Litigii cu profesioniştii – Plângere împotriva rezoluţiei directorului Oficiului Registrului Comerţului.- Denegare de dreptate. Limitele controlului de legalitate specific procedurii plângerii reglementate de art.6 OUG 116/2009. Invalidare hotărâre AGA.
Nu este echivalentă cu denegarea de dreptate situaţia în care instanţa înlătură ca nepertinente motivele invocate în susţinerea plângerii. Prima instanţă nu a refuzat să judece, ci doar a făcut o apreciere asupra relevanţei argumentelor şi cererilor petentului şi a ajuns la concluzia că acestea nu pot fi analizate în procedura plângerii reglementate de art. 6 alin.3-7 din OUG nr. 116/2009, întrucât petentul are la dispoziţie o altă cale legală pentru a supune judecăţii aspectele de nelegalitate ale hotărârii AGA.
Nu este echivalentă cu denegarea de dreptate situaţia în care instanţa înlătură ca nepertinente motivele invocate în susţinerea plângerii. Prima instanţă nu a refuzat să judece, ci doar a făcut o apreciere asupra relevanţei argumentelor şi cererilor petentului şi a ajuns la concluzia că acestea nu pot fi analizate în procedura plângerii reglementate de art. 6 alin.3-7 din OUG nr. 116/2009, întrucât petentul are la dispoziţie o altă cale legală pentru a supune judecăţii aspectele de nelegalitate ale hotărârii AGA.
În procedura soluţionării plângerii împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate din cadrul Oficiului Registrului Comerţului, prevăzute de art. 6 alin.3-7 din OUG nr. 116/2009, instanţa exercită un control de legalitate atât cu privire la respectarea normelor de procedură prevăzute la art. 7 din OUG nr. 116/2009, cât şi un control de legalitate formal cu privire la actele şi faptele supuse înregistrării, verificând dacă documentaţia depusă este completă şi în conformitate cu legea.
Acţionarul care se consideră prejudiciat prin adoptarea hotărârii AGA are posibilitatea formulării acţiunii în anulare prevăzute de art.132 din Legea nr.31/1990 şi a cererii de suspendare a executării hotărârii, pe cale de ordonanţă preşedinţială, în condiţiile art.133 din aceeaşi lege, context în care va putea invoca toate motivele de nelegalitate dezvoltate în plângere, urmând ca instanţa de judecată să se pronunţe în acel cadru contencios asupra legalităţii hotărârii. Singurul cadru legal în care pot fi invalidate hotărârile AGA este procedura specială prevăzută de art. 132 din Legea nr. 31/1990.
Acţionarul care se consideră prejudiciat prin adoptarea hotărârii AGA are posibilitatea formulării acţiunii în anulare prevăzute de art.132 din Legea nr.31/1990 şi a cererii de suspendare a executării hotărârii, pe cale de ordonanţă preşedinţială, în condiţiile art.133 din aceeaşi lege, context în care va putea invoca toate motivele de nelegalitate dezvoltate în plângere, urmând ca instanţa de judecată să se pronunţe în acel cadru contencios asupra legalităţii hotărârii. Singurul cadru legal în care pot fi invalidate hotărârile AGA este procedura specială prevăzută de art. 132 din Legea nr. 31/1990.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI SECŢIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 17 din 07.01.2013)
I. La data de 08.06.2012, petentul D.R.M. a formulat plângere (denumită „recurs”) împotriva Rezoluţiei nr. 548169 pronunţate la data de 24.05.2012 de persoana desemnată din cadrul ORC-TB, rezoluţie prin care s-a dispus admiterea cererii de înregistrare menţiuni nr. 631877/18.05.2012 formulate de intimata SC M SA şi înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privind capitalul social, număr acţiuni, sedii secundare, modificarea date acţionari persoane fizice, acţionari listă ş.a., conform datelor din Hotărârea AGA nr. 01/19.04.2012.
Ulterior, la data de 05.07.2012, petentul a precizat obiectul cererii – plângere împotriva rezoluţiei şi a indicat temeiul de drept al acesteia – art. 6 alin.3 din OUG nr. 116/2009. De asemenea, a arătat că solicită:
1) constatarea nulităţii absolute a hotărârii AGA nr. 1/19.04.2012, având în vedere următoarele aspecte: lipsa convocării AGA, nereprezentarea în cadrul hotărârii AGA nr. 1/19.04.2012 a acţionarilor din lista celor 275 de persoane fizice – PPM, nerespectarea dreptului de preferinţa al acţionarilor, frauda la lege;
2) în subsidiar, anularea hotărârii, în cazul în care s-ar aprecia că sancţiunea aplicabilă este nulitatea relativă;
3) anularea înregistrării menţiunilor din dosarul de menţiuni nr. 631877/18.05.2012 al ORC-TB având în vedere: lipsa exigibilităţii pretinsei creanţe (contractele de împrumut nu au ajuns la scadenţă), frauda la lege (hotărârea este antedatată), lipsa raportului de expertiza contabilă, lipsa raportului comisiei de cenzori, lipsa raportului consiliului de administraţie;
4) anularea actului constitutiv actualizat deoarece a fost adoptat în temeiul unei hotărâri AGA nelegală, lipseşte mandatul necesar pentru semnarea actului constitutiv de către acţionarul T.C., nu a fost încheiat în faţa notarului public;
5) menţionarea hotărârii în registrul comerţului.
La paginile 5-7 din cererea precizatoare au fost dezvoltate motivele de nelegalitate invocate cu privire la rezoluţia nr. 548169/24.05.2012 (filele 21-23 dosar fond).
II. Prin Sentinţa civilă nr. 12850/27.09.2012, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VI-a Civilă în dosarul nr. 22318/3/2012, a fost respinsă plângerea formulată de petentul Dumitru Radu Marian, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că petentul a solicitat ca instanţa să constate nulitatea absolută / să anuleze Hotărârea AGA nr. 1/19.04.2012, iar în motivarea plângerii împotriva rezoluţiei petentul a invocat motive ce privesc tot nulitatea hotărârii AGA. A apreciat instanţa că aceste aspecte nu pot fi însă analizate în procedura pendinte. Aspectele de nelegalitate a Hotărârii AGA invocate de petent în susţinerea plângerii sale pot fi analizate doar de instanţa sesizată cu o cerere în anularea hotărârii, formulata în condiţiile art. 132 şi art. 196 din Legea nr. 31/1990, cerere care se soluţionează potrivit procedurii contencioase, cu asigurarea dreptului la apărare al celui chemat în judecată.
III. Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petentul D.R.M., invocând următoarele motive:
1. Depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti (art. 304 pct.4 C.pr.civ. raportat la art. 4 alin.2 din Legea nr. 303/2004 şi art. 129 alin.4-6 C.pr.civ.).
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, petentul a arătat că instanţa de fond a refuzat să analizeze susţinerile sale, dar nici nu a disjuns o parte din capetele de cerere, nici nu a invocat inadmisibilitatea şi nici nu a calificat în alt mod acţiunea, în esenţă instanţa a spus că nu poate judeca, dar respinge plângerea ca neîntemeiată. Consideră recurentul că situaţia echivalează cu o denegare de dreptate, sancţionată de art. 4 alin.2 din Legea nr. 303/2004, ce determină casarea hotărârii, instanţa manifestând un exces de putere. S-a mai invocat şi încălcarea rolului activ de către prima instanţă, care nu a stăruit pentru aflarea adevărului.
2. Nelegalitatea sentinţei datorită nemotivării acesteia (art. 304 pct.5 raportat la art. 105 alin.2 C.pr.civ.).
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, petentul a arătat că motivarea lacunară şi confuză a hotărârii este echivalentă, din punct de vedere al efectelor, cu nemotivarea hotărârii şi cu nesoluţionarea fondului pricinii, situaţie în care se impune casarea şi trimiterea spre rejudecare. A susţinut încălcarea dispoziţiilor imperative ale art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civ., prin aceea că nu sunt menţionate motivele de drept ale respingerii plângerii şi instanţa nu s-a pronunţat pe niciunul dintre aspectele de nelegalitate a înregistrării menţiunii invocate la capătul 3 de cerere.
3. Incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct.7 C.pr.civ. privind lipsa motivării ori motivarea contradictorie şi prezenţa unor motive străine de natura pricinii.
Recurentul a susţinut că instanţa de fond a reţinut în motivare texte legale fără legătură cu motivele plângerii. Petentul nu a invocat lipsa documentelor necesare înregistrării menţiunilor, ci carenţele acestor documente, nu a fost atacată înfiinţarea punctului de lucru şi nici situaţiile financiare pe anul precedent, ci s-a invocat nelegalitatea majorării de capital.
Se subliniază că, deşi petentul a invocat şi o serie de motive ce privesc exclusiv plângerea împotriva rezoluţiei ORC, pe aceste motive expuse la capătul 3 de cerere instanţa nu s-a pronunţat, nefiind soluţionat astfel fondul plângerii.
4. Cu privire la încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct.9 C.pr.civ.), recurentul arată că instanţa de fond a respins în mod nelegal, în bloc, toate capetele de cerere, în loc să disjungă acele capete pe care le considera a excede obiectului cauzei şi să se pronunţe doar pe cele pe care le considera ca având legătură cu legalitatea înregistrării menţiunii majorării de capital.
Recurentul a mai criticat greşita interpretare a naturii procedurii de soluţionare a plângerii împotriva rezoluţiei ORC, susţinând că, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanţa poate administra orice probe în această procedură.
În finalul motivelor de recurs, au fost reluate argumentele invocate în susţinerea capătului 3 al plângerii, astfel cum a fost completată.
IV. La data de 17.12.2012, intimata SC M SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât cererea de înregistrare menţiuni a îndeplinit toate condiţiile legale (filele 25-27).
V. Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea apreciază fondat recursul, în limitele şi pentru următoarele considerente:
1. Nu este incident în cauză motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.4 C.pr.civ. – depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti. Instanţa săvârşeşte un exces de putere atunci când îndeplineşte un act pe care numai un organ al puterii executive sau al puterii legislative îl poate efectua.
Desigur, se poate admite existenţa unei contradicţii între soluţia de respingere a plângerii ca neîntemeiată şi înlăturarea motivelor invocate de petent fără o analiză pe fond, specific reţinerii unei inadmisibilităţi. Aceasta nu se încadrează însă în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.4 C.pr.civ.
Nici încălcarea rolului activ al judecătorului şi a principiului disponibilităţii nu constituie o depăşire a atribuţiilor puterii judecătoreşti.
2. În procedura soluţionării plângerii împotriva rezoluţiei directorului şi/sau persoanei sau persoanelor desemnate din cadrul Oficiului Registrului Comerţului, prevăzute de art. 6 alin.3-7 din OUG nr. 116/2009, instanţa exercită un control de legalitate atât cu privire la respectarea normelor de procedură prevăzute la art. 7 din OUG nr. 116/2009, cât şi un control de legalitate formal cu privire la actele şi faptele supuse înregistrării, verificând dacă documentaţia depusă este completă şi în conformitate cu legea.
Cu aceste precizări, Curtea ţine să sublinieze că, în mod corect, instanţa de fond a observat că motivele ce privesc nulitatea absolută sau relativă a Hotărârii AGA nr. 1/19.04.2012 a SC M SA, invocate la punctele 1-2 şi accesoriu la punctul 4 din cererea precizatoare şi modificatoare depusă la 05.07.2012, nu pot fi analizate pe fond în procedura de faţă. Este în mod evident inadmisibilă şi incompatibilă cu limitele controlului de legalitate specific procedurii plângerii reglementate de art. 6 alin.3-7 din OUG nr. 116/2009 formularea unor capete de cerere cum ar fi constarea nulităţii/anularea hotărârii AGA şi a actului constitutiv actualizat, întrucât legea reglementează distinct acţiunea în anulare.
În acest cadru, Curtea apreciază neîntemeiate şi susţinerile recurentului din cadrul motivului 4 de recurs referitoare la obligaţia instanţei de a disjunge acele capete de cerere pe care le considera a excede obiectului cauzei.
Petentul a precizat fără echivoc că obiectul cauzei este plângerea împotriva rezoluţiei persoanei desemnate din cadrul ORC-TB, iar nu o acţiune în anulare a hotărârii AGA, astfel că instanţa s-a pronunţat asupra plângerii formulate, cu respectarea principiului disponibilităţii. Formularea unor solicitări incompatibile cu specificul procedurii plângerii nu obliga instanţa la disjungerea acestora, cu atât mai mult cu cât petentul, reprezentat de avocat, nu a cerut luarea acestei măsuri şi nu a înţeles să formuleze expres o acţiune în anulare întemeiată pe dispoziţiile art. 132 din Legea nr. 31/1990.
3. Sunt însă întemeiate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 7 C.pr.civ. referitoare la nepronunţarea asupra aspectelor de nelegalitate a înregistrării menţiunii invocate la capătul 3 de cerere (filele 21-23 dosar fond).
Petentul a solicitat, la punctul 3 din cererea precizatoare şi modificatoare depusă la 05.07.2012, anularea rezoluţiei nr. 548169/24.05.2012 pentru următoarele motive: lipsa exigibilităţii pretinsei creanţe (contractele de împrumut nu au ajuns la scadenţă), frauda la lege (hotărârea este antedatată), lipsa raportului de expertiza contabilă, lipsa raportului comisiei de cenzori, lipsa raportului consiliului de administraţie.
Instanţa de fond a considerat în mod eronat că toate motivele invocate de petent în susţinerea plângerii privesc nulitatea hotărârii AGA. Motivele dezvoltate la punctul 3 lit.e) şi f) din cererea precizatoare şi modificatoare depusă la 05.07.2012 se încadrează în limitele controlului de legalitate formal cu privire la actele şi faptele suspuse înregistrării şi trebuiau analizate pe fond.
Sentinţa atacată nu cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate aceste argumente de nelegalitate invocate de petent, astfel că instanţa de fond nu le-a examinat în mod real şi efectiv, fiind încălcate dispoziţiile art. 261 alin.1 pct.5 C.pr.civ.
Motivarea hotărârii înlătură arbitrariul şi face posibil controlul judiciar, iar nemotivarea atrage nulitatea hotărârii, în condiţiile art. 105 alin.2 C.pr.civ. Neanalizarea în concret a motivelor de nelegalitate referitoare la actele şi faptele supuse înregistrării înseamnă nesoluţionarea fondului plângerii cu care instanţa a fost sesizată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1-3 şi 5 C.pr.civ. şi art. 304 pct.5 şi 7 C.pr.civ., Curtea a admis recursul, a casat hotărârea atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în limitele arătate mai sus.
