Plângere împotriva rezoluţiei procurorului. Neconcordanţă între temeiul juridic invocat de procuror în rezoluţie şi motivarea acesteia


Plângere împotriva rezoluţiei procurorului. Neconcordanţă între temeiul juridic invocat de procuror în rezoluţie şi motivarea acesteia

Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 283 din 12 mai 2009

Prin sentinţa penală nr. 385/27.06.2008 a Tribunalului Iaşi, s-a dispus admiterea plângerii formulate de petenta SC „A.D.I.” SRL împotriva rezoluţiei din 13.02.2008, dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi, în dosarul nr. 192/P/2007, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei F.V., şi implicit a rezoluţiei din 20.03.2007 dată în dosarul cu nr. 391/II/2/2008 a primului procuror-adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, de confirmare acestei soluţii, rezoluţii pe care le-a desfiinţat.

În baza dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. „b” C.pr.pen. a fost trimisă cauza Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi pentru:

– a se redeschide urmărirea penală faţă de numita F.V. în ceea ce priveşte infracţiunile prev. şi ped. de art. 1396 al. 1, lit. a, 1396 al. 2 şi 3 şi art. 1396 al. 5 din Legea nr. 8/1996, modificată, în vederea stabilirii existenţei sau nu a faptelor reclamate şi a clarificării, fără echivoc, a împrejurărilor săvârşirii şi a caracterului penal al acestora, prin administrarea, cel puţin, a următoarelor mijloace de probă: reaudierea reprezentanţilor legali ai SC A.J.C. „A.M.” SRL Iaşi, SC „O.Com.”. SRL şi „R.” SRL cu privire la împrejurările concrete şi circumstanţele încheierii contractelor comerciale cu petenta SC „A.D.I.” S.R.L. şi, în special, cu privire la plata contravalorii de către societăţi a matriţei polimer (în acest sens urmând a se lămuri ce reprezintă, în concret, această plată, respectiv dacă au avut în vedere a plăti preţul matricei confecţionate pentru imprimare sau alte servicii);

– solicitarea de înscrisuri de la SC. „O.Com.” SRL şi SC „A.D.I.” SRL (contracte comerciale, facturi etc.), în vederea lămuririi relaţiilor comerciale dintre aceste societăţi, data acestor relaţii, obiectul colaborării şi, în special, dacă se dovedeşte că au derulat relaţii comerciale anterior relaţiilor comerciale dintre cea dintâi societate cu SC „B.” SRl, a se stabili dacă aceste relaţii au legătură cu concepţiile grafice din prezenta cauză.

– reaudierea numitei F.V., precum şi a martorului F.L.-M., cu privire la modalitatea în care au ajuns în posesia concepţiilor grafice, (în acest sens se vor verifica susţinerile acestora, precum că le-ar fi primit în mod direct de la reprezentanţilor legali ai SC A.J.C. „A.M.” SRL Iaşi, SC. „O.Com.”. SRL şi „R.” SRL), precum şi cine le-a modificat, având în vedere că sunt unele diferenţe de scriere şi de aşezare faţă de grafica realizată de SC „A.D.I.” SRL;

– a se începe urmărirea penală „in personam” faţă de persona juridică SC „B.” SRL, în ceea ce priveşte infracţiunile reclamate de persoana vătămată SC „A.D.I.” SRL, în vederea stabilirii existenţei sau nu a faptelor reclamate şi a clarificării, fără echivoc, a împrejurărilor săvârşirii şi a caracterului penal al acestora.

– a se începe urmărirea penală „in personam” faţă de persona juridică SC „B.” SRL, în ceea ce priveşte infracţiunile reclamate de persoana vătămată SC „A.D.I.” SRL, în vederea stabilirii existenţei sau nu a faptelor reclamate şi a clarificării, fără echivoc, a împrejurărilor săvârşirii şi a caracterului penal al acestora.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul a reţinut următoarele:

La data de 14.03.2007, petenta SC „A.D.I.” SRL s-a adresat organelor de urmărire penală competente cu o plângere penală formulată împotriva numitei F.V., în calitatea sa de administrator la SC „B.” SRL Bistriţa-Năsăud, cât şi expres împotriva acestei societăţi, reclamând săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 140 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi celelalte drepturi conexe, art. 5 lit. „a” din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, art. 215 C.pen., art. 297 C.pen. şi art. 300 C.pen..

În fapt, prin această plângere, petenta a arătat că între ea şi mai multe societăţi comerciale din Iaşi, printre care SC „O.Com.” SRL Iaşi, SC „A.J.C. Ana-Maria” SRL Iaşi, s-au încheiat contracte comerciale (direct sau prin intermediul unor distribuitori autorizaţi de petenta SC „A.D.I.” SRL) ce aveau ca obiect furnizarea de către ea de ambalaje de panificaţie, pentru care societatea-petentă a realizat designul pachetelor grafice.

Petenta a arătat că toată concepţia grafică a ambalajelor personalizate furnizate de ea reprezintă obiect al dreptului de autor, conform art. 7 lit. „g” din Legea nr. 8/1996 şi îi aparţine. În aceiaşi plângere penală, petenta a mai arătat că grafica nu a fost facturată nici unui beneficiar – tocmai datorită complexităţii şi preţului ridicat al creaţiei – şi, în consecinţă, nu s-a încasat nici contravaloarea ei, creaţia aparţinând, prin urmare, în continuare SC „A.D.I.” SRL.

În conţinutul plângerii penale, petenta a arătat că, în perioada noiembrie-decembrie 2006, reprezentanţii SC „B.” SRL Bistriţa s-au prezentat la punctul de lucru al SC „O.Com.” SRL Iaşi, unde s-au angajat să realizeze şi să furnizeze pentru această societate ambalaje personalizate pentru produsele de panificaţie. Ulterior, petenta a constatat că desenul de pe ambalajele propuse şi realizate de SC „B.” SRL Bistriţa a copiat, în totalitate, grafica ambalajelor aparţinând SC „A.D.I.” SRL, pe care a modificat doar datele de identificare ale firmei realizatoare. Mai mult, ulterior, la începutul anului 2007, reprezentanţii SC „B.” SRL Bistriţa au contactat şi SC „A.J.C. Ana-Maria” SRL Iaşi, unde, folosind diferite metode de inducere în eroare, au prezentat şi acesteia oferta lor alternativă, livrându-i apoi ambalaje personalizate, utilizând tot grafica realizată de societatea-patentă.

În aceeaşi plângere penală, petenta a mai arătat că deţine documente care atestă că machetele grafice au fost realizate în cadrul departamentului său de design, precum şi faptul că între ea şi SC „B.” SRL Bistriţa nu au existat vreodată nici un fel de relaţii comerciale. De asemenea, s-a arătat că reprezentanţii SC „B.” SRL Bistriţa au prezentat informaţii false societăţilor din Iaşi cu privire la identitatea societăţii, susţinând că ei ar fi adevăraţii producători ai ambalajelor şi furnizorii celor realizate de societatea–petentă, pentru a influenţa decizia clienţilor şi a-i determina să accepte colaborarea cu ei. S-a arătat că principala consecinţă a acţiunilor ilegale ale reprezentanţilor SC „B.” SRL Bistriţa a fost întreruperea relaţiilor contractuale cu SC „A.D.I.” SRL de către societăţile beneficiar, cât şi sistarea efectuării plăţilor restante, ceea ce i-a creat petentei prejudicii importante.

Ca urmare a acestei plângeri penale, în cauză au fost efectuate diverse acte de cercetare penală, iar la data de 04.06.2007, prin rezoluţie, confirmată (în aceiaşi zi) de procuror, s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de învinuita F.V. în ceea ce priveşte infracţiunile de „realizarea, în scopul distribuirii, de mărfuri pirat”, „distribuirea, în scopuri comerciale, de mărfuri pirat” şi „promovarea de mărfuri pirat”, fapte prevăzute şi sancţionate de art. 1396 alin. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi celelalte drepturi conexe, constând în aceea că, din 2006 şi până în prezent, aceasta ar fi realizat ambalaje pentru produse de panificaţie, a căror concepţie grafică era realizată de societatea-petentă, pe care le-a comercializat la SC „O.Com.” SRL Iaşi, SC „A.J.C. Ana-Maria” SRL Iaşi şi SC „R.” SRL Iaşi.

Printre mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi, menţionăm:

a) înscrisuri (majoritatea depuse de petentă: facturi fiscale, facturi proforma, copii ale machetelor, „fişe analitice partener” şi „fişe furnizor”, contractele încheiate de societatea –petentă cu societăţile menţionate în plângerea penală ş.a.); b) s-au solicitata relaţii de la ORC privitoare la societăţile comerciale în discuţie; c) raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 20128/30.04.2007 întocmit de I.P.J. Iaşi – Serviciul Criminalistic (prin care s-au comparat schiţa unui ambalaj produs de petentă şi un ambalaj produs de SC „B.” SRL Bistriţa) şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 6810/01.08.2007 întocmit de O.R.D.A. (Oficiul Român pentru Drepturile de Autor – ce a constat că produsele realizate de SC „B.” SRL Bistriţa – ambalajele – sunt produse piratate, fiind aproape identice cu machetele grafice realizate de către societatea-petentă, „diferenţele existente nefiind de natură să modifice aspectul şi concepţia grafică originală a produsului”); d) au fost audiaţi: numitul S.T.-P., administrator al societăţii-petente, C.P.-I. – asociat în cadrul SC „O.Com.” SRL Iaşi; .S.C. – şef unitate la SC „R.” SRL Iaşi, F.D.-G. – şef secţie la SC „R.” SRL Iaşi, I.C. – administrator la „A.J.C. A.-M.” SRL Iaşi, numitul F.L.-M. – angajat al SC „B.” SRL Bistriţa şi totodată fiul învinuitei;  e) a fost audiată învinuita F.V.

Prin rezoluţia dată în dosarul nr. 192/P/2007 la data de 13.02.2008, procurorul de caz a dispus, în temeiul art. 10 lit.”a” (fapta nu există), scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei F.V. în ceea ce priveşte infracţiunile de „realizare, în scopul distribuirii, de mărfuri pirat”, „distribuirea, în scopuri comerciale, de mărfuri pirat” şi „promovarea de mărfuri pirat”, fapte prevăzute şi sancţionate de art. 1396 alin. 1 lit. „a”, art. 1396 alin. 2 şi 3, art. 1396 alin.5 din Legea nr. 8/1996 privind drepturile de autor şi celelalte drepturi conexe.

În motivarea acestei soluţii, s-au arătat, printre altele că: a) relaţia comercială dintre SC „B.” SRL Bistriţa (pe de o parte) şi SC „B.” SRL Bistriţa şi SC „O.Com.” SRL Iaşi (pe de altă parte) s-a stabilit prin intermediul numitului Furcea Laurenţiu Marcel , fiul învinuitei, care s-a ocupat şi de realizarea concepţie grafice a ambalajelor; b) acesta „nu a făcut altceva decât să realizeze concepţia grafică a ambalajelor pe baza materialelor puse la dispoziţie de către reprezentanţii societăţilor comerciale partenere din Iaşi, el neavând cunoştinţă dacă acestea deţin sau nu drepturi de autor asupra designului sau dacă aceste drepturi aparţin unui terţ”; c) este adevărat că ambalajele produse de SC „B.” SRL Bistriţa sunt piratate, dar numai în măsura în care nu s-a înstrăinat, în prealabil, dreptul de proprietate intelectuală către beneficiarii machetelor grafice; d) societatea –petentă a vândut la data de 02.10.2006 către SC „A.J.C. A.-M.” SRL Iaşi, pe baza facturii fiscale seria XX-YYY nr. xxxxxx/02.10.2006 matriţele polimer pentru producerea ambalajelor de panificaţie, ceea ce înseamnă că aceasta din urmă a devenit implicit şi proprietară a dreptului de a utiliza respectivele matriţe cum doreşte; e) din vânzarea menţionată rezultă practic faptul că societatea–petentă a cesionat dreptul său de proprietate intelectuală asupra concepţiei grafice cu privire la ambalajele produse pentru SC „A.J.C. A.-M.” SRL Iaşi, mai ales că relaţia comercială dintre această ultimă societate şi SC „B.” SRL Bistriţa este ulterioară datei de 02.10.2006.

Împotriva acestei rezoluţii de scoatere de sub urmărire penală, la data de 19.03.2008 (aşa cum rezultă din rezoluţia procurorului ierarhic şi din copia plângerii), petenta SC „A.D.I.” SRL s-a adresat cu plângere la procurorul ierarhic superior din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, care, prin rezoluţia nr. 391/II/1/2008, a respins-o ca neîntemeiată. Soluţia procurorului ierarhic superior i-a fost comunicată petentei, prin afişare, la data de 27.03.2008.

La data de 16.04.2008 (data poştei), petenta s-a adresat instanţei cu plângerea mai sus-arătată, împotriva soluţiilor procurorilor date în dosarul nr. 192/P/2007.

Analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză, a soluţiilor date de procurori şi a criticilor formulate de petenta SC „A.D.I.” SRL relevă caracterul întemeiat al acestor critici. Într-adevăr, soluţia de netrimitere în judecată este nelegală şi netemeinică, criticile petentei fiind justificate.

Astfel, mai întâi, tribunalul constată că în mod greşit s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei F.V. pe considerentul că nu există faptele reclamate (art. 10 lit. „a” C.pr.pen.), în condiţiile în care – din analiza mijloacelor de probă administrate în cauză şi chiar numai din ordonanţa de scoatere de sub urmărire – este evident că o serie de fapte există. De altfel, din perspectiva temeiului scoaterii de sub urmărire penală rezoluţia criticată este evident nelegală, motivarea în fapt a scoaterii de sub urmărire penală fiind în contradicţie cu temeiul juridic invocat. În concret, pe de o parte, se susţine că, în cauză s-a confirmat faptul că s-au realizat produse piratate, sugerându-se însă că aceasta s-ar fi făcut cu drept, pentru că s-ar fi cesionat drepturile de autor (dar argumentaţia faptică din rezoluţie se contrazice pentru că, într-o asemenea ipoteză, nu s-ar mai putea vorbi de produse pirat), ceea ce ar putea eventual înseamnă că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor, iar, pe de altă parte, se susţine că faptele nu există.

 În al doilea rând, tribunalul constată că deşi petenta a solicitat expres efectuarea de cercetări penale şi cu privire la SC „B.” SRL Bistriţa, în cauză nu s-au efectuat asemenea cercetări, iar procurorii nu au dat nici o soluţie în ceea ce priveşte această societate. Or, atât la momentul la care se pretinde că s-ar fi săvârşit faptele, cât şi la momentul formulării plângerii penale, dispoziţiile relevante ale Codului penal (aşa cum fusese acesta modificat şi completat prin Legea nr. 278/2006 – art. 191 C.pen. – intrat în vigoare în jurul datei de 10.10.2006) reglementau expres posibilitatea antrenării răspunderii penale şi a persoanelor juridice.

În al treilea rând, tribunalul constată că, într-adevăr, motivarea soluţiei procurorului vizează doar relaţia comercială a SC „A.D.I.” SRL cu SC „A.J.C. A.-M.” SRL Iaşi, nefăcându-se nici o referire în ceea ce priveşte relaţiile comerciale şi faptele reclamate în legătură cu SC „O.Com.” SRL Iaşi şi SC „R.” SRL Iaşi, deşi s-au făcut cercetări şi în acest sens.

În al patrulea rând, tribunalul constată – din analiza conţinutului înscrisurilor la dosar, a facturilor fiscale depuse în copie şi a celorlalte mijloace de probă administrate – că ceea ce SC „A.D.I.” SRL a vândut şi facturat către SC „A.J.C. A.-M.” SRL Iaşi (dar şi către celelalte două societăţi) au fost doar matriţele de imprimare care aveau rolul de a aplica/imprima imaginea/desenul pe folia din care urmau a fi confecţionate pungile şi nu imaginea/desenul însuşi. Creaţia care putea fi protejată de legislaţia privitoare la protecţia drepturilor de proprietate intelectuală (de dispoziţiile Legii nr. 8/1996 sau, eventual, altele) era desenul/creaţia grafică şi nu matricea de imprimare a acestei creaţii. Or, în speţă, din mijloacele probatorii administrate în cauză nu rezultă, în nici un caz, că s-ar fi cesionat/înstrăinat şi drepturile de proprietate intelectuală derivând din creaţia grafică realizată de SC „A.D.I.” SRL (în speţă designul ambalajului), ci mai degrabă, contrariul.

Însă, în speţă, procurorii au prezumat existenţa unei asemenea cesiuni doar pe baza unor facturi fiscale de vânzare a matriţelor (care sunt altceva decât drepturile de proprietate intelectuală asupra creaţiei grafice). În orice caz, în baza acestor facturi s-au achitat expres doar contravaloarea matriţelor de imprimare a designului, dar nu şi contravaloarea drepturilor de autor asupra imaginii/designului, sau, cel puţin, o voinţă a părţilor, în acest sens, nu rezultă, fără echivoc.

Or, pentru a se ajunge la o asemenea concluzie era absolut necesară clarificarea mai multor aspecte faptice şi administrarea unor probatoriu corespunzător (după cum se va arăta), ceea ce nu s-a făcut.

Pe de altă parte, dacă s-ar accepta că în cauză, în baza respectivelor facturi – ce se referă doar la matriţe – s-ar fi înstrăinat, odată cu acestea şi drepturile de proprietate intelectuală asupra imaginii/designului, atunci nu s-ar mai putea explica plauzibil de ce matriţele se găsesc şi în prezent în posesia petentei şi de ce produsele realizate de SC „B.” SRL Bistriţa nu au fost totalmente identice ci cele realizate iniţial de SC „A.D.I.” SRL, din moment ce, logic, ar fi trebuit utilizate aceleaşi matriţe, respectiv cele înstrăinate prin facturi.

De asemenea, tribunalul a constatat că în cauză nu s-au administrat mijloace de probă şi nu s-au efectuat verificări din care să rezulte perioadele în care societăţile beneficiare în discuţie au avut relaţii comerciale cu SC „A.D.I.” SRL şi SC „B.” SRL Bistriţa, respectiv pentru a se stabili dacă aceste relaţii au fost concomitente, anterioare sau posterioare. Totodată, în speţă, nu s-au lămurit, fără echivoc, relaţiile comerciale dintre societăţile implicate, data acestor relaţii şi, în special, obiectul colaborării în ceea ce priveşte realizarea ambalajelor şi designului imprimat pe acestea.

Din altă perspectivă, tribunalul constată că, în speţă, deşi s-ar fi impus, nu s-a clarificat indubitabil ce a reprezentat, în concret, plata contravalorii de către societăţi a matriţei polimer, respectiv dacă s-a avut în vedere/s-a convenit a se plăti preţul matricei confecţionate pentru imprimare sau şi alte servicii/drepturi.

Nu în ultimul rând, tribunalul a constatat că, în cauză, nu s-a clarificat pe bază de probe certe, modalitatea în care numiţii F. au ajuns în posesia concepţiilor grafice şi nici cine anume le-a modificat, având în vedere că s-au constatat totuşi unele diferenţe de scriere şi de „aşezare” faţă de grafica realizată de petenta SC „A.D.I.” SRL.

Din alt punct de vedere, tribunalul a constatat că nu s-au efectuat verificări pentru a se clarifica care este obiectul dreptului de proprietate intelectuală în discuţie şi, funcţie de acesta, dacă aceste drepturi sunt ocrotite de Legea nr. 8/1996 (respectiv dacă fac parte din cele prevăzute la art. 7 lit. „g”, adică dacă sunt: „opere de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptura, pictura, gravura, litografie, arta monumentală, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei şi a metalului, desene, design, precum şi alte opere de arta aplicată produselor destinate unei utilizări practice”) sau de alt act normativ. Cu alte cuvinte, în speţă, era necesar a se clarifica dacă creaţia grafică/desenul în discuţie reprezintă o operă de creaţie intelectuală ocrotită de dispoziţiile Legii nr. 8/1996 sau ale altei legi, respectiv de „Legea nr. 129/1992 privind protecţia desenelor şi modelelor”, republicată (potrivit art. 2 lit. d: desenul sau modelul este definit ca fiind „aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia, redat în două sau trei dimensiuni, rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici, îndeosebi linii, contururi, culori, formă, textură şi/sau materiale ale produsului în sine şi/sau ornamentaţia acestuia”; nota bene: se impune a se avea în vedere şi celelalte dispoziţii ale art. 2).

În funcţie de clarificarea acestor aspecte se putea stabili şi care este încadrarea juridică corectă a faptelor. Evident că dacă se ajungea la concluzia că aceasta este greşită se putea dispune schimbarea acesteia, prin ordonanţă.

S-a constatat că nu s-a verificat dacă drepturile pretinse de petentă sunt înregistrate (dacă e cazul) ori dacă sunt ocrotite sau nu în condiţiile prevăzute de legislaţia ce protejează drepturile de proprietate intelectuală.

Organele judiciare nu sunt ţinute de încadrările făcute de părţi, fiind singurele abilitate legal să stabilească încadrarea corectă a faptelor sesizate. Cu alte cuvinte şi procurorii sunt ţinuţi de a se pronunţa doar cu privire la faptele sesizate. Din această perspectivă, tribunalul constată că petenta sesizase – prin plângerea sa penală – mai multe fapte şi infracţiuni, din care cu privire la o parte nu s-a dat nici o soluţie. Însă, tot petenta şi-a limitat plângerea dedusă judecăţii la critici doar în ceea ce priveşte infracţiunile prevăzute de Legea nr. 8/1996.

Ca atare, plângerea petentei împotriva soluţiei de netrimitere în judecată este întemeiată deoarece nu s-au clarificat, în nici un fel şi dincolo de orice dubiu, împrejurările analizate mai sus, dar şi pentru că nu s-au efectuat cercetări şi nu s-a dat o soluţie şi în ceea ce priveşte persona juridică SC „B.” SRL.

Faţă de cele mai sus arătate, tribunalul a dispus admiterea plângerii formulate de petenta SC „A.D.I.” SRL împotriva rezoluţiei din 13.02.2008 dată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi în dosarul nr. 192/P/2007 prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitei F.V., şi implicit a rezoluţiei din 20.03.2007 dată în dosarul cu nr. 391/II/2/2008 a primului procuror-adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi, de confirmare acestei soluţii, rezoluţii pe care le va desfiinţa.

În baza dispoziţiilor art. 2781 alin. 8 lit. b C.pr.pen. s-a dispus trimiterea cauzei Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi pentru:

– a se redeschide urmărirea penală faţă de numita F.V. în ceea ce priveşte infracţiunile prev. şi ped. de art. 1396 al. 1, lit. a, 1396 al. 2 şi 3 şi art. 1396 al. 5 din Legea nr. 8/1996, modificată, în vederea stabilirii existenţei sau nu a faptelor reclamate şi a clarificării, fără echivoc, a împrejurărilor săvârşirii şi a caracterului penal al acestora, prin administrarea, cel puţin, a următoarelor mijloace de probă:

– reaudierea reprezentanţilor legali ai SC A.J.C. „A.M.” SRL Iaşi, SC. „O.Com.” SRL şi „R.” SRL cu privire la împrejurările concrete şi circumstanţele încheierii contractelor comerciale cu petenta SC „A.D.I.” SRL şi, în special, cu privire la plata contravalorii de către societăţi a matriţei polimer (în acest sens se va lămuri ce reprezintă, în concret, această plată, respectiv dacă au avut în vedere a plăti preţul matricei confecţionate pentru imprimare sau alte servicii);

– solicitarea de înscrisuri de la SC. „O.Com.” SRL şi SC „A.D.I.” SRL (contracte comerciale, facturi etc.), în vederea lămuririi relaţiilor comerciale dintre aceste societăţi, data acestor relaţii, obiectul colaborării şi, în special, dacă se dovedeşte că au derulat relaţii comerciale anterior relaţiilor comerciale dintre cea dintâi societate cu SC „B.” SRL a se stabili dacă aceste relaţii au legătură cu concepţiile grafice din prezenta cauză.

– reaudierea numitei F.V., precum şi a martorului F.L.-M., cu privire la modalitatea în care au ajuns în posesia concepţiilor grafice, (în acest sens se vor verifica susţinerile acestora, precum că le-ar fi primit în mod direct de la reprezentanţilor legali ai SC A.J.C. „A.M.” SRL Iaşi, SC. „O.Com.” SRL şi „R.” SRL), precum şi cine le-a modificat, având în vedere că sunt unele diferenţe de scriere şi de aşezare faţă de grafica realizată de SC „A.D.I.” SRL;

Au putut fi administrate şi alte mijloace de probă apreciate ca fiind necesare în vederea stabilirii împrejurărilor de fapt sus-menţionate. De asemenea, dacă s-ar fi constatat – funcţie de rezultatele cercetărilor – că încadrările juridice nu sunt corecte, se putea dispune în consecinţă.

În termenul prevăzut de art. 3853 C.pr.pen., hotărârea a fost recurată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi şi criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Motivând recursul, Parchetul a invocat următoarele argumente:

Petenta nu a făcut dovada că a înregistrat pretinsa operă în vreun fel. În speţă, s-a pus în discuţie un pretins drept de autor, neînregistrat, dar care în mod evident a fost cesionat odată cu transmiterea dreptului de proprietate – prin vânzarea matriţei – către SC A.J.C. „A.M.” SRL. Iaşi.

Existenţa unei asemenea cesiuni (în condiţiile în care – aşa cum rezultă din raportul de constatare al ORDA, singurul abilitat de art. 138 lit. „k” din Legea nr. 8/1996 cu atribuţii în acest sens – caracterul piratat al produselor realizate de SC „B.” SRL Bistriţa este unul cert) trebuia stabilită indubitabil şi pe bază de probe certe. Potrivit Legii nr. 8/1996 cesiunea drepturilor patrimoniale de autor poate fi exclusivă ori neexclusivă, (art. 39 prevăzând explicit consecinţele şi limitele fiecărei forme de cesiune şi trebuie să fie expresă şi explicită şi să indice conţinutul şi întinderea acestora) conform art. 41 şi art. 39 alin. 7).

 Din analiza facturilor ataşate în copie la dosar, a rezultat că valoarea matriţelor înstrăinate era mult mai mică decât cea a unui anume număr de pungi/sacoşe personalizate, ceea ce apare ca ilogic în condiţiile în care se pretinde că odată cu înstrăinarea matriţei s-a înstrăinat şi dreptul de proprietate intelectuală derivând din creaţia grafică reflectată în matricea realizată în baza ei.

Prezumţia procurorului, de cesionare, porneşte de la faptul că petenta a vândut bunul, denumit matriţă, la preţul de obiect care poate fi folosit conform destinaţiei sale, particularizate – bun care creează o imagine, cu titlu de reclamă comercială, exclusiv pentru A.J.C. „A.M.” SRL Iaşi.

Petenta nu putea să vândă sau să folosească imaginea/desenul respectiv şi în raport cu alte societăţi comerciale(deoarece a fost creată doar pentru cel căruia i-a vândut „matriţa”) şi astfel să îi fie recunoscute drepturile morale în raporturile cu terţii.

Din acest motiv, procurorul a considerat că imaginea/concepţie grafică invocată nu este operă în înţelesul Legii nr. 8/1996. Aceasta, deoarece una din condiţiile de care depinde vocaţia la protecţie în cadrul dreptului de autor este aceea că opera să fie susceptibilă de aducere la cunoştinţa publică iar o operă este susceptibilă de aducere la cunoştinţa publică prin reproducere, distribuire, reprezentare sau orice alt mijloc astfel încât să poată fi accesată în orice loc şi în orice moment ales, în mod individual de către public.

Chiar dacă autorului îi aparţine, exclusiv, dreptul de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică, de exercitarea acestui drept depinde însăşi existenţa dreptului său patrimonial de a trage foloase materiale din publicarea sau răspândirea în alt mod a operei.

Or, în speţa de faţă, în lipsa unui contract comercial între cele două societăţi care să îi permită petentei să furnizeze ambalaje către SC A.J.C. „A.M.” SRL Iaşi şi să folosească desenul realizat pentru această din urmă societate, SC „A.D.I.” SRL nu putea exploata aşa-zisa operă (desenul) în beneficiul său şi nu putea obţine foloase materiale pentru înstrăinările succesive ale operei A.J.C. „A.M.” SRL Iaşi.

În cauză nu se poate reţine existenţa infracţiunilor prev. de art. 1396 alin. 1 lit. a, art. 1396 alin. 2,3 şi 1396 alin. 5 din Legea nr. 8/1996, care în orice modalitate presupune existenţa mărfii pirat, deoarece pentru a fi îndeplinită această condiţie, este necesar ca, pe piaţă, în acelaşi timp, să existe atât produsele originale – purtătoare de drepturi de autor – cât şi produse contrafăcute, astfel încât să se creeze confuzie.

Acest desen/concepţie grafică reprezintă o marcă de comerţ, ataşarea la imagine şi a numelui societăţii comerciale ce punea în vânzare produsele de panificaţie dându-i un caracter de exclusivitate, pentru a putea fi deosebite de altele similare, aparţinând altor comercianţi.

Fiind realizate pentru SC A.J.C. „A.M.” SRL Iaşi, SC „O.Com.”. SRL sau „R.” SRL şi adoptate de aceste societăţi, mărcile nu puteau fi întrebuinţate de un alt comerciant, fiind de drept individual, absolut şi exclusiv, adică un monopol de exploatare al beneficiarului.

Însă, cum mărcile sunt protejate prin înregistrarea acestora la OSIM, iar în cauză nu s-a făcut dovada acestei înregistrări, nu se poate reţine existenţa infracţiunii prev. de art. 83 din Legea nr. 84/1998.

În recurs, părţile au depus memorii în care reiterează argumentele expuse la instanţa de fond.

Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma criticilor formulate ce vizează cazul de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 18 C.pr.pen., Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează.

Instanţa de fond a procedat la administrarea unui probatoriu complet ce a fost just apreciat potrivit art. 63(21) C.pr.pen..

Coroborând înscrisurile de la dosarul cauzei, declaraţiile persoanelor audiate de procuror, respectiv F.V., F.L.-M., S.T.-P., C.P.-I., S.C., F.D.-G., I.C., concluziile expertizelor tehnico-ştiinţifice nr. 20/28/30.04.2007 întocmite de I.P.J. Iaşi şi respectiv nr. 6810/1.08.2007 întocmite de O.R.D.A. rezultă că sunt întemeiate criticile petentei, aspect corect reţinut de prima instanţă.

În speţă, motivarea în fapt a soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei F.V. este în contradicţie cu temeiul juridic invocat. Deşi se reţine că faptele există, realizându-se în fapt produsele piratate, procurorul argumentează că cesionarea dreptului de autor de către petentă exclude de sub incidenţa ilicitului penal fapta învinuitei.

În acest context faptic reţinut, soluţia legală ar fi implicat incidenţa disp. art. 10 lit. d C.pr.pen. şi nu art. 10 lit. a C.pr.pen., aşa cum s-a menţionat în rezoluţia atacată.

Nu s-au efectuat cercetări şi cu privire la SC „B.” SRL Bistriţa deşi petenta a solicitat expres şi antrenarea răspunderii penale a acestei persoane juridice. Din probele dosarului nu rezultă că s-au cesionat şi drepturile de proprietate intelectuală derivând din creaţie grafică realizată de SC „A.D.I.” SRL, procurorul prezumând doar existenţa acestei cesiuni pe baza unor facturi fiscale de vânzare a matriţelor, care nu echivalează cu drepturile de proprietate intelectuală asupra creaţiei grafice.

Nu s-au lămurit relaţiile comerciale între societăţile implicate, obiectul colaborării în ceea ce priveşte realizarea ambalajelor şi designul imprimat pe acestea, modalitatea în care petenta a ajuns în posesia concepţiilor grafice şi cine anume le-a modificat. Nu s-a clarificat pe bază de probe ce anume a reprezentat preţul plătit de societăţile implicate în relaţia contractuală incriminată, dacă s-a convenit a se plăti numai contravaloarea matriţelor confecţionate pentru imprimare sau au fost avute în vedere şi alte drepturi.

În mod legal instanţa de fond a stabilit şi mijloacele de probă ce trebuie administrate pentru a se clarifica fără echivoc existenţa sau inexistenţa faptelor reclamate şi incidenţa dispoziţiilor legii penale.

Constatând că nu sunt motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., curtea a respins nefondat recursul Parchetului.