SENTINTA PENALA NR. 391/ 29 mai 2009
La data de 2.04.2009 a fost înregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 2 Bucuresti, sub nr. 4526/300/2009, plângerea formulata de petentul LV împotriva ordonantei Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti din 2.12.2008, data în dosarul de urmarire penala nr. 10539/P/2008.
În motivarea plângerii, petentul a aratat ca ordonanta atacata, prin care s-a dispus scoaterea sa de sub urmarire penala sub aspectul savârsirii infractiunii de loviri sau alte violente prev. de art. 180 al. 1 C.pen. si aplicarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii de 1.000 de lei, este nelegala si netemeinica, pentru urmatoarele motive: i s-a încalcat dreptul la aparare, întrucât nu i-a fost prezentat materialul de urmarire penala de catre procuror, potrivit art. 257 C.proc.pen. si nu i s-a adus la cunostinta dreptul de a fi asistat de un aparator, procesul-verbal din data de 11.09.2008 fiind un act întocmit în faza actelor premergatoare si nu în aceea a urmaririi penale; nu a fost audiat de procuror dupa începerea urmaririi penale; nici martorii nu au fost reaudiati de procuror; partile vatamate minore nu au fost audiate, asa-numitele “note explicative” aflate la dosarul cauzei neputând fi considerate declaratii întrucât nu au fost administrate în conditiile art. 77 rap. la art. 73 C.proc.pen. si lipseste semnatura organului de urmarire penala; în cauza nu exista plângere prealabila, din declaratia reprezentantului partilor vatamate nerezultând daca se intentioneaza sanctionarea sa penala; nu a lovit niciodata copiii numitului DV ci dimpotriva el a fost lovit de acesta fara vreun motiv la data de 30.07.2008, fapt dovedit de certificatul medico-legal eliberat de IML; probatoriul administrat nu face dovada vinovatiei sale, existând multiple neconcordante între declaratiile reprezentatului partilor vatamate, ale martorilor si ale sale.
A fost atasat, potrivit art. 2781 al. 3 C.proc.pen., dosarul de urmarire penala nr. 10539/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti precum si ordonanta prim-procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti nr. 629/II-2/2009 din 10.03.2009.
Examinând plângerea, potrivit art. 2781 al. 7 C.proc.pen., pe baza lucrarilor dosarului de urmarire penala si a înscrisurilor depuse de parti la dosarul de fata, instanta retine urmatoarele:
Prin ordonanta Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti din 2.12.2008, data în dosarul de urmarire penala nr. 10539/P/2008, s-a dispus, în temeiul art. 262 pct. 2 lit. a si art. 10 lit. b rap. la art. 10 al. 1 lit. b1 C.proc.pen. si art. 181 rap. lsa art. 91 C.pen., scoaterea de sub urmarire penala a petentului sub aspectul savârsirii infractiunii de loviri sau alte violente prev. de art. 180 al. 1 C.pen. si aplicarea sanctiunii cu caracter administrativ a amenzii în cuantum de 1.000 de lei.
Împotriva acestei ordonante a formulat plângere petentul, plângere care a fost respinsa prin ordonanta prim-procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Sectorului 2 Bucuresti nr. 629/II-2/2009 din 10.03.2009.
Instanta constata ca solutia procurorului este legala si temeinica.
Astfel, în privinta criticilor de legalitate formulate de petent, instanta constata, în primul rând, ca în cauza nu era obligatorie prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror, nefiind incidenta situatia prevazuta la art. 255 si 257 C.proc.pen. ci aceea la care fac referire dispoz. art. 228 al. 2 si 230 C.proc.pen.
Prezentarea materialului de urmarire penala de catre procuror este obligatorie, în acord cu dispoz. art. 257 C.proc.pen., doar în situatia în care organul de cercetare apreciaza, potrivit art.255 C.pen., ca împotriva învinuitului exista suficiente probe de natura a justifica trimiterea lui în judecata, caz în care procedeaza la o noua ascultare a acestuia, îl întreaba daca are noi mijloace de aparare si întocmeste referatul prevazut de art. 256 rap. la art. 259-260 C.proc.pen. (numit în practica referat de terminare a urmaririi penale).
Când însa organul de cercetare apreciaza ca probele administrate nu justifica trimiterea în judecata, pe motiv ca este incident cazul prev. la art. 10 lit. b1 C.proc.pen. (cum s-a întâmplat în speta), dupa începerea urmaririi penale el înainteaza fara alte formalitati dosarul procurorului, potrivit art. 228 al. 2 C.proc.pen., întocmind un referat cu propunerea de a se dispune scoaterea de sub urmarire penala, iar daca procurorul gaseste întemeiata aceasta propunere procedeaza potrivit art. 230 C.proc.pen., fara a avea obligatia prezentarii materialului de urmarire penala sau întocmirii altor acte procesuale.
În speta, chiar daca în cuprinsul ordonantei a fost indicat în mod eronat ca temei al solutiei de scoatere de sub urmarire penala art. 262 C.proc.pen. (eroare care nu este însa de natura a provoca vreo vatamare petentului), instanta constata ca organul de cercetare penala si procurorul si-au respectat obligatiile prevazute de lege, respectiv de art. 228 al. 2 si 230 C.proc.pen. (acesta din urma fiind temeiul de drept procesual corect al solutiei).
În privinta celei de-a doua critici de legalitate, instanta constata ca aceasta este contrazisa de actele dosarului de urmarire penala, din rezolutia de la fila 3 rezultând ca urmarirea penala a fost începuta in personam la data de 2.09.2008, astfel ca procesul-verbal din data de 11.09.2008 (fila 20), prin care i-au fost aduse petentului la cunostinta învinuirea si dreptul de a fi asistat de un aparator (drept de care a aratat expres ca nu întelege sa uzeze), se situeaza în cursul urmaririi penale si nu în faza actelor premergatoare.
Cât priveste faptul ca petentul si martorii nu au fost reaudiati de procuror, instanta constata ca legea nu prevede o atare obligatie, în primul rând, asa cum s-a aratat mai sus, în cauza fiind incidenta situatia prev. de art. 228 al. 2 si 230 C.proc.pen. iar în al doilea rând organul de cercetare penala întocmind un proces-verbal de constatare a actelor premergatoare, document cu valoare de mijloc de proba potrivit art. 224 al. 3 C.proc.pen.
Referitor la declaratiile partilor vatamate minore, instanta constata ca ele au fost consemnate cu respectarea dispoz. art. 77 rap. la art. 73 C.proc.pen., existând, contrar sustinerilor petentului, semnatura si stampila organului de cercetare penala.
Cât priveste plângerea prealabila formulata de reprezentantul legal al celor doua partile vatamate minore, instanta constata ca ea a fost formulata cu respectarea cerintelor prev. de art. 283 C.proc.pen. (cuprinzând descrierea faptei, indicarea autorului si aratarea mijloacelor de proba iar în înscrisul intitulat “declaratie” aflat la fila 6 din dosarul de urmarire penala fiind exprimata în mod neechivoc solicitarea de a fi trimis în judecata petentul) si a termenului prev. de art.284 C.proc.pen.
Pe fond, instanta constata ca în mod corect a retinut procurorul ca în cauza exista probe din care rezulta ca la data de 30.07.2008 petentul a lovit partile vatamate minore DLI si DA (cu o piatra, respectiv cu palma în spate), situatia de fapt rezultând pe deplin din coroborarea declaratiilor reprezentantului partilor vatamate, cu cele ale acestora precum si cu cele ale martorilor VVV, MI si ICC. Sub aspectul situatiei de fapt, instanta constata ca sustinerile petentului nu pot fi avute în vedere, întrucât nu se coroboreaza cu alte probe, astfel ca nu pot servi la aflarea adevarului (art. 69 C.proc.pen.). Este de mentionat ca în declaratia data cu prilejul audierii în calitate de învinuit, petentul nu a indicat mijloace de proba în aparare si, mai mult, nici prin plângerile adresate prim-procurorului respectiv instantei nu a mentionat existenta unor astfel de dovezi.
În raport de situatia de fapt rezultata din probe, corect a stabilit procurorul ca fapta petentului este prevazuta de legea penala (art. 180 al. 1 C.pen. care incrimineaza lovirea si alte violente) si a fost comisa cu vinovatie sub forma intentiei.
De asemenea, fata de circumstantele personale ale petentului si intensitatea scazuta a violentelor exercitate, procurorul a apreciat în mod întemeiat (si, de altfel, favorabil petentului), ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni, fiind suficienta aplicarea unei sanctiuni administrative, care la rândul ei a fost just individualizata.
Fata de considerentele ce preced, instanta urmeaza ca în temeiul art. 2781 al. 8 lit. a C.proc.pen. sa respinga plângerea examinata ca nefondata.
Vazând si dispoz. art. 192 al. 2 C.proc.pen.,
1
