Preluarea procedurilor penale. Procedura de judecare a cauzei după preluarea judecăţii. Restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare sau a urmăririi penale.
Legea nr. 302/2004 R, art. 128
C. pr. pen., art. 300, art. 322
Încheierea prin care curtea de apel admite cererea unui stat străin de preluare a judecăţii nu dezleagă fondul pricinii şi nu intră în sfera celor care dobândesc autoritate de lucru judecat. Cu toate acestea, fiind definitivă, ea se bucură de stabilitate, ceea ce înseamnă că nu mai poate fi rediscutată.
Noţiunile şi termenii utilizaţi în instrumentele şi practicile de cooperare judiciară internaţională au un înţeles autonom care poate să difere de cel atribuit unor concepte şi expresii analoage de dreptul şi jurisprudenţa naţională în procedurile penale interne. În plus, odată cu traducerea lor, semnificaţia acestora poate fi de multe ori alterată.
Principiile suveranităţii şi teritorialităţii se opun ca autorităţile judiciare solicitate pe de o parte, să cenzureze valabilitatea actelor îndeplinite de autorităţile statului partener pe teritoriul acestuia, în virtutea propriului drept naţional, iar, pe de altă parte, să pretindă autorităţilor străine să efectueze actele potrivit legii procesual penale române. Două consecinţe rezultă de aici: în primul rând, până la momentul transferului procedurilor, autorităţile străine efectuează actele conform propriei legislaţii, neputându-li-se impune formele şi condiţiile prescrise în dreptul statului solicitat. În al doilea rând, actele întocmite de către autorităţile străine sunt ocrotite de prezumţia de legalitate şi nu pot fi cenzurate de autorităţile statului solicitat.
Odată ce statele au recurs la transferul şi preluarea judecăţii, părţilor nu li se ridică automat o barieră în calea contestării regularităţii actelor de procedură aparţinând autorităţilor solicitante sau a probelor administrate în faţa acestora. Părţile se pot adresa potrivit formelor şi după procedurile statului străin în relaţie doar autorităţilor acestui stat, tinzând să obţină o decizie de invalidare a actelor sau probelor. Dacă dobândesc o asemenea decizie, aceasta poate să fie întrebuinţată în faţa autorităţilor judiciare române. Numai în acest caz şi în ipoteza în care actele şi probele nevalabile privesc urmărirea penală, este posibilă o restituire a cauzei la procurorul român pentru refacerea urmăririi penale.
Odată ce statele au recurs la transferul şi preluarea judecăţii, părţilor nu li se ridică automat o barieră în calea contestării regularităţii actelor de procedură aparţinând autorităţilor solicitante sau a probelor administrate în faţa acestora. Părţile se pot adresa potrivit formelor şi după procedurile statului străin în relaţie doar autorităţilor acestui stat, tinzând să obţină o decizie de invalidare a actelor sau probelor. Dacă dobândesc o asemenea decizie, aceasta poate să fie întrebuinţată în faţa autorităţilor judiciare române. Numai în acest caz şi în ipoteza în care actele şi probele nevalabile privesc urmărirea penală, este posibilă o restituire a cauzei la procurorul român pentru refacerea urmăririi penale.
Prin încheierea penală nr. 133/29 noiembrie 2012, Judecătoria Topliţa:
-în temeiul art. 300 alin. 1 şi 2, coroborat cu art. 250, art. 262 şi urm. Cod procedură penală român, raportat la art. 6 din Legea nr. 302/2004, a admis excepţia neregularităţii actului de sesizare şi în consecinţă:
-a dispus scoaterea de pe rol a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. 147/43/2012 al Judecătoriei Topliţa, privind pe inculpatul ŢI. M.-S.N, acuzat de comiterea infracţiunii incriminate de dispoziţiile art. 284, raportat la art. 282 alin. 1 şi 2 Cod penal român, cerere formulată sub nr. II Ks 35473/2011-18 de către Tribunalul Regional din Murska Sobota-Slovenia şi restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa, în vederea refacerii complete a cercetării şi urmăririi penale.
În motivarea acestei hotărâri, judecătoria a reţinut că prin sentinţa penală nr. 22 din data de 21 mai 2012 pronunţată în dosarul nr. 147/43/2012 al Curţii de Apel Târgu Mureş-Secţia penală, s-a admis cererea de preluare a judecăţii privind pe inculpatul Ţ. M.-S., acuzat de comiterea infracţiunii incriminate de dispoziţiile art. 284, raportat la art. 282 alin. 1 şi 2 Cod penal român, cerere formulată sub nr. II Ks 35473/2011-18 de către Tribunalul Regional din Murska Sobota-Slovenia, stabilindu-se în favoarea Judecătoriei Topliţa-judeţul Harghita, competenţa de soluţionare a cauzei.
Prin cererea de asistenţă judiciară internaţională în materie penală formulată de autorităţile judiciare slovene s-a solicitat preluarea urmăririi penale.
Din materialele transmise nu rezultă că inculpatului i s-a adus la cunoştinţă finalizarea urmăririi penale, respectiv înaintarea Propunerii de învinuire către Parchetul Regional de Stat din Murska Sobota nr. Kt 748/11 din data de 20.07.2011 şi nici asupra demersului de emitere a ordinului de pedepsire înaintate la Judecătoria Lendava, în conformitate cu dispoziţiile art. 445/c din Codul de procedură penală sloven, nefiind prezentat inculpatului materialul de urmărire penală conform art. 250 Cod procedură penală român coroborat cu art. 6 din Legea nr. 302/2004, republicată;
Inculpatului nu i s-a comunicat nicio citaţie cu privire la procedura judiciară ce a avut loc în data de 16 august 2011 la Judecătoria din Lendava-Slovenia, fiindu-i încălcat astfel, sub aspect strict procedural, dreptul la apărare, neputând să-şi exprime un punct de vedere faţă de acuzaţiile ce i s-au adus în faza judecăţii din primul ciclu procesual desfăşurat în Slovenia, comunicându-i-se doar, odată cu sentinţa atacată şi actul intitulat „propunere de învinuire”, respectiv înscrisul intitulat „demers aferent unui ordin de pedepsire”, ambele emise de Parchetul Regional de Stat din Murska Sobota;
În cauză, nu s-a făcut dovada punerii în mişcare a acţiunii penale împotriva inculpatului raportat la prevederile art. 262 şi urm. Cod procedură penală român, coroborat cu art. 6 din Legea nr. 302/2004, republicată;
A constatat că decizia privind transferul de procedură urmează faza efectuării cercetării şi urmăririi penale în faţa organului abilitat, respectiv parchet, urmărirea penală trebuind astfel să se realizeze din acest moment procesual, ce nu poate fi complinit în faţa instanţei de judecată potrivit procedurii penale române. În temeiul art. 300 alin. 1 şi 2 Cod procedură penală român, instanţa trebuie să verifice regularitatea actului de sesizare, iar în cazul în care constată să sesizarea nu este făcută potrivit legii şi neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată şi nici prin acordarea unui termen în acest scop;
În consecinţă, raportat la prevederile legale menţionate, instanţa a apreciat întemeiată excepţia neregularităţii actului de sesizare şi a dispus scoaterea de pe rol a cauzei şi restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa, în vederea refacerii complete a cercetării şi urmăririi penale.
Independent de denumirea atribuită de instanţa de prim grad hotărârii atacate, aceasta va fi tratată ca o sentinţă penală, întrucât prin dispoziţia luată judecătoria s-a dezînvestit, restituind cauza la procuror, iar, potrivit art. 311 alin. 1 C. pr. pen., hotărârea prin care prima instanţă se dezînvesteşte fără a soluţiona cauza se numeşte sentinţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa. În motivarea căii de atac promovată, procurorul contestă legalitatea hotărârii Judecătoriei Topliţa de dezînvestire şi restituire a cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale în privinţa inculpatului Ţ. M. V. Subliniază că, deşi art. 300 alin. 1 C. pr. pen. impune verificarea actului de sesizare la prima înfăţişare, prima instanţă a procedat la o asemenea verificare abia după 3 termene de judecată. Totodată, art. 300 alin. 2 C. pr. pen. prevede că „…… dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia”. În speţă, actul de sesizare nu aparţine Parchetului de pe lângă Judecătoria Topliţa. În plus, instanţa de prim grad, în mod greşit, a apreciat că nu este vorba de o cerere de preluare a judecăţii, ci de una de preluare a urmăririi penale.
Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 147/43/2012 al Judecătoriei Topliţa, a motivelor invocate, a susţinerilor şi concluziilor reprezentantului Ministerului Public şi ale intimatului, precum şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, se reţin următoarele:
a) Constatăm că prin încheierea penală nr. 22/21 mai 2012, Curtea de Apel Tg.-Mureş a tratat cererea autorităţilor slovene drept una de preluare a judecăţii cauzei privindu-l pe inculpatul Ţ. M. S. pentru săvârşirea infracţiunii de falsificare de valori străine şi a stabilit că cererea îndeplineşte condiţiile de admisibilitate. Încheierea Curţii de Apel Tg.-Mureş a rămas definitivă prin nerecurare. Întrucât această hotărâre nu dezleagă fondul pricinii, nu intră în sfera celor care dobândesc autoritate de lucru judecat, dar fiind definitivă, ea se bucură de stabilitate, ceea ce înseamnă că nu mai poate fi rediscutată. Prin urmare, Judecătoria Topliţa, primind litigiul pentru efectuarea judecăţii în prim grad, nu mai avea abilitatea să determine că, prin cererea lor, autorităţile slovene au urmărit de fapt preluarea urmăririi penale şi nu a judecăţii.
Oricum, chiar admiţând că art. 300 C. pr. pen. permite primei instanţe să pună la îndoială atât regularitatea sesizării originare, cât şi a celei derivate, calificarea adusă de Judecătoria Topliţa mecanismului de cooperare judiciară declanşat de către autorităţile slovene este totuşi eronată. În acest sens, amintim că noţiunile şi termenii utilizaţi în instrumentele şi practicile de cooperare judiciară internaţională au un înţeles autonom care poate să difere de cel atribuit unor concepte şi expresii analoage de dreptul şi jurisprudenţa naţională în procedurile penale interne. În plus, odată cu traducerea lor, semnificaţia acestora poate fi de multe ori alterată.
În prezenta cauză, la data de 18 iulie 2011, Parchetul Regional de Stat din Murska Sobota a sesizat Judecătoria de Circumscripţie din Lendava, Slovenia, cu propunerea de învinuire a lui M. S. Ţ. pentru punerea în circulaţie de bani falsificaţi, pe care i-a primit ca bani autentici.
S-a propus instanţei de judecată, competentă material şi teritorial să judece cauza, ca, la şedinţa principală, să administreze probele reţinute în propunere, să-l găsească vinovat pe sus-numit de săvârşirea infracţiunii şi să se procedeze la confiscarea bancnotelor falsificate folosite de învinuit. Totodată, prin demersul emis la 18.07.2011 Parchetul Regional de Stat a solicitat emiterea unui ordin de pedepsire şi stabilire a pedepsei de două luni închisoare, cu suspendare condiţionată a executării pedepsei şi confiscarea, de la învinuit, a bancnotelor menţionate.
Prin Sentinţa nr.II K 35472/2011, Judecătoria de Circumscripţie din Lendava, urmare a admiterii demersului procurorului de stat, a emis ordinul de pedepsire, prin care învinuitul M. S. Ţ. a fost găsit vinovat de comiterea infracţiunii de falsificare de bani, stabilindu-se pedeapsa de două luni închisoare, pe care învinuitul s-a stabilit să nu o execute, dacă în termenul de probă de 1 an, nu va mai săvârşi o nouă infracţiune.
Împotriva sentinţei precizate anterior, Ţ. M. S. a formulat contestaţie. Prin Hotărârea nr.II K 35473/2011, Judecătoria de Circumscripţie din Lendava a dispus anularea sentinţei cu ordinul de pedepsire, emis de Judecătoria de Circumscripţie din Lendava.
Prin decizia nr. II K 35473/2011 – 18 din 7 decembrie 2011, Tribunalul Regional din Murska Sobota a decis cedarea dosarului penal, în cauza intentată împotriva învinuitului instanţei competente din România, pentru continuarea urmăririi penale şi soluţionarea cauzei.
În circumstanţele enunţate mai sus, pe teritoriul Sloveniei a fost sesizată o instanţă competentă potrivit dreptului sloven să judece cauza, să examineze în substanţă şi să stabilească fapta şi vinovăţia d-lui Ţ. M. S. Prin urmare, independent de termenii folosiţi de partea solicitantă sau agreaţi de traducător, cererea autorităţilor judiciare în relaţie are ca obiect preluarea judecăţii şi nu a urmăririi penale.
b) Art. 26 par. 1 din Convenţia europeană privind transferul de proceduri în materie penală nu leagă Slovenia care nu a ratificat această convenţie, aşa încât nici autorităţile judiciare române, în relaţia cu Slovenia, nu se pot prevala de acest text. Cu toate acestea, principiile suveranităţii şi teritorialităţii se opun ca autorităţile judiciare solicitate pe de o parte, să cenzureze valabilitatea actelor îndeplinite de autorităţile statului partener pe teritoriul acestuia, în virtutea propriului drept naţional, iar, pe de altă parte, să pretindă autorităţilor străine să efectueze actele potrivit legii procesual penale române. Două consecinţe rezultă de aici: în primul rând, până la momentul transferului procedurilor, autorităţile străine efectuează actele conform propriei legislaţii, neputându-li-se impune formele şi condiţiile prescrise în dreptul statului solicitat. În al doilea rând, actele întocmite de către autorităţile străine sunt ocrotite de prezumţia de legalitate şi nu pot fi cenzurate de autorităţile statului solicitat.
În prezenta pricină, inculpatul Ţ. M. S. nu a înfăţişat instanţei române nicio hotărâre a autorităţilor slovene prin care să se fi anulat actele îndeplinite şi probele strânse de procurorul sloven, astfel urmărirea penală efectuată în statul partener este valabilă, iar Judecătoria Topliţa era împiedicată de principiile suveranităţii şi teritorialităţii, amintite anterior, să constate ea însăşi iregularitatea şi să restituie cauza la procuror.
În lumina acestor considerente, recursul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Topliţa împotriva încheierii penale nr. 133/29 noiembrie 2012 este fondat, astfel că a fost admis, în temeiul art. 38515 pct. 2 lit. c C. pr. Pen., cu consecinţele casării integrale a acestei hotărâri şi trimiterii cauzei Judecătoriei Topliţa pentru continuarea judecăţii în prim grad, după regulile pertinente din Codul de procedură penală român.
