Titlu jurisprudenţă – Neîntrunirea elementelor constitutive sub aspectul laturii subiective ale infracţiunii de evaziune fiscală cu privire la scopul acestora
Prin sentinţa penală nr. 89 pronunţată la 15.05.2013 de Tribunalul Olt în dosarul nr. 8322/104/2012 în baza art. 11 punctul 2 lit. a şi art. 10 alin.1 lit. d Cod procedură penală a fost achitat inculpatul A F V, cu privire la infracţiunile de :
– evaziune fiscală, prevăzută de art. 4 din Legea nr. 241/2005;
– evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. f din Legea nr. 241/2005.
În baza art. 192 alin. 2 Cod de procedură penală cheltuielile judiciare s-a dispus să rămână în sarcina statului, din care 200 lei reprezintă onorariu apărător din oficiu (conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr.13 din 09.01.2013).
Pentru a se pronunţa această sentinţă au fost avute în vedere cele de mai jos:
,,Prin rechizitoriul nr. 143/P/2011 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt înregistrat la această instanţă la nr. 8322/104/2012 a fost trimis în judecată inculpatul A. F. V. , cercetat în stare de libertate sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 4 şi art.9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei, în esenţă, faptul că inculpatul, în calitate de unic asociat şi administrator al S.C. R. V. B. SRL, a refuzat nejustificat să prezinte organelor competente documentele legale, în scopul împiedicării verificărilor financiare, şi s-a sustras de la efectuarea verificărilor financiare prin nedeclararea sediului societăţii.
Pentru a se reţine această situaţie de fapt în cursul urmăririi penale s-au administrat următoarele mijloace de probă: sesizare Garda Financiară – Secţia Olt; notă raport nr. 70798/08.12.2010, declaraţie martor, adresă şi istoric ORC Olt, copie a contractului de comodat din 06.01.2010, invitaţia nr. 32034/15.11.2010 şi confirmare de primire nr. 704681/17.11.2010.
Cauza a fost înregistrată pe rolul instanţei la data de 27.12.2012, fixându-se termen aleatoriu la data de 06.02.2013.
Deşi legal citat, inculpatul nu s-a prezentat la instanţă în vederea audierii, din înscrisurile de la dosar rezultând că acesta este plecat la muncă în S., fără a i se cunoaşte adresa.
A fost audiat martorul B. R. a cărui declaraţie a fost consemnată şi se află ataşată la dosarul cauzei.
Din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză instanţa reţine în fapt următoarea situaţie .
La data de 05.01.2011 Garda Financiară – Secţia Olt a sesizat Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt cu privire la faptul că numitul A. F. V., administrator al SC R. V. B. SRL refuză nejustificat să se prezinte la sediul organului fiscal, respectiv se sustrage de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale prin nedeclararea sediului societăţii.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit faptul că SC R. V. B. SRL administrată de inculpatul A. F. V. a primit la data de 15.11.2010 invitaţia nr. 32034 emisă de organele fiscale, dovadă fiind confirmarea de primire nr. 704681/17.11.2010, însă nu a pus la dispoziţia organelor de control fiscal documentele financiar contabile ale societăţii în vederea efectuării verificărilor .
La data de 08.12.2010 comisarii din cadrul Gărzii Financiare – Secţia Olt s-au deplasat la sediul declarat al SC R. V. B. SRL în vederea efectuării unui control privind stabilirea realităţii şi legalităţii operaţiunilor comerciale derulate cu SC M. H. SRL derulat în perioada 01.01.2010 – 09.09.2010.
Cu această ocazie s-a constatat că administratorul SC R V B SRL – inculpatul A. F. V. nu a fost găsit , iar contractul de comodat încheiat în data de 06.01.2010 în baza căruia se stabilise sediul social al societăţii era expirat din data de 06.06.2010.
Inculpatul A.. F. V. nu s-a prezentat la sediul organului de control deşi a fost trimisă câte o invitaţie atât la sediul social al SC R. V. B. SRL , unde plicul a fost returnat cu menţiunea „destinatar lipsă domiciliu” cât şi la domiciliul său din Comuna C. judeţul T., unde invitaţia nr. OT – 32034/15.11.2011 a fost semnată la rubrica „destinatar” de către inculpatul A. F.V. , aşa cum rezultă din confirmarea de primire nr. 704681/17.11.2010 (invitaţia despre care s-a făcut vorbire mai sus).
Din procesele – verbale încheiate cu ocazia căutărilor efectuate privind pe inculpatul A. F. V. a rezultat că acesta a plecat la muncă în S. în luna iulie 2011, în consecinţă la data de 17.11.2010 se afla la domiciliu şi a semnat de primire invitaţia emisă de Garda Financiară – Secţia Olt.
Din istoricul SC R. V. B. SRL întocmit de către Oficiul Registrului Comerţului Olt rezultă că sediul social al SC R. V. B. SRL a fost stabilit în municipiul S. str.B. bl. ,sc., în baza contractului de comodat nr. 173/06.01.2010 încheiat între martorul B. S. R. în calitate de comodat şi SC R. V. B. SRL reprezentată de inculpatul A. F. V. în calitate de comodatar. Contractul a fost încheiat pentru 6 luni, astfel încât la data de 06.06.2010 a expirat, nemaifiind prelungit.
Situaţia de fapt expusă anterior rezultă cu certitudine în cauză atât din analiza directă a înscrisurilor cât şi a declaraţiei martorului audiat nemijlocit de către instanţă.
Martorul B. S. R. a declarat faptul că în cursul anului 2009 s-a deplasat în localitatea C. judeţul T. unde, prin intermediul unui nepot, l-a cunoscut pe inculpatul A. F. V. care i-a relatat că intenţionează să achiziţioneze o Wolă şi să înfiinţeze o societate cu sediul în S. , ocazie cu care l-a rugat să-l ajute să găsească un spaţiu pentru stabilirea sediului acestei societăţi.
De asemenea, martorul confirmă faptul că a încheiat contractul de comodat nr. 173/06.01.2010 pe o perioadă de 6 luni cu inculpatul A. F. V. şi arată că de la data încheierii contractului inculpatul nu s-a mai prezentat să ia cheile de la imobil şi nici nu a desfăşurat vreo activitate în spaţiul închiriat.
Faptele inculpatului astfel cum acestea au fost descrise nu întrunesc însă elementele constitutive ale infracţiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art. 4 şi art.9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, sub aspectul laturii subiective.
Pentru a aprecia astfel instanţa constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Lg. 241/2005, în vigoare la data comiterii faptelor, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
De asemenea conform art. 9 lit. f din acelaşi act normativ,constituie infracţiune de evaziune fiscală şi se pedepseşte cu închisoare şi interzicerea unor drepturi, sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate, faptă săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Este indubitabil că textul sancţionează numai acele fapte săvârşite cu vinovăţie sub forma intenţiei directe, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 19 alin. 1 pct. 1 lit. a) C.p. în scopul împiedicării verificărilor financiare sau în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Este necesar deci, ca pe bază de probe să se stabilească în cauză nu numai că s-au săvârşit aceste fapte dar şi faptul că inculpatul le-a săvârşit în mod expres în scopul împiedicării verificărilor financiare sau în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale, fiind exclus astfel că el să fi acţionat fără credinţă.
În analiza acestor aspecte instanţa trebuie să aibă în vedere toate circumstanţele faptelor, precum şi, pe plan subiectiv, existenţa intenţiei inculpatului de atingere a scopurilor arătate de legiuitor.
Instanţa apreciază că probele sunt insuficiente sub acest din urmă aspect.
În condiţiile art. 345 alin. 2 C.p.p. instanţa va pronunţa condamnarea numai în măsura în care se constată că fapta există, a fost săvârşită de inculpat şi constituie infracţiune, iar conform definiţiei infracţiunii date de art. 17 C.p., „infracţiunea este numai fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie şi care prezintă pericol social”.
În cazul infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul simpla săvârşire a faptelor nu poate duce la măsuri sancţionatorii de natură penală.
Pentru astfel de măsuri, existenţa unor probe din care să rezulte că faptele aşa cum au fost descrise anterior au fost săvârşite în scopul împiedicării verificărilor financiare sau în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi ca acest scop să fi avut un caracter vădit, adică să fi fost urmărit în mod neîndoielnic.
Instanţa apreciază că, în lipsa scopului ilicit, faptele nu constituie infracţiunile de evaziune fiscală.
Dacă scopul există, el trebuie dovedit de către organul care consideră că s-a săvârşit o infracţiune, aplicarea principiului prezumţiei de nevinovăţie impunând aceasta.
Pe de altă parte, există discuţii şi din alt punct de vedere cu privire la caracterizarea ca infracţiuni a faptelor săvârşite de inculpat.
Astfel, sa arătat anterior că art. 4 din Legea nr. 241/2005, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare sau cu amendă refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente, după ce a fost somată de 3 ori, documentele legale şi bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, fiscale sau vamale.
În cauză se poate observa faptul că s-au trimis două somaţii, una la domiciliul inculpatului şi cealaltă la sediul SC R. V. B. SRL unde inculpatul, conform declaraţiilor martorilor, nu a desfăşurat nici un fel de activitate, neprimind nici măcar cheile de acces în imobil (conform declaraţiei martorului audiat în cauză ).
Astfel, în cauză nu este îndeplinită nici condiţia somării de trei ori a contribuabilului, aşa cum prevede textul de lege invocat.
În ceea ce priveşte infracţiunea prevăzută de art.9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, discuţiile sunt chiar mai ample şi în parte exced cadrului procesual al prezentei cauze.
Cu privire la infracţiunea sancţionată aceasta constă în „nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate”, doar dacă aşa cum s-a arătat anterior fapta a fost săvârşită în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Altfel fapta nu constituie prin ea însăşi o infracţiune, o condiţie necesară fiind ca aceasta să fie coroborată cu sustragerea de la efectuarea verificărilor fiscale. În caz contrar, exisă sancţiuni (nu de natură penală), atât în Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, cât şi în Legea nr.26/1990 privind Registrul Comerţului.
Cea mai drastică dintre acestea este cea prevăzută de art. 237 alin. 1 lit. c din legea nr. 31/1990 republicată. În temeiul acestui text de lege Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, care în mod normal ţine evidenţa şi sub aspectul existenţei sediului societăţilor, are obligaţia ca la expirarea unui titlu privind sediul să solicite tribunalului dizolvarea societăţii.
Însă, în cauză, conform consideraţiilor anterioare, dubiul care subzistă sub aspectul laturii subiective a infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată inculpatul după administrarea integrală a materialului probator prevalează celorlalte aspecte şi profită în întregime inculpatului, neputându-se stabili săvârşirea de către inculpat a faptelor în scopul împiedicării verificărilor financiare sau în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi că acest scop a avut un caracter vădit, adică a fost urmărit în mod neîndoielnic.
În raport de aceste considerente, în baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.p.p. instanţa va achita inculpatul pentru săvârşirea fiecăreia dintre infracţiunile de evaziune fiscală prevăzute de art. 4 şi art.9 alin. 1 lit. f din Legea nr. 241/2005, apreciind că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracţiuni, sub aspectul laturii subiective.
Se va face aplicarea dispoz. art. 192 alin 3 C.p.p cu privire la cheltuielile judiciare avansate de stat.”
Data publicarii pe portal 30.09.2013
