Nemotivarea hotărârii este sancţionată în legislaţia naţională, şi din prisma respectării art. 6 CEDO, respectiv obligaţia de a asigura părţilor un proces efectiv.
Nemotivarea hotărârii este sancţionată în legislaţia naţională, şi din prisma respectării art. 6 CEDO, respectiv obligaţia de a asigura părţilor un proces efectiv.
A motiva o hotărâre presupune o analiză, chiar şi în mod global, tezele, susţinerile, apărările părţilor, a cerceta efectiv probele din dosar sub aspectul utilităţii şi valorii probatorii.
A motiva o hotărâre presupune o analiză, chiar şi în mod global, tezele, susţinerile, apărările părţilor, a cerceta efectiv probele din dosar sub aspectul utilităţii şi valorii probatorii.
Mai mult trebuie, ca din conţinutul hotărârii, să se stabilească raţionamentul judecătorului, respectiv probele care au condus la pronunţarea soluţiei.
Mai mult trebuie, ca din conţinutul hotărârii, să se stabilească raţionamentul judecătorului, respectiv probele care au condus la pronunţarea soluţiei.
Analizând dosarul de faţă se constată că sentinţa civilă nr. 2283/15.12.2015 nu respectă cerinţa impusă de art. 6 CEDO.
Analizând dosarul de faţă se constată că sentinţa civilă nr. 2283/15.12.2015 nu respectă cerinţa impusă de art. 6 CEDO.
Astfel prima instanţă nu arată în hotărâre de ce a avut în vedere vreo expertiză, ori vreo alta. De altfel nici nu precizează care expertiză a fost avută în vedere, decât cu ocazia pronunţării încheierii de lămurire a sentinţei.
Astfel prima instanţă nu arată în hotărâre de ce a avut în vedere vreo expertiză, ori vreo alta. De altfel nici nu precizează care expertiză a fost avută în vedere, decât cu ocazia pronunţării încheierii de lămurire a sentinţei.
În ceea ce priveşte partajul realizat, instanţa de judecată nu precizează efectiv, în mod concret cum se va realiza acest partaj, având în vedere că imobilul identificat cuprinde atât construcţii aflate în proprietate exclusivă, iar unele în proprietate forţată şi perpetuă, dar şi terenul aferent apartamentelor.
În ceea ce priveşte partajul realizat, instanţa de judecată nu precizează efectiv, în mod concret cum se va realiza acest partaj, având în vedere că imobilul identificat cuprinde atât construcţii aflate în proprietate exclusivă, iar unele în proprietate forţată şi perpetuă, dar şi terenul aferent apartamentelor.
Mai mult, instanţa nu se pronunţă asupra apărărilor invocate de părţi, nu a analizat proba cu expertiza (ambele), din perspectiva celor învederate de părţi.”
Prin sentinţa civilă nr. 2283/15.12.2015, dată în dosarul civil nr. 2706/307/2007 de Judecătoria Sighetu Marmaţiei instanţa a admis în parte acţiunea civilă formulată de reclamanţii G. J. şi G. M., precum şi cererea reconvenţională formulată de pârâţii-reclamanţi I. P. şi I. M..
A constat nulitatea absolută parţială a ordinelor emise de Prefectura Judeţului Maramureş nr. 1465/27.07.2003 emis pe seama reclamanţilor G. J. şi G. M., nr. 1262/03.02.1998 emis pe seama pârâtei N. N., nr. 1440/30.08.2006 emis pe seama pârâţilor I. P. şi I. M., dispunând şi rectificarea situaţiei tabulare din CF 5883 Sighetu Marmaţiei nr. top 14/1, 14/2, 15/a/9.
Totodată s-a partajat imobilul conform situaţiei după constatarea nulităţii absolute parţiale a ordinelor de mai sus, dispunându-se înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra apartamentului nr. 3 în favoarea reclamanţilor, cu titlu de cumpărare.
S-a luat act de renunţarea judecării cererii reconvenţionale formulată de pârâţii P.G. şi P.M..
S-a avut în vedere de prima instanţă că imobilul din litigiu este situat în Sighetu Maramţiei, str. A.I. nr. …. judeţul Maramureş, înscris în CF colectivă 5883, nr. top 14 şi 15/a.
Dat fiind că reclamanţii, pârâţii şi pârâţii reclamanţi au avut calitatea de chiriaşi în baza Legii nr. 112/1995 construcţiile au fost cumpărate de aceştia, sens în care s-au emis ordinele Prefectului nr. 1465/27.07.2003, nr. 1262/03.02.1998, nr. 1440/30.08.2006, nr. 1425/30.05.2001.
Prin expertiza de la dosar s-a evidenţiat faptul că terenurile acordate prin Ordinul Prefectului sunt de o suprafaţă totală de 2895 mp, în plus cu 720 mp, faţă de suprafaţa existentă, măsurată de 2175 mp, prima instanţă considerând că se impune nulitatea parţială a ordinelor prefectului, pentru suprafaţa de teren atribuită în plus.
Ca urmare a constatării nulităţii absolute parţiale a ordinelor prefectului, instanţa a dispus partajarea imobilului. Prin încheierea civilă din data de 19.04.2016, instanţa admite cererea de lămurire şi completare a sentinţei de mai sus, stabilind că expertiza la care face referire în sentinţă este cea efectuată de expertul P. G.. totodată se respinge şi cererea de completare a sentinţei.
În data de 29.01.2016 se formulează recurs de către V.E., I. P. şi I. M. atât împotriva sentinţei civile nr. 2283/15.12.2015, cât şi a încheierii de şedinţă din data de 10.11.2015, prin care se solicită casarea celor două hotărâri şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Se arată, în esenţă, că imobilul înscris în CF 5883 colectivă este compus atât din teren, cât şi din construcţii, care aparţin astfel:
-apartament nr. 1 I. P. şi I. M.;
-apartament nr. 2 V.E.;
-apartament nr. 3 G. M. şi G. P.;
-apartament nr. 4 N. N.;
Raportat la faptul că suprafeţele de teren din ordinele prefectului sunt mai mari decât cele reale s-a formulat cerere reconvenţională prin care s-a solicitat constatarea nulităţii absolute a ordinelor.
În privinţa expertizelor efectuate în dosar se arată că, prima expertiză nu a fost anulată, iar cu privire la cea de-a doua expertiză nu s-au admis obiecţiuni. Se critică sentinţa din următoarele puncte de vedere: a) hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, ceea ce ar echivala cu nemotivarea hotărârii; b) prima instanţă nu ar fi stabilit regimul juridic al imobilului ce face obiectul acţiunii de ieşire din indiviziune, raportat la faptul că propunerile de lotizare a terenului realizate de expert, prin cea de-a doua expertiză porneşte de la o premisă greşită, introducând în calcul o suprafaţă de teren de 165 mp, în mod eronat.
Mai mult expertul ar fi luat în calcul la stabilirea suprafeţei utile a apartamentului nr. 2 o suprafaţă mai mică decât cea din titlul de proprietate. Totodată, în partajul realizat, instanţa ar fi îngrădit accesul în locuinţa numitei V.E., prin faptul că coridorul comun aparţine doar numitei G.. În privinţa cererii reconvenţionale, se arată că soluţia dată acestei cereri este nelegală, raportat la faptul că suprafeţele indicate în hotărâre nu sunt corect calculate.
Se învederează că se impune efectuarea unei noi expertize.
La data de 25.01.2016 intimaţii G. P., G. V., G. G., K. A., P.G. şi P.M. declară recurs împotriva sentinţei civile nr. 2283/15.12.2015, solicitând admiterea, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinţei civile atacate, respingerea acţiunii reclamanţilor şi a cererii reconvenţionale.
În motivare se arată că sentinţa nu este motivată, ceea ce contravine art. 6 CEDO.
Astfel instanţa ar fi dispus partajarea, fără a indica datele de identificare ale imobilului, faptic, sub aspect de carte funciară, loturile efective.
La data de 20.05.2016 se formulează recurs împotriva încheierii de şedinţă din 19.04.2016, solicitând respingerea cererii de lămurire a dispozitivului întrucât prin această încheiere prima instanţă a modificat efectiv dispozitivul hotărârii, lipsa motivării neputând fi complinită printr-o lămurire de dispozitiv.
În data de 24.05.2016 se formulează recurs de către V. E., I. P. şi I. M., prin care solicită respingerea cererii de lămurire a dispozitivului, în esenţă, pentru motivele prezentate în recursul din data de 20.05.2016.
La data de 01.02.2016 se formulează recurs de către V. E., I. P. şi I. M., al cărui conţinut reflectă conţinutul din memoriul de recurs depus la data de 29.01.2016.
La data de 21.06.2016 se depune întâmpinare la recurs de către intimaţii G. J. şi G. M., prin care se solicită respingerea recursurilor. Se precizează că V. E. se comportă ca un proprietar, deşi în promisiunea de vânzare cumpărare încheiată între Songott M. şi aceasta nu s-a transferat dreptul de proprietate.Solicită instanţei de recurs să se pronunţe asupra excepţiilor privind lipsa calităţii procesual pasive a reclamantei V. E., respectiv asupra lipsei calităţii procesual active şi pasive a recurenţilor P.G. şi P.M..
Mai mult se susţine că prima instanţă a motivat corespunzător soluţia, aspectul legat de expertiză fiind clarificat prin încheierea de lămurire. La data de 24.06.2016 se depune răspuns la întâmpinarea de la recurs, prin care se solicită respingerea excepţiilor invocate raportat la faptul că intimaţii nu ar avea interes să invoce excepţiile. În data de 29.06.2016, se depune de către Instituţia prefectului întâmpinare la recurs, prin care aduce lămuriri referitoare la emiterea ordinelor din dosar.
Analizând recursurile declarate, instanţa de control judiciar, reţine că sunt fondate sens în care le va admite, iar în baza art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă coroborat cu art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă va casa sentinţa şi încheierea atacată dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare.
Mai mult, instanţa nu se pronunţă asupra apărărilor invocate de părţi, nu a analizat proba cu expertiza (ambele), din perspectiva celor învederate de părţi.
Modalitatea instanţei de a se rezuma la a preciza, printr-o încheiere de lămurire, că partajarea şi parcelarea dispuse prin hotărâre vor avea în vedere toate anexele expertizei, nu echivalează cu motivarea hotărârii, atâta vreme cât în considerente nu este analizată expertiza nr. 2, sub aspectul conţinutului ei, a parcelării şi partajării imobilului. De altfel, expertiza nu face parte integrantă din hotărâre, ci este o probă care trebuie apreciată în raport cu toate susţinerile părţilor, şi cu celelalte probe, în cauza de faţă, înscrisuri.
