PLÂNGERE ÎMPOTRIVA REZOLUŢIILOR SAU ORDONANŢELOR PROCURORULUI DE
NETRIMITERE ÎN JUDECATĂ.
C.proc.pen., art.278/1 alin.8 lit.b
Procurorul este obligat de a efectua toate demersurile în vederea administrării mijloacelor de probă dispuse de instanţă în condiţiile art.278/1 al.8 lit.b C.proc.pen.
Decizia penală nr.349 din 04 aprilie 2009
Prin decizia penală nr.349 din 04 aprilie 2008 Curtea de Apel Ploieşti a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva sentinţei penale nr.647 din 21 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Prahova.
Prin sentinţa tribunalului a fost admisă plângerea formulată de petentul N.F împotriva ordonanţei procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova si desfiinţându-se ordonanţa, s-a dispus trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale împotriva făptuitorului B.G pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev. de art. 215 al.1,2,3 si 5 C.pen.
Tribunalul a reţinut că, in ciclul procesului anterior, printr-o sentinţă rămasă definitivă prin nerecurare ( sentinţa penală nr. 409/20.09.2006 pronunţată de Tribunalul Prahova) fusese admisă plângerea formulată de acelaşi petent împotriva ordonanţei procurorului din cadrul aceluiaşi parchet si se dispusese trimiterea cauzei la procuror, pentru a se începe urmărirea penală împotriva aceluiaşi făptuitor, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, urmând a se efectua o expertiză de către un expert autorizat MLPAT, cu obiectivele fixate de instanţă.
După rămânerea definitivă a acestei hotărâri, dosarul a fost înaintat procurorului in vederea efectuării acestei expertize.
S-a mai reţinut insă că procurorul a dispus din nou neînceperea urmăririi penale împotriva făptuitorului, cu motivarea că pentru procuror sunt obligatorii numai dispoziţiile din hotărârea judecătorească referitor la constatarea faptelor si a mijloacelor de probă, iar efectuarea expertizei dispusă de instanţă era imposibilă deoarece singurul expert autorizat MLPAT aflat in evidenţa Biroului Local de Expertize Tehnice din cadrul Tribunalului Prahova a fost refuzat de către petent. Ca atare, prin refuzul singurei nominalizări propuse, procurorul s-a aflat in situaţia de a nu putea da curs dispoziţiilor instanţei, neputându-se deci începe urmărirea penală si deci nefiind posibil să se dea curs dispoziţiilor instanţei de judecată.
In aceste condiţii, tribunalul a observat că in mod greşit procurorul nu s-a conformat dispoziţiilor din hotărârea judecătorească rămasă definitivă, prin care cauza fusese trimisă la procuror pentru a se efectua expertiza tehnică, deoarece dispoziţiile instanţei nu au caracter facultativ pentru procuror si prin urmare acesta este obligat să administreze toate probele indicate in cuprinsul hotărârii judecătoreşti.
Curtea a constatat că recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova este nefondat, deoarece, in raport de dispoziţiile instanţei, efectuarea acestei expertize este obligatorie si nu facultativă, astfel încât procurorul
are obligaţia să efectueze toate demersurile pentru identificarea si desemnarea unui expert autorizat MLPAT care să efectueze lucrarea dispusă de instanţă.
Astfel, deşi petentul a refuzat desemnarea singurului expert autorizat MLPAT aflat in evidenţa biroului local de expertize din cadrul Tribunalului Prahova, totuşi procurorul nu a efectuat toate demersurile necesare pentru identificarea unei astfel de expert, inclusiv la nivel naţional, ajungându-se în situaţia în care hotărârea judecătorească rămasă definitivă, pronunţată in primul ciclu procesual, să devină lipsită de eficienţă juridică, situaţie evident inadmisibilă in raport de caracterul unei hotărâri judecătoreşti.
In plus, dacă potrivit art. 385 si 385/18 C.proc.pen., instanţa de rejudecare este obligată să ţină seama de hotărârea instanţei superioare ce a dispus desfiinţarea sau casarea cu trimitere, cu atât mai mult in situaţia restituirii cauzei la procuror, acesta nu poate ignora dispoziţiile instanţei si în nici un caz nu poate proceda în aşa fel încât, prin aspecte de ordin strict formal, dispoziţiile instanţei să nu poată fi aduse la îndeplinire.
