în şedinţă publică, „Nu, nu am văzut nimic” , „Nu.Nu am auzit” şi respectiv „Nu am auzit şi nu am văzut nimic”. Cu toate acestea şi mai ales, după ce i s-au pus întrebări cu o voce  mai ridicată pentru că nu auzea, avocatul inculpaţilor a înţeles să o întrebe şi dacă partea vătămată a căutat-o la domiciliu şi a ameninţat-o. Întrucât martora nu a auzit întrebarea, pe care instanţa a apreciat-o şi neconcludentă şi a respins-o, avocatul a continuat să o întrebe încă de patru ori – lucru care reiese din înregistrarea audio a şedinţei, cu toate că i s-a atras atenţia că va fi amendată. Pentru că a insistat cu răspunsuri „respectuoase” dar în fapt jignitoare, pur şi simplu comentarii la dispoziţiile luate de preşedintele de complet, i s-a cerut efectiv să tacă. Dimpotrivă a mai făcut gesturi şi cu ochii. Prin aceasta a creat o situaţie tensionată, care trebuia soluţionată.

Abia după această atitudine total necuviincioasă, instanţa i-a adus la cunoştinţă că este amendată. S-a făcut menţiunea despre incident  în caietul grefierului, ocazie cu care i s-a comunicat şi motivul amendării. Nu a fost indicat articolul, apreciindu-se că fiind jurist şi pledant în cauze penale cunoaşte acest lucru.

Atitudinea avocatului s-a menţinut până la finele şedinţei. A solicitat încuviinţarea probei cu contraexpertiză şi după ce şi-a spus părerea procurorul care a cerut respingerea, precum şi apărătorul părţii civile, instanţa a respins-o pe motiv că s-a întocmit atât expertiză, cât şi o completare a acesteia, în faza de urmărire penală, acte care nu au avut un conţinut contradictoriu.

Ca urmare, după acordarea cuvântului pe fond, după ce procurorul şi avocatul părţii civile au pus concluzii, când i s-a dat cuvântul avocatului inculpaţilor a declarat că formulează cerere de recuzare pe motiv că i s-a respins cererea de încuviinţare a contraexpertizei. I s-a pus în vedere că suntem la cuvântul pe fondul cauzei, fiind întrebată retoric până la care moment în procesul penal se poate formula o astfel de cerere, după care i s-a comunicat că dacă doreşte totuşi să facă acest lucru poate să o depună în scris şi să o timbreze.

Instanţa a considerat ca fiind necesar să rezume starea de fapt care a determinat luarea acestei măsuri, cu toate că art.199 al.3 c.p.p. prevede că doar în situaţia în care persoana amendată justifică de ce nu a putu îndeplini obligaţia sa, instanţa va putea lua măsura scutirii sau reducerea amenzii.

Prin cererea formulată, în temeiul articolului de mai sus, petenta nu a făcut nici o dovadă în acest sens.

Faţă de considerentele reţinute şi de prevederea legală precizată, instanţa a respins  cererea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinţei penale nr. 120 din 14.12.2012 au declarat recurs inculpaţii Dunca Alexandru şi Dunca Şandor, iar împotriva încheierii penale din 23.01.2013 a declarat recurs d-na avocat Olar Iulia.

În motivarea recursului inculpaţii-recurenţi Dunca Alexandru şi Dunca Şandor au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, reţinerea cauzei spre rejudecare de către instanţa de control judiciar şi, în rejudecare, pronunţarea unei hotărâri prin care în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 alin.1 lit. d Cod procedură penală să se dispună achitarea inculpaţilor pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin.1 Cod penal.

În ceea ce priveşte latura civilă a cauzei s-a solicitat în principal respingerea pretenţiilor civile formulate de partea civilă Dunca Vasile  şi respectiv de Spitalul Municipal Sighetu Marmaţiei şi în subsidiar reducerea despăgubirilor acordate de instanţa de fond.

Critica fundamentală adusă sentinţei de către cei doi inculpaţi-recurenţi o reprezintă interpretarea eronată a probatoriului care a determinat în opinia acestora reţinerea de către instanţa fondului a unei stări de fapt greşite, contrare realităţii. De asemenea, în memoriul depus la dosar, un alt motiv de critică a sentinţei o reprezintă lipsa de imparţialitate a instanţei de judecată manifestată în administrarea probatoriului şi în aprecierea acestuia cu consecinţa nerespectării dreptului la apărare al inculpaţilor şi totodată nerespectarea dreptului la un proces echitabil. În concret, s-a învederat faptul că instanţa de fond a ignorat dispoziţiile legale privitoare la soluţionarea cererii de recuzare formulată în cauză de inculpaţii recurenţi prin avocaţi şi a procedat la judecarea cauzei şi la pronunţarea unei hotărâri fără a fi soluţionată cererea de recuzare a judecătorului titular investit cu judecarea dosarului.

În ceea ce priveşte recursul formulat de avocatul ales al inculpaţilor  Olar Iulia din cadrul Baroului Maramureş împotriva încheierii din data de 23.01.2013 pronunţată de Judecătoria Dragomireşti, în memoriul depus la  dosar s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii menţionate anterior şi scutirea de la obligaţia plăţii amenzii judiciare în cuantum de 500 lei aplicată apărătorului ales al inculpaţilor prin încheierea din data de 12.12.2012.

Procedând la judecarea recursului prin prisma motivelor arătate dar şi din oficiu, tribunalul  reţine următoarele:

Tribunalul apreciază că sentinţa penală nr. 120 din 14.12.2012 pronunţată de Judecătoria Dragomireşti este nelegală, încălcându-se dispoziţii legale imperative ale legii care guvernează instituţii procesuale de natură a garanta dreptul la un proces echitabil.

Astfel, tribunalul constată că la termenul de judecată din 12.12.2012 când a avut loc şi dezbaterea fondului cauzei, înainte însă de a se trece la etapa dezbaterilor, avocatul ales al inculpaţilor-recurenţi a formulat cerere de recuzare a judecătorului investit cu soluţionarea cauzei, arătând că nu i s-a permis să-şi expună punctul de vedere şi nu i s-au încuviinţat probe pentru dovedirea nevinovăţiei inculpaţilor.

Deşi prevederile legale care guvernează materia recuzării nu prevăd obligativitatea formulării unei astfel de cereri în scris, instanţa  în faţa căreia a fost formulată cererea ignoră solicitarea de recuzare şi solicită avocatului să formuleze concluzii pe fondul cauzei.

Potrivit alin.1 al art. 51 Cod procedură penală, în cazul în care persoana incompatibilă nu a făcut declaraţie de abţinere poate fi recuzată atât în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii de oricare dintre părţi, de îndată ce partea a aflat despre existenţa cazului de incompatibilitate, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol recuzarea se formulează oral sau în scris cu arătarea pentru fiecare persoană în parte a cazului de incompatibilitate invocat şi a tuturor temeiurilor de fapt cunoscute la momentul recuzării.

Aşa cum arătam, prin prisma dispoziţiilor enunţate anterior, în mod evident instanţa de fond a procedat în mod nelegal ignorând cererea de recuzare a judecătorului titular şi procedând la judecarea cauzei. Prima instanţă trebuia să suspende dezbaterile în vederea soluţionării cererii de recuzare formulată de către avocat, pentru ca un alt complet de judecată, în şedinţă secretă, fără participarea celui care este recuzat, să soluţioneze cererea de recuzare şi doar ulterior, în funcţie de soluţia pronunţată în procedura recuzării, completul putea proceda la judecarea cauzei.

Tribunalul apreciază că în cauză îşi găsesc incidenţa dispoziţiile art. 3859 pct. 10 Cod procedură penală, existenţa unei cereri esenţiale pentru părţi ce natură să garanteze drepturile lor şi să influenţeze soluţia procesului, asupra căreia instanţa nu s-a pronunţat. De altfel, în cauză a fost pronunţată o hotărâre şi cu ignorarea prevederilor vizând existenţa unui caz de incompatibilitate, caz de casare prevăzut de asemenea la art. 3859 pct. 3 Cod procedură penală.

Pentru toate aceste motive, tribunalul apreciază că hotărârea pronunţată în cauză a fost pronunţată cu încălcarea unor norme imperative care guvernează procesul penal de natură a produce nulitatea absolută a hotărârii.

În ceea ce priveşte  recursul formulat de către apărătorul ales al inculpaţilor împotriva încheierii  din 23.01.2013 prin care a fost respinsă cererea de scutire de la obligaţia plăţii amenzii aplicată d-nei avocat prin încheierea din data de 12.12.2012, tribunalul apreciază că şi această hotărâre a fost pronunţată în mod nelegal de către instanţă, care se dezinvestise de soluţionarea cauzei prin pronunţarea sentinţei la data de 12.12.2012. În mod evident instanţa de fond nu mai putea  soluţiona cererea de reexaminare a amenzii judiciare care reprezenta practic o cerere incidentală în cauză, după soluţionarea fondului cauzei şi dezinvestirea instanţei.

Pentru toate aceste considerente tribunalul, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C.pr.pen. admite recursurile declarate de recurenţii-inculpaţi Dunca Alexandru şi Dunca Şandor, împotriva sentinţei penale nr. 120 din 14.12.2012 a Judecătoriei Dragomireşti, precum şi recursul declarat de recurentul-avocat, doamna Olar Iulia din cadrul Baroului Maramureş împotriva încheierii penale din data de 23.01.2013 pronunţată în camera de consiliu în dosarul 753/224/2012, hotărâri pe care le casează în întregime şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, respectiv Judecătoriei Dragomireşti.

În rejudecare, instanţa de fond va proceda la reluarea cercetării judecătoreşti începând de la termenul din 12.12.2012. Astfel, instanţa va proceda mai întâi la soluţionarea cererii de recuzare formulate în situaţia în care aceasta se va menţine în raport de  incidentele procedurale ce pot interveni cu privire la componenţa completului, având în vedere conţinutul prezentei decizii. Ulterior, instanţa va administra în măsura în care consideră necesar şi util aflării adevărului şi soluţionării juste a cauzei, probele ce vor fi solicitate de părţi. De asemenea, va proceda la soluţionarea cererii de scutire depusă la dosar de către apărător, având în vedere însă considerentele prezentei decizii şi faptul că încheierea din 12.12.2012 cât şi cea din 23.01.2013 au fost casate de către instanţă, fiind lovite de nulitate absolută.