1. Plângere împotriva rezoluţiei procurorului. Natură juridică. Termen. Modalitate de calcul. Analiza pe fond a plângerii tardiv introduse la prim-procuror. Consecinţe
Cod procedură penală, art. 275-278, art. 2781 alin. (2)
Nu se poate stabili dacă plângerea adresată prim-procurorului de către petentă, în temeiul dispoziţiilor art.275-278 din Codul de procedură penală, este tardivă, întrucât consemnările din borderoul de corespondenţă al Parchetului fac dovada numai cu privire la data trimiterii soluţiei către petentă, iar nu şi cu privire la ajungerea corespondenţei la destinatar.
Faţă de natura juridică a plângerii împotriva soluţiei procurorului, similară cu o cale de atac, s-ar aduce atingere şi principiului non reformatio in peius, respingându-se plângerea petentei ca fiind tardiv introdusă la prim-procuror, deşi acesta din urmă o analizase pe fond.
(TRIBUNALUL BUCUREŞTI – SECŢIA I PENALĂ, DECIZIA NR. 713/R DIN 11.06.2009)
Asupra recursului penal de faţă:
Prin sentinţa penală nr.491/18.03.2009 pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în dosarul penal nr.58/302/2009, în temeiul art.2781 alin.8 lit.a din Codul de procedură penală, s-a respins plângerea formulată de către petenta P.C., în contradictoriu cu intimaţii C.D. ?i C.S., împotriva soluţiilor date de procuror in dosarul 6518/P/2007.
S-a menţinut rezoluţia 6518/P/14 octombrie 2008 şi rezoluţia 3437/II-2/10 decembrie 2008 date de procuror şi respectiv Primul procuror în dosarul respectiv.
În baza art.192 alin.2 din acelaşi Cod petenta a fost obligată la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare către stat.
În temeiul art.193 alin.6 din Codul de procedură penală petenta a fost obligată la plata sumei de 2000 lei onorariul avocatului intimaţilor conform chitanţelor din 26 si 30/ ianuarie 2009 emise de SCPAV Ş. şi Asociaţii.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că la data de 5 ianuarie 2009 a fost înregistrată la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti la numărul 58/302/2009 plângerea formulată de către P.C. împotriva soluţiilor pronunţate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr.6518/P/2007.
Au fost ataşate in xerocopii rezoluţia 6518/P/14 octombrie 2008, faţa plicului prin care s-a comunicat petentei rezoluţia 3437/II-2/2008, adresa de comunicare a aceleiaşi rezoluţii către petentă, rezoluta 3437/II-2/10 decembrie 2008 data de Primul procuror, originalul plicului prin care petenta a expediat plângerea ce face obiectul cauzei.
Prin registratura instanţei a fost depusa la data de 14 ianuarie 2009 cererea formulata de cate petenta prin care a învederat faptul că plângerea penala valabila este aceea expediata la data de 30 decembrie 2008 si care face obiectul dosarului 157/302/2009.
La termenul din 15 ianuarie 2009, in camera de consiliu, instanţa a dispus admiterea cererea petentei si preschimbarea termenului stabilit iniţial din data de 21 ianuarie 2009 la 4 februarie 2009.
La termenul din 4 februarie 2009 petenta a depus în xerocopii certificatul de căsătorie dintre C.D. şi N.I., certificatul de deces al numitului C.D., cererea prin care solicita instanţei obligarea intimaţilor de a-i aduce tablourile însuşite si o serie de acte de stare civila. De asemenea, a mai solicitat petenta, prin cererea depusa, extinderea acţiunii penale, considerând ca si bunica ei, C.I., se face vinovata de săvârşirea anumitor infracţiuni, precum şi interogarea acesteia conform întrebărilor ataşate.
La acelaşi termen s-a dispus conexarea dosarului 157/302/2009 la dosarul 58/302/2009 si s-a solicitat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 înaintarea copiilor borderourilor de expediţie a celor doua rezoluţii către părţile în cauză.
Prin registratura instanţei au fost depuse la data de 16 februarie 2009 relaţiile solicitate de la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5.
La termenul din 25 februarie petenta a depus la dosar dovezile de expediţie a celor doua plângeri iniţiale formulate împotriva soluţiilor Prim procurorului şi un înscris în limba bulgară.
Avocatul intimaţilor C.D. si C.A. a invocat excepţia tardivităţii plângerii petentei adresate Primului procuror, în raport de împrejurarea că rezoluţia 6518/P/2007 i-a fost comunicata acesteia la data de 17 octombrie 2008 iar plângerea adresata Primului procuror a fost formulata la data de 25 noiembrie 2008.
Întrucât instanţa fondului a considerat, după rămânerea în pronunţare, necesar a se depune în traducere legalizată înscrisul în limba bulgară aflata la fila 34 dosar iar petenta să facă dovada comunicării rezoluţiei, a repus cauza pe rol.
La termenul din 18 martie 2009 instanţa fondului a constatat că petenta s-a conformat dispoziţiilor instanţei şi a pus din nou în discuţia părţilor excepţia tardivităţii, susţinerilor acestora rezultând din practicau hotărârii.
Asupra excepţiei invocate, instanţa fondului a reţinut că:
Petenta a indicat pe tot parcursul procesului penal domiciliul din România, în Bucureşti, Strada Vicol nr.7, sector 5.
La aceasta adresa i-a fost comunicată rezoluţia 6518/P/14 octombrie 2008 data de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, conform borderoului de expediţie de la fila 32 din dosar, în ziua de 17 octombrie 2008.
La data de 25 noiembrie 2008 petenta a formulat plângere împotriva soluţiei către Primul procuror, care prin rezoluţia 3437/II-2/10 decembrie 2009 o respinge.
In apărare petenta a arătat că a luat cunoştinţă despre rezoluţia comunicată la data de 17 octombrie 2008 numai pe 10 noiembrie 2008, când a venit în România, prevalându-se de înscrisul ce atesta trecerea prin Republica Bulgaria la data de 9 noiembrie 2008.
Conform dispoziţiilor art.2781 alin.1 după respingerea plângerii făcute conform art.275- 278 împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei sau după caz, a rezoluţiei de clasare, scoatere de sub urmărire penala sau încetare a urmăririi penale date de procuror, persoana vătămată precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime au fost vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare.
Doctrina şi practica judiciară în materie nu fac nici o interpretare a textului mai sus citat în sensul decelării acestuia în funcţie de data luării la cunoştinţa de către petent.
În speţa instanţa fondului a constatat că atât timp cât petenta P.C. a menţionat permanent ca adresa din ţară este aceea unde i-a fost comunicată şi rezoluţia respectivă, este evident că şi-a asumat toate drepturile şi obligaţiile ce decurg dintr-o astfel de solicitare, ştiind că în România a demarat mai multe procese penale şi civile.
Instanţa fondului a înlătura susţinerea acesteia potrivit căreia ar fi luat la cunoştinţă de comunicarea respectiva doar la 10 noiembrie 2008 când a revenit în ţara, întrucât, pe de o parte, comunicarea făcuta de autorităţi nu trebuie să ţină seama de momentul în care petenta se afla sau nu în ţară, sau ar fi trebuit să o întrebe când revine, pentru a i se face comunicarea respectivă. Pe de alta, aşa cum s-a arătat mai sus, petenta ştia că are mai multe procese şi astfel era obligată a depune toate diligenţele pentru a respecta termenele procedurale pe care trebuie să le cunoască, potrivit principiului de drept că nimeni nu are voie să nu cunoască legea (nemo censsetur ignorare legem).
Înscrisul prezentat de petenta nu atesta decât împrejurarea că prin Vama Giurgiu a trecut un autoturism la data de 9 noiembrie, ora 7, 14.
Nu se poate şti însă cu certitudine daca prin acelaşi punct de vamă, sau prin alte puncte de frontieră, nu numai terestre, petenta a mai tranzitat sau nu România din 17 octombrie 2008.
Si pentru acest considerent instanţa fondului a apreciat că susţinerea petentei privind data respectiva nu poate avea serioase valenţe juridice, de aceea a înlăturat-o ca atare şi pe aceasta.
Aşa fiind instanţa fondului a considerat că excepţia tardivităţii formulate de către intimaţi este întemeiată.
Pe cale de consecinţa s-a admis şi s-a constatat că plângerea petentei P.C. împotriva rezoluţiei 6518/P/14 octombrie 2008, este tardivă.
În acord cu practica judecătorească ce învederează că în această situaţie, întrucât soluţia dată de procuror era deja definitivă la data atacării ei cu plângere la Primul procuror, instanţa fondului nu mai considera posibil a verifica temeinicia si legalitatea soluţiei date pe fondul cauzei, chiar daca soluţia Primului – procuror a ignorat aspectul tardivităţii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta P.C., criticând-o pentru nelegalitate, arătând că în mod greşit s-a apeciat de către prima instanţă că plângerea sa a fost tardiv formulată.
Tribunalul, analizând hotărârea primei instanţe, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, conform art.3856 alin.3 din Codul de procedură penală, apreciază că aceasta nu este legală şi temeinică.
Astfel, în mod greşit a fost respinsă plângerea petentei, considerându-se că a fost tardiv introdusă la prim-procuror.
Prin rezoluţia nr.6518/P/2007 din 14.10.2008 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii C.D., C.S. şi C.A.Ghe.M.i, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.2089-209 din Codul penal.
Împotriva acestei soluţii a formulat plângere la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, acesta respingând plângerea ca neîntemeiată, prin Rezoluţia nr.3437/II-2/2008 din 10.12.2008, soluţie comunicată petentei la data de 11.12.2008.
La data de 30.12.2008 (data poştei) petenta P.C. a formulat plângere, în temeiul art.2781 din Codul de procedură penală, împotriva soluţiei de netrimitere în judecată menţionată anterior, plângere înregistrată la Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, sub numărul 58/302/2009, plângerea formulată de către P.C. împotriva soluţiilor pronunţate de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 Bucureşti în dosarul nr.6518/P/2007.
Faţă de actele şi lucrările dosarului, nu se poate stabili dacă plângerea adresată prim-procurorului de către petentă, în temeiul dispoziţiilor art.275-278 din Codul de procedură penală, este tardivă, astfel încât nici instanţa să nu poată trece la analiza acesteia pe fond.
Consemnările din Borderoul de corespondenţă al Parchetului fac dovada numai cu privire la data trimiterii soluţiei către petentă, iar nu şi cu privire la ajungerea corespondenţei la destinatar. Aceasta, coroborată cu înscrisurile din care rezultă că petenta nici nu locuieşte în România şi chiar nu se afla pe teritoriul ţării în perioada în discuţie, face să existe o îndoială rezonabilă cu privire la comunicarea soluţiei de netrimitere în judecată către petentă, în sensul de „ajungere la destinaţie” / „primirea” acesteia de către petentă.
În plus, având în vedere şi natura juridică a plângerii împotriva soluţiei procurorului, similară cu o cale de atac, s-ar aduce atingere şi principiului non reformatio in peius, respingându-se plângerea petentei ca fiind tardiv introdusă la prim-procuror, deşi acesta din urmă o analizase pe fond.
Acestea fiind spuse, plângerea fiind formulată în termen atât la prim-procuror, cât şi la prima instanţă, aceasta din urmă trebuia să treacă la analiza temeiniciei acesteia.
Prin urmare, în baza art.38515 pct.2 lit.c) din Codul de procedură penală, Tribunalul va admite recursul declarat de recurenta petentă P.C., va casa sentinţa penală nr.491/18.03.2009 a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Va respinge ca neîntemeiate cererile de acordare de cheltuieli judiciare în recurs formulate de părţi. Astfel, în ceea ce priveşte solicitarea recurentei-petente, dovezile cu privire la cheltuielile judiciare vizează judecarea cauzei în primă instanţă şi vor fi avute în vedere la soluţionarea finală a litigiului dintre părţi, iar intimaţilor nu li se pot acorda cheltuieli de judecată pentru această fază procesuală (onorariul de avocat în recurs) deoarece au căzut în pretenţii, ca urmare a admiterii recursului petentei.
