Prin sentinţa penală nr. 599/07.05.2009 pronunţată de Judecătoria Tg-Mureş, în dosar nr. 2004/320/2009, a fost admisă plângerea formulată de petentul MUNICIPIUL TG-MUREŞ – prin primar, şi au fost desfiinţate rezoluţiile din Dos nr. 2939/P/2007 şi 201/VIII/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş şi al Prim-procurorului, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimata XX. Cauza a fost trimisă Parchetului pentru începerea urmăririi penale, iar cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut următoarele:
Examinând pe fond plângerea petentului, coroborată cu dosarul de urmărire penală nr. 2939/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş instanţa apreciază că soluţia de neîncepere a urmăririi penale în ceea ce o priveşte pe intimata Xx este legală şi temeinică.
Totuşi, cercetările efectuate în cauză au nesocotit aspectele sesizate în plângerea penală adresată organelor de urmărire penală, fapt pentru care instanţa găseşte prezenta plângere ca întemeiată urmând a o admite în conformitate cu dispoziţiile art. 2781 pct. 8 lit. b Cod procedură penală, pentru următoarele motive:
Prin plângerea penală, Municipiul Tg. Mureş – prin primar, a solicitat „ identificarea persoanelor vinovate” de înscrierea în C.F. a dreptului de proprietate asupra imobilului situat administrativ în municipiul Tg. Mureş, strada în favoarea Consiliului Judeţean Mureş, cu toate că acest imobil aparţine Municipiului Tg. Mureş. Astfel, „Consiliul Judeţean a pretins că este proprietar al acestui imobil, deşi cunoştea situaţia juridică a imobilului”.
Cu toate aceste, cercetările au fost efectuate doar faţă de intimata Xx, funcţionar cu funcţie de execuţie în cadrul consiliului Judeţean Mureş, care a acţionat conform fişei postului şi în baza unor documente care prezentau o aparenţă de legalitate.
Potrivit art. 200 Cod procedură penală: „ urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privire la existenţa infracţiunilor, la identificarea făptuitorilor şi la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată”, iar potrivit art. 202 alin. 1 din acelaşi act normativ, în baza rolului activ: „ organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului şi lămurirea cauzei sub toate aspectele”.
Cu ocazia redeschiderii cercetărilor, organele de urmărire penală vor avea în vedere următoarea situaţie de fapt:
-Prin HCJM nr. 26/2001 şi HCJM 42/2001 şi H.G. 964/2002 – emisă în baza celor două hotărâri ale Consiliului Judeţean Mureş, imobilul în litigiu a fost inclus în domeniul public al Judeţului Mureş;
-De asemenea, acelaşi imobil a fost inclus şi în domeniul public al Municipiului Tg. Mureş prin Hotărârea Consiliului Local nr. 125/31.05.2001;
-Astfel, între cele două instituţii a luat naştere un raport juridic conflictual de drept administrativ, soluţionat doar parţial prin Sentinţa Civilă nr. 1810/2001 a Tribunalului Mureş – irevocabilă prin Decizia nr. 270/R/2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
-Contrar susţinerilor petentei, această hotărâre judecătorească nu a „clarificat problema” şi nu a „confirmat irevocabil apartenenţa bunului mai sus menţionat la domeniul public al Municipiului”, ci doar a menţinut dispoziţiile din hotărârea Consiliului LOCAL( nr. 125/2001) privind includerea imobilului în domeniul MUNICIPIULUI.
– Cu toate acestea, legalitatea hotărârilor Consiliului JUDEŢEAN (nr. 26/2001 şi 42/2001) nu a fost contestată până în prezent, astfel încât s-a ajuns la situaţia în care, prin acte administrative un imobil să fie inclus în domeniul unor unităţi administrativ-teritoriale diferite.
– având în vedere acest din urmă aspect, cu ocazia redeschiderii cercetărilor, organele de urmărire penală au obligaţia de a lămuri dacă şi în ce măsură (prin prisma dispoziţiilor Legii 215/2001) există cel mai mic grad de culpă din partea membrilor sau a funcţionarilor din cadrul celor două organe ale administraţiei publice locale ( atât a Consiliului Judeţean cât şi a Consiliului Local ) în 1) adoptarea şi 2) menţinerea unor hotărâri de consiliu care au conţinuturi contradictorii.
Prin prisma dispoziţiilor Legii 215/2001, cu ocazia redeschiderii cercetărilor, organele de urmărire penală s-au analizat, ridicat şi ataşat la dosarul cauzei copii xerox după proiectele şi documentele anexe care au sta la baza emiterii hotărârilor Consiliului Local ( nr. 125/2001) şi ale Consiliului Judeţean Mureş ( nr. 26/2001 şi 42/2001 ), pentru a se stabili dacă în momentul adoptării acestora au existat indicii referitoare la apartenenţa bunului în favoarea celeilalte unităţi administrativ-teritoriale.
De asemenea, au fost audiaţi secretarii celor două unităţi administrativ teritoriale pentru a se verifica modalitatea şi temeiurile avute în vedere în momentul în care (conform art. 117 alin. 1 lit. „a” din Legea 215/2001) au avizat spre legalitate hotărârile respective.
Doar după desfăşurarea acestor activităţi procedurale, organele de urmărire penală, s-au analizat în concret existenţa sau nu a celui mai mic grad de culpă din partea persoanelor implicate în redactarea şi adoptarea unor hotărâri cu conţinut contradictoriu şi implicit modul în care s-a făcut intabularea imobilului în litigiu în favoarea Consiliului Judeţean.
De altfel, acesta este şi sensul plângerii penale adresate de Municipiul Tg. Mureş prin primar, iar limitarea cercetărilor doar la activitatea unui executant nu este în măsură a răspunde obiectului urmăririi penale prevăzut de art. 200 C.P.P. şi nici rolului activ de care ar fi trebuit să dea dovadă organele de urmărire penală.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş şi intimata XX.
În motivarea recursului, Parchetul consideră că sentinţa este netemeinică întrucât instanţa s-a contrazis singură când a apreciat legalitatea şi temeinicia rezoluţiilor pronunţate de parchet, pentru ca apoi să le desfiinţeze şi să dea dreptate petentei.
În primul a fost vorba de o contradicţie mai mult decât evidentă între considerentele hotărârii şi dispozitivul sentinţei.
În al doilea rând a fost vorba despre o imixiune între puterile statului, respectiv puterea judecătorească şi puterea executivă.
În al treilea rând au neînţelegeri între cele două consilii, înţelegeri care trebuiau reglementate pe calea contenciosului administrativ.
În al patrulea rând s-a invocat în apărare propria culpă atunci când, consiliul local nu şi-a conservat presupusul drept de proprietate câştigat în instanţă.
Nu în ultimul rând solicitarea de a se cerceta şi alte persoane care au avut cunoştinţă de situaţia juridică a imobilului este irelevantă, nici o altă persoană neavând atribuţii în acest sens.
Si recuranta-intimată XX susţine în motivele sale de recurs că hotărârea atacată este netemeinică, deoarece, dacă mai întâi se constată că soluţia neînceperii urmăririi penale dată de procuror a fost una temeinică şi legală, se revine apoi şi se desfiinţează această soluţie.
Examinând recursurile promovate, prin prisma dispoziţiilor art. 385 ind. 6 alin. 3, art.385 ind. 8, art. 385 ind. 9 şi art. 385 ind. 14 C. pr. pen., instanţa apreciază că sunt fondate, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că încă de la început, Municipiul Tg-Mureş, a formulat Plângere penală (fila 4) prin care a solicitat „identificarea persoanelor vinovate şi luarea măsurilor legale care se impun în cauză”, iar respectivul dosar s-a finalizat prin neînceperea urmăririi penale faţă de intimata Xx, soluţie dată prin Rezoluţia din 20.01.2009 şi menţinută prin Rezoluţia Prim-procurorului-adjunct din 20.02.2009, care au fost atacate cu plângerea ce formează obiectul prezentului dosar.
Această soluţie a fost apreciată de prima instanţă ca una temeinică şi legală. Trebuie observat că însuşi petentul, Municipiul Tg-Mureş, în plângerea adresată instanţei nu face nici o referire la persoana numitei Matyaş (filele 1, 2 din dosar).
Prin soluţia pronunţată, judecătorul fondului şi-a depăşit competenţa din punct de vedere al obiectului cauzei cu care a fost investit.
Din interpretarea generală a Cap VII intitulat „Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală” cuprins în Titlul I – Urmărirea penală, al Codului de procedură penală, şi din interpretarea art 278 ind 1 alin 7 C pr pen, rezultă cu exactitate care este cadrul procesual cu care judecătorul este investiţi cu o astfel de plângere. El este chemat să verifice rezoluţia atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate.
În speţa de faţă, judecătorul a fost investit să se pronunţe asupra temeiniciei sau netemeiniciei soluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de intimata Matyaş. Acest lucru l-a făcut judecătorul, în prima parte a considerentelor sentinţei, constatând că această soluţie este una temeinică şi legală, fără însă a se pronunţa şi prin dispozitiv.
Prima instanţă trebuia să se oprească aici, să constate legalitatea şi temeinicia rezoluţiei atacate, pe care să o menţină şi să respingă plângerea petentului. Judecătorul nu a fost investit şi nu are competenţa să analizeze în ansamblu activitatea procurorului. Nimic nu-l împiedică pe procuror să continue cercetările, sau pe petent să formuleze o nouă plângere, însă, în procedura specială prevăzută de art 278 ind 1 C pr pen, judecătorul nu poate depăşi cadrul procesual. Dealtfel, este o contradicţie evidentă între prima parte a expozitivului sentinţei, în care se constată legalitatea şi temeinicia soluţiei procurorului, şi ceea ce s-a dispus prin hotărâre, respectiv desfiinţarea rezoluţiilor atacate.
Pentru aceste considerente, recursurile declarate de procuror şi petentă urmează a fi admise.
Sentinţa va fi casată integral şi în rejudecare, tribunalul va respinge ca nefondată plângerea formulată de Municipiul Tg-Mureş şi va menţine rezoluţiile atacate.
Va obliga Municipiul Tg-Mureş, la plata cheltuielilor judiciare în primă instanţă şi la plata cheltuielilor de judecată către petentă.
Văzând şi disp art 192 alin 3 C pr pen,
