SECŢIA A II – A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.
Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. SUSPENDARE EXECUTARE SENTINŢĂ DE DESCHIDERE A PROCEDURII GENERALE DE INSOLVENŢĂ. INADMISIBILITATE.
-art.8 alin.4 şi 5 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.705/C/07.11.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin SENTINŢA nr. 2061/F/2012, Tribunalul Bihor a admis cererea formulată de creditorul D. R. A. O. V. C. în nume propriu şi în reprezentarea A. N. V. în contradictoriu cu debitorul S.C. M. S.A. Oradea.
În temeiul art.33 alin 6 din Legea privind procedura insolvenţei, a dispus deschiderea procedurii generale de insolvenţă împotriva debitorului S.C. M. S.A..
În temeiul art.34 din Legea privind procedura de insolvenţă, a numit administrator judiciar C. I. I. P. V., număr de ordine în tabloul practicienilor în insolvenţă 1 B 3074 care să îndeplinească atribuţiile prevăzute de art.20 din lege.
În temeiul art.61 din Legea privind procedura de insolvenţă, a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului S.C. M. S.A. asociaţilor şi Oficiului Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul B., prin Buletinul Procedurilor de Insolvenţă, în vederea efectuării menţiunii în temeiul art.61 din Legea privind procedura de insolvenţă, precum şi tuturor băncilor unde debitorul are deschise conturi.
A pus în vedere administratorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr.31/1990 republicată şi a dispus menţionarea la registrul comerţului a reprezentanţilor permanenţi ai administratorului judiciar.
A fixat termenele :
Pentru depunerea de către administratorul judiciar a raportului prevăzut de art. 54 din L.85/2006 la data de 1.11.2012; limită pentru depunerea creanţelor ; limită pentru verificarea creanţelor, întocmirea, afişarea şi comunicarea tabelului preliminar al creanţelor; pentru afişarea tabelului definitiv al creanţelor ;
A dispus trimiterea notificărilor către toţi creditorii debitorului, de către administratorul judiciar.
In temeiul art.4 din Legea privind procedura de insolvenţă, a dispus deschiderea de către debitor a unui cont la o unitate bancară, din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii, în termen de 2 zile de la notificarea deschiderii procedurii, în caz de neîndeplinire a atribuţiei, contul va fi deschis de către administratorul judiciar. Eventualele disponibilităţile băneşti vor fi păstrate într-un cont special de depozit bancar.
Pentru a pronunţa astfel, judecătorul sindic a reţinut următoarele :
Prin Sentinţa nr. 2535/F/2011 pronunţată de Tribunalul Bihor a fost respinsă cererea formulată, recursul declarat de către creditor fiind admis de Curtea de Apel Oradea, iar cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Procedând la rejudecarea cauzei în raport de considerentele expuse de instanţa de control judiciar, judecătorul sindic a reţinut că cererea de deschidere a procedurii insolvenţei poate fi formulată de un creditor a cărui creanţă împotriva patrimoniului debitorului este certă, lichidă şi exigibilă de mai mult de 90 de zile.
Fiind constată de un titlu executoriu emis în temeiul Codului de procedură fiscală, creanţa invocată de către creditor are un asemenea caracter, contestarea sumelor de către debitor neputând duce la o altă concluzie. Tocmai de aceea, faţă de împrejurarea că prin Decizia. nr. 441/C/2012-R pronunţată de Curtea de Apel Oradea s-a stabilit că patrimoniul debitorului se află în insolvenţă, considerând cererea întemeiată, a admis-o aşa cum a fost formulată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat cerere de suspendare petenta SC M. SA, solicitând suspendarea executării acesteia până la soluţionarea recursului formulat împotriva aceleiaşi sentinţe.
În motivare, petenta a arătat, în esenţă, că în mod greşit s-a reţinut prin Sentinţa nr. 2061/F/2012 că este în insolvenţă întrucât a făcut dovada prin extrasele de cont depuse la dosar că dispune de sumele necesare plăţii datoriilor exigibile. Creditoarea care a depus cererea de deschidere a procedurii împotriva sa nu deţine o creanţă certă şi din acest motiv nu a făcut plata, încercând să demonstreze prin probatoriul administrat acest lucru. Mai mult, din fişa sintetică totală depusă la dosar, act emis de ANAF – DGFP B. rezultă că are o suprasolvire. Mai a arătat că, deşi nu datorează suma solicitată de creditoare, a făcut plata creanţei acesteia, întrucât intrarea societăţii în insolvenţă îi produce numeroase prejudicii.
Cererea nu este motivată în drept, iar în probaţiune, petenta a anexat copii adrese şi ordine de plată.
Intimata creditoare, precum şi administratorul judiciar desemnat în cauză, au depus întâmpinare, respectiv note de şedinţă, prin care au arătat că cererea creditoarei a rămas lipsită de obiect şi de interes faţă de împrejurarea că debitoarea a achitat datoria pentru care s-a cerut deschiderea procedurii, sens în care creditoarea a depus la Tribunal, la judecătorul sindic, o cerere prin care solicită să se ia act de renunţarea sa la cererea de deschidere a procedurii.
La termenul de judecată din data de 07.11.2012 instanţa a invocat din oficiu inadmisibilitatea prezentei cereri de suspendare.
Examinând cererea formulată, instanţa de recurs a reţinut că, potrivit art. 8 alineatul 4 din Legea nr. 85/2006, prin derogare de la prevederile art. 300 alin. 2 si 3 din Codul de procedura civila, cu modificările şi completările ulterioare, hotărârile judecătorului-sindic nu vor putea fi suspendate de instanţa de recurs.
Potrivit alineatului 5 al aceluiaşi articol, prevederile alin. (4) nu se aplică în cazul judecării recursului împotriva următoarelor hotărâri ale judecătorului-sindic:
a) sentinţa de respingere a contestaţiei debitorului, introdusă in temeiul art. 33 alin. (4);
b) sentinţa prin care se decide intrarea in procedura simplificata;
c) sentinţa prin care se decide intrarea in faliment, pronunţată în condiţiile art. 107;
d) sentinţa de soluţionare a contestaţiei la planul de distribuire a fondurilor obţinute din lichidare şi din încasarea de creanţe, introdusă in temeiul art. 122 alin. (3).
Curtea de Apel a constatat că sentinţa atacată cu recurs de către petentă şi a cărei suspendare se solicită nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de alineatul 5 al art. 8 din Legea insolvenţei, astfel că cererea sa de suspendare provizorie a fost respinsă ca inadmisibilă. Astfel, debitoarea nu a formulat o contestaţie la cererea de deschidere a procedurii şi nici nu s-a dispus intrarea în procedura simplificată.
Faţă de cele reţinute, Curtea a respins ca inadmisibilă cererea formulată de petentă.
