Lipsa răspunsului expertului la obiectivele stabilite de instanţă echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 teza I Cod procedură civilă.
Instanţa are obligaţia de a stărui la aflarea adevărului conform art. 129 Cod procedură civilă, astfel că nu poate trece la judecarea cauzei în situaţia în care expertul nu şi-a spus părerea în legătură cu obiectivele stabilite şi care erau necesare pentru soluţionarea cauzei, deoarece în acest caz proba cu expertiza încuviinţată nu a fost administrată.
Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 432/16 aprilie 2009.
Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub dosar nr. 3439/85/2007, astfel cum a fost precizată, reclamantul B.C. a chemat în judecată pârâţii DMPS Sibiu şi CJP Sibiu solicitând recalcularea pensiei stabilite prin decizia nr. 118767/01.07.2007 emisă de CJP Sibiu.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin decizie a fost stabilită în mod eronat vechimea totală în muncă precum şi vechimea pe grupe de muncă, motiv pentru care solicită recalcularea drepturilor băneşti cuvenite.
Pârâta CJP Sibiu a solicitat prin întâmpinare respingerea cererii, întrucât drepturile de pensie au fost stabilite în conformitate cu prevederile OUG nr. 19/2007, având în vedere menţiunile din carnetul de muncă.
Pârâta DMPS Sibiu a solicitat respingerea contestaţiei invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Prin sentinţa civilă nr. 78/2009 Tribunalul Sibiu a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâta DMPS Sibiu şi a respins contestaţia formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că potrivit Legii nr. 19/2000 numai casele judeţene de pensii au calitate procesuală pasivă în astfel de litigii, iar sub aspectul rectificării înscrierilor din carnetul de muncă, DMPS nu are nici o atribuţie în domeniu, astfel că nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că pentru a se verifica legalitatea şi temeinicia stabilirii cuantumului pensiei contestatorului s-a încuviinţat efectuarea unei expertize contabile.
Instanţa a reţinut din probatoriul administrat că intimata a determinat în mod corect drepturile de pensie cuvenite contestatorului, modalitatea de calcul fiind cea prevăzută de art. 78 alin. 1 din Legea nr. 19/2000.
Instanţa nu a luat în considerare raportul de expertiză, dat fiind faptul că prin lucrarea de expertiză expertul nu a răspuns la obiectivul stabilit de instanţă şi nici la obiecţiunile părţilor.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul B.C. prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.
În motivarea recursului recurentul a susţinut că pentru soluţionarea cauzei instanţa de fond a apreciat ca întemeiată cererea de efectuare a unei expertize, pentru care a stabilit şi obiectivele la care expertul trebuie să răspundă.
Cinci experţi au fost numiţi şi înlocuiţi de către instanţă , expertiza fiind în final depusă de către expert C., cu participarea expertului consultant Ch.
Expertiza şi suplimentul efectuat ulterior nu conţin obiectivul propus de instanţă la fila 38, iar instanţa a respins acţiunea motivat de acest lucru.
Soluţia este greşită deoarece instanţa avea datoria de a solicita completarea expertizei sau avea posibilitatea de a chema pe expert pentru lămuriri suplimentare, aceasta cu atât mai mult cu cât rezultatele expertizei demonstrează modul defectuos în care pensia reclamantului este calculată în prezent.
Intimata DMPS a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond.
Intimata CJP Sibiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului având în vedere că motivul determinant care a condus la înlăturarea din procesul deliberativ a lucrărilor expertului a fost faptul că obiectivele propuse de către recurent, la care expertul a răspuns, nu aveau legătură cu obiectul cauzei deduse judecăţii şi faptul că expertul a avut în vedere adeverinţele eliberate ulterior emiterii deciziei contestate.
CURTEA, analizând sentinţa atacată a reţinut următoarele:
Potrivit art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă „judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale”.
Pentru dezlegarea pricinii, instanţa fondului a încuviinţat în temeiul art. 167 alin. 1 Cod procedură civilă, efectuarea unui raport de expertiză.
Cu respectarea prevederilor art. 201 alin.1 Cod procedură civilă, instanţa a stabilit prin încheiere obiectivele asupra cărora expertul urma a se pronunţa.
Potrivit încheierii de şedinţă din 16.01.2008 instanţa a stabilit ca obiectiv pentru expert determinarea cuantumului pensiei cuvenite contestatorului urmare a recalculării în baza OUG nr. 19/2007. La următorul termen, după numirea expertului i se comunică acestuia că trebuie să determine stagiul de cotizare pe grupe de muncă în conformitate cu dispoziţiile art. 160 din Legea nr. 19/2000 şi să răspundă la obiectivul stabilit de instanţă prin încheierea din 16.01.2008 (încheierea din 07.02.2008). Obiectivele sunt din nou suplinite la următorul termen, expertul trebuind să stabilească şi vechimea totală în muncă, vechimea în grupa a II-a de muncă, să ia în calcul adeverinţele eliberate de unităţi, să respecte dispoziţiile art. 184 din Legea nr. 19/2000, art. 11, 12, 14 şi 48 din Legea nr. 3/1977.
După un şir de înlocuiri ale expertului numit în cauză, se depune raportul de expertiză de către expert C.I.
La acest raport de expertiză sunt formulate obiecţiuni de către CJP Sibiu şi este depus un supliment de expertiză.
Acest raport de expertiză a fost înlăturat de către prima instanţă pe motiv că nu a răspuns la obiectivul stabilit de către instanţă nici după formularea de obiecţiuni.
Curtea reţine mai întâi că deşi pârâta CJP a formulat obiecţiuni, instanţa nu s-a pronunţat asupra acestora, cu toate că pârâta a adus la cunoştinţa instanţei că în maniera în care este redactat raportul de expertiză nu poate duce la o soluţionare temeinică a cauzei.
Obiecţiunile sunt ignorate de către instanţă, deşi pertinenţa acestora este mai mult decât evidentă.
În al doilea rând, instanţa de recurs a constatat că în mod greşit instanţa fondului nu a cenzurat obiectivele propuse de către reclamant, deoarece, astfel cum au fost comunicate expertului şi faţă de obiectul contestaţiei, nu puteau duce la soluţionarea cauzei, întrucât nu lămurea împrejurarea esenţială dedusă judecăţii – dacă drepturile de pensie stabilite în favoarea reclamantului sunt sau nu corect calculate.
Instanţa nu a pus în vedere clar expertului ce adeverinţe trebuie să aibă în vedere, nu i-a adus la cunoştinţă că nu poate valorifica adeverinţe/documente ce nu au fost depuse în original la dosarul de pensie, iar raportul de expertiză nu arată de unde provine greşeala în modul de calcul al pensie reclamantului astfel cum a fost stabilită prin decizia contestată.
Prin urmare, instanţa nu şi-a exercitat rolul activ şi nu a condus desfăşurarea procesului civil astfel încât să ducă la aflarea adevărului.
În condiţiile în care raportul de expertiză, apreciat ca necesar în soluţionarea cauzei, nu a răspuns obiectivului stabilit de către instanţă, în mod greşit instanţa a respins acţiunea reclamantului cu motivarea că acesta nu ar fi dovedit că drepturile sale de pensie au fost greşit calculate. Din raportul de expertiză reieşea contrariul, iar instanţa putea stabili dacă expertul a răspuns corect verificând dacă acesta a luat sau nu în considerare şi documente care nu trebuiau valorificate la stabilirea punctului de pensie şi a cuantumului pensiei. Greşeala în elaborarea raportului de expertiză pleacă de la formularea defectuoasă a obiectivelor de către instanţa fondului, pentru ca în final instanţa să se prevaleze oarecum de această culpă proprie tocmai pentru a pronunţa soluţia de respingere cu motivarea că expertul nu a răspuns la obiectivul de expertiză.
Plecând de la această susţinere a instanţei care a constatat că expertul nu a răspuns la obiectivul încuviinţat, instanţa fondului trebuia să aprecieze că proba nu a fost încă administrată cu respectarea dispoziţiilor instanţei şi să procedeze în consecinţă, punând în vedere expertului să răspundă la obiectivul stabilit conform încheierilor de şedinţă.
Având în vedere motivarea instanţei de fond, s-a considerat că aceasta nu a soluţionat fondul cauzei, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, motiv pentru care s-a admis recursul declarat de către reclamant, s-a casat sentinţa atacată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea cauzei pe fond.
În rejudecare, instanţa de recurs a pus în vedere instanţei de fond să stabilească cu claritate obiectivele la care expertul urmează a răspunde având în vedere obiectul cauzei şi faptul că trebuie verificat numai dacă pârâta CJP Sibiu a valorificat corect toate datele ce se aflau în baza sa de date, nu şi alte documente depuse ulterior la dosarul de pensie sau dosarul instanţei şi care nu au fost avute în vedere la momentul emiterii deciziei contestate.
