Plângere împotriva soluţiei procurorului de netrimitere în judecată. Trimiterea cauzei procurorului în vederea redeschiderii urmării penale
Procedură civilă şi penală
Decizia nr. 1772 R/26 iunie 2009
Examinând actele şi lucrările dosarului de fond se constată că prin cererea adresată Judecătoriei Săveni la data de 21.10.2008 petenta B.S. a solicitat desfiinţarea ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală dată în dosarul nr. 470/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni şi a ordonanţei de respingere a plângerii nr. 183/II/2 din 22.09.2008 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni şi a trimiterea cauzei la parchet în vederea începerii urmăririi penale şi sesizării instanţei prin rechizitoriu cu trimiterea în judecată a intimaţilor B.C., B.V. şi I.V., pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal, art 291, 292 şi 290 Cod penal, iar în subsidiar admiterea plângerii, anularea ordonanţelor sus enunţate şi reţinerea cauzei spre judecare, cu motivarea că procurorul a făcut o greşită aplicare a legii penale, dând o interpretare incorectă probelor din dosar şi nesoluţionând dosarul cu privire la infracţiunile prev. şi ped. de art. 290, 291 şi 292 Cod penal, săvârşite de învinuiţi şi nici cu privire la infracţiunea prev. şi ped. de art. 215 al. 2 şi 3 Cod penal.
Investită cu soluţionarea plângerii, Judecătoria Săveni, prin sentinţa penală nr. 80 din 19.02.2009 a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta B.S., domiciliată în satul Podriga, com. Drăguşeni, jud. Botoşani, împotriva Ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ din 28 iulie 2008, dată în dosarul nr. 470/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni şi a Ordonanţei de respingere a plângerii nr. 183/II/2 din 22 septembrie 2008 dată de prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni, privind pe intimaţii I.V., I.I., ambii cu domiciliul în satul Podriga, com. Drăguşeni, jud. Botoşani, B.C., B. V., ambii domiciliaţi în Roman, str. X nr. Y, jud. Neamţ, D.I.C., domiciliată în satul Dolheşti, com. Pipirig, jud. Neamţ, I. C. N., S. E., ambii domiciliaţi în sat Podriga, com. Drăguşeni, jud. Botoşani V. A.-B. şi V. D.-N., ambii domiciliaţi în mun. Botoşani, str. X nr. Y, bl. Z, ap. T, jud. Botoşani.
A obligat petenta să plătească statului suma de 180 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin ordonanţa din 28.07.2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria Săveni a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru faptele prev. de art. 291, 292 şi 290 Cod penal a învinuiţilor B.C., B. V., I.V. şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în sumă de 1000 lei pentru învinuitul B.C., 700 lei pentru învinuitul B. V., 400 lei pentru învinuitul I.V., scoaterea de sub urmărire penală pentru fapta prev. de art. 215 al. 1 şi 3 Cod penal a învinuitului B.C., neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii I. I., I. C. N., D.I.C., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 290 Cod penal şi neînceperea urmăririi penale faţă de numiţii B.S., I. I., I.V. şi S. E., pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 215 al. 3 şi 292 Cod penal.
Această ordonanţă a fost menţinută prin ordonanţa nr. 183 din 22.09.2008 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Săveni care a respins plângerea formulată de către petentă.
Verificând soluţia parchetului în raport de actele de cercetare, materialele şi lucrările din dosarul cauzei, prima instanţă a apreciat că aceasta a fost adoptată în urma unei evaluări corecte a probatoriului, soluţia dată fiind legală şi temeinică.
Astfel a reieşit din ansamblul cercetărilor efectuate că la data de 13.06.2006 petenta B.S. a formulat plângere penală împotriva învinuiţilor B.C., I.V., I. C. , I. I., acuzându-i de săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290, 291, 292 şi 215 Cod penal, anularea înscrisurilor sub semnătură privată întocmite în fals cât şi a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2004 din 27.09.2005 autentificat de B.N.P. „XY”.
În urma cercetărilor efectuate de către organele de cercetare penală s-a constatat petenta B.S. a moştenit împreună cu S. E., I. I. şi I.V. bunurile rămase de la decesul lui N. I. , printre care şi un apartament situat în municipiul Roman, jud. Neamţ şi unul în mun. Botoşani. Astfel S. E. a moştenit 1/3, B.S. 1/3, I.I. şi I.V. câte 1/2din cota de 1/3, conform art. 672 Cod civil.
La data de 09.05.2005 petenta B. S. acceptă propunerea comoştenitorilor de a-l împuternici pe învinuitul B.C., acesta fiind fiul moştenitoarei S. E. , ca pentru ei şi în numele lor să vândă cui crede de cuviinţă drepturile indivize din apartamentele din mun. Roman şi mun. Botoşani. În acest sens comoştenitorii întocmesc procura specială autentificată de B.N.P.”YZ ”din mun. Roman, jud. Neamţ.
În calitate de mandatar învinuitul B.C. încheie un contract de promisiune bilaterală de vânzare cumpărare cu soţii V.D.N.şi V. A.-B. pentru apartamentul situat în mun. Botoşani, str. X bl. Y la data de 12.05.2005 pentru suma de 52.000 lei din care 18.800 fiind achitată în avans iar restul sumei urmând să fie plătită la încheierea contractului de vânzare cumpărare, printr-un credit ipotecar, contract ce a fost legalizat la Notariatul Public „AB”.
S-a stabilit ca termen pentru perfectarea contractului data de 12.06.2005, timp ce era necesar pentru obţinerea de către promiţătorul vânzător a actelor necesare înstrăinării imobilului, liber de sarcini şi cu taxele achitate la zi.
Vânzarea nu s-a putut realiza la termenul stabilit întrucât imobilul nu era înscris în cartea funciară şi era grevat de două ipoteci şi un comandament înscrise în Registrul de Transcripţiuni înainte de dobândirea de către defunct a imobilului, intervenită la data de 4.09.2002.
Suma necesară înscrierii imobilului în cartea funciară şi pentru radierea sarcinilor de 5765 lei a fost avansată de beneficiarii promisiunii iar încheierea contractului s-a putut realiza la 27.09.2005 când cumpărătorii au achitat şi restul de preţ.
La data de 30 iunie 2005, după încheierea promisiunii de vânzare cumpărare petenta B.S. a revocat mandatul dat intimatului B.C., notificându-i aceasta la data de 6.07.2005.
La data de 27.09.2005 învinuitul B.C. deşi cunoştea că procura specială fusese revocată de petentă încă din 30.06.2005, încheie contractul de vânzare cumpărare cu numiţii V. D.-N. şi V.A. – B., declarând în faţa notarului că este mandatarul numiţilor S. E., B. S. , I.V. şi I. I..
Petenta a promovat o acţiune la Judecătoria Botoşani care a făcut obiectul dosarului 601/2006 prin care a solicitat constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare încheiat între învinuitul B.C. şi familia Viziteu.
Învinuitul B.C. a depus la dosar două înscrisuri sub semnătură privată pentru a demonstra să petenta a primit sumele de bani ce i se cuveneau din vânzarea apartamentului din mun. Botoşani.
Instanţa de judecată a respins cererea petentei de anulare parţială a contractului de vânzare cumpărare apreciind asupra fondului şi nu asupra eventualelor sume de bani primite de aceasta.
Având în vedere că faptele, prin conţinutul lor concret, rezultatele şi împrejurările în care s-au comis, s-au putut produce pe fondul unor divergenţe între comoştenitori apărute în decursul lichidării unei mase succesorale, şi nemulţumirii din neexecutarea unui contract de mandat au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de legea penală, neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni, prima instanţă a apreciat că soluţia parchetului de scoatere de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ intimaţilor B.C., B. V., I.V., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 290, 291, 292 Cod penal, în conformitate cu disp. art. 10 lit. b1 Cod proc. penală sunt legale şi temeinice.
S-a apreciat de asemenea că în ce priveşte săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 al. 1 şi 3 Cod penal de către învinuitul B.C., prin încheierea contractului de vânzare cumpărare cu soţii V. nu s-a produs nici un prejudiciu în cauză.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petenta B.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. Recurenta a solicitat anularea ordonanţei procurorului şi trimiterea cauzei în vederea începerii urmăririi penale împotriva intimaţilor B.C., B. V. şi I.V. pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 215 alin. 2 şi 3, art. 291, art. 292 şi art. 290 Cod penal. În subsidiar recurenta a solicitat casarea sentinţei cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa în sensul admiterii plângerii şi judecării pe fond a cauzei.
În motivarea recursului petenta face o nouă descriere a situaţiei de fapt şi arată că soluţiile procurorului şi sentinţa atacată îi provoacă prejudicii deoarece, prin modul fraudulos în care au acţionat, intimaţii au indus în eroare notarul şi cumpărătorii pentru a încheia contractul, a încasa preţul vânzării şi a pretinde că i-ar fi plătit preţul pentru cota sa 1/3 din apartament.
Expertizele grafologice efectuate în cauză au constatat că semnătura din dreptul numelui petentei nu a fost executată de aceasta, că nici celelalte semnături nu aparţin numiţilor I. şi că au fost folosite pixuri cu nuanţe diferite pentru scriere. Deşi intimatul B. trebuia să-i prezinte petentei o chitanţă descărcătoare şi să-i plătească preţul cuvenit, nu a făcut acest lucru.
Mai arată petenta că nu a fost stabilit prejudiciul pe care l-a suferit, avându-se în vedere şi că suma trecută în antecontract ca avans nu corespunde cu cea trecută în contract.
Petenta concluzionează că parchetul a lăsat nesoluţionată latura civilă, nu a anulat actele false şi nu a stabilit vinovăţia inculpaţilor. Parchetul, în virtutea rolului activ, trebuia să dispună o contraexpertiză criminalistică pentru a se stabili cu certitudine cine a semnat declaraţia din 12 mai 2005.
Recursul este fondat.
Pentru stabilirea persoanelor care au semnat pe înscrisul denumit „Declaraţie” din data de 12 mai 2005 la poziţiile I. I., I.V. şi B.S. s-au efectuat un o constatare tehnico-ştiinţifică şi o expertiză criminalistică. În urma primei lucrări s-a concluzionat că semnătura din dreptul numelui B.S. nu a fost executată de aceasta, că semnăturile din dreptul numelor I. I. şi I.V. nu a fost executate de titulari şi că semnătura din dreptul numelui I.V. putea fi executată de numitul I. C. N.. Raportul de expertiză concluzionează că înscrisul respectiv a fost scris de către numita B. V., semnătura corespunzătoare numelui I. I. a fost executată de numita I. I. C., semnătura corespunzătoare numelui I.V. a fost executată de numitul I. C. N. şi că nu se poate stabili dacă semnătura corespunzătoare numelui B.S. aparţine titularei.
Se observă neconcordanţa dintre concluziile celor două lucrări criminalistice, după cum se observă şi că raportul de expertiză nu face trimitere la concluziile şi lucrările raportului de constatare. În atare împrejurări se impunea efectuarea unei noi expertize criminalistice care să stabilească cu certitudine persoanele care au întocmit şi semnat înscrisul din data de 12 mai 2005.
Analizând plângerea penală formulată de petentă se constată că aceasta se referă şi la un înscris intitulat „Declaraţie”, semnat la data de 1 februarie 2006 de către I. C. şi I.V. şi care, de asemenea, ar fi întocmit în fals. Din cuprinsul ordonanţei de scoatere de sub urmărire penală nu reiese că s-ar fi efectuat cercetări şi cu privire la aceste fapte, procurorul referindu-se motivat doar la înscrisul din data de 12 mai 2005.
Prin urmare se impune redeschiderea urmării penale pentru efectuarea unei noi expertize criminalistice în legătură cu infracţiunea prev. de art. 290 Cod penal reclamată în sarcina numiţilor I. I., I. C. N.; D.I.C. şi B.V. (înscrisul din 12 mai 2005), pentru efectuarea de cercetări faţă de numiţii I. C. N. şi I.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 Cod penal (înscrisul din 1 februarie 2006), precum şi faţă de numitul B. C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 291 Cod penal, petenta reclamând că acesta s-ar fi folosit în instanţă de cele două înscrisuri falsificate.
În ce priveşte infracţiunea de înşelăciune imputată numitului B.C., în mod corect s-a apreciat că fapta comisă de acesta nu întruneşte elementele constitutive ale acestei infracţiuni. Deşi motivarea procurorului este sumară, probatoriul administrat confirmă că eroarea în care s-au aflat cumpărătorii cu privirea la calitatea de mandatar a numitului B.C. nu i-a prejudiciat pe aceştia. În ce priveşte nerespectarea obligaţiilor impuse de executarea contractului de mandat sunt aplicabile regulile răspunderii civile contractuale, petenta având posibilitatea să se prevaleze de dispoziţiile din această materie pentru a obţine repararea unui eventual prejudiciu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. d Cod procedură penală va fi admis recursul, casată sentinţa şi, în rejudecare, va fi admisă plângerea formulată de petentă. În temeiul art. 2781 alin. 8 lit. b Cod procedură penală va fi desfiinţată în parte ordonanţa nr. 470/P/2006 din 28 iulie 2008 şi trimisă cauza procurorului în vederea redeschiderii urmăririi penale faţă de numiţii I. I., I. C. N., D.I.C. şi B. V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 Cod penal, faţă de numiţii I. C. N. şi I.V. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 290 Cod penal şi faţă de numitul B.C. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 291 Cod penal.
Va fi efectuată o nouă expertiză criminalistică a înscrisului din data de 12.05.2005 pentru stabilirea cu certitudine a persoanelor care au întocmit şi semnat înscrisul.
Se vor efectua cercetări cu privire la faptele imputate numiţilor I. C. N., I.V. şi B.C. în legătură cu înscrisul din 1.02.2006 (aşa cum se solicită expres în plângerea penală formulată de B.S.).
Ţinându-se seama de rezultatul cercetărilor sus arătate, vor fi administrate orice alte probe ce vor apărea ca necesare pentru lămurirea împrejurărilor cauzei şi stabilirea pericolului social concret al faptelor reţinute.
Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale ordonanţei.
Cheltuielile din prima instanţă şi din recurs vor rămâne în sarcina statului.
Va fi respinsă cererea intimaţilor B.C. şi B. V. de obligare a petentei la plata cheltuielilor judiciare constând în onorariul apărătorului angajat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. 3 Cod proc. penală,
6
