Ultimul cuvânt al inculpatului. Neacordare. Consecinţe juridice
C. pr. pen., art. 341
Omisiunea acordării ultimului cuvânt al inculpatului este ocrotită sub sancţiunea nulităţii relative. Două consecinţe rezultă de aici: în primul rând, în condiţiile în care inculpatul a fost prezent la termenul de judecată la care s-au purtat dezbaterile judiciare, nulitatea trebuia ridicată la acel termen. Este tardivă, astfel, invocarea acestui remediu procesual abia cu ocazia depunerii motivelor de recurs. În al doilea rând, chiar dacă s-ar considera că inculpatul a invocat în termen nulitatea, el este ţinut să indice existenţa unei vătămări procesuale care i-ar fi fost produsă prin neacordarea ultimului cuvânt şi să probeze această vătămare
Prin sentinţa penală nr. 946/14 septembrie 2012, Judecătoria Tg.-Mureş, între altele:
-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor S. L., L.J., G. P. şi M. A. din furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. a), g), i) C.pen. în furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. a), g) C.pen.
-în baza art. 345 al. 2 rap. la art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. a), g), i) C.pen. cu aplic. art. 40 C.pen., 74 al. 2 C.pen., 76 lit. c) C.pen. l-a condamnat pe inculpatul M. A. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârşirea la data de 2.01.2011 a unei infracţiuni de furt calificat în dauna părţii vătămate SC M. SRL.
-în baza art. 1101 al. 2 C.pen. rap. la art. 83 C.pen. a revocat suspendarea condiţionată a pedepsei de 6 (şase) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 358/17.03.2009 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin neapelare la data de 31.03.2009, pedeapsă care se va executa integral alături de pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani şi 6 (şase) luni închisoare.
-în baza art. 71 C.pen. i-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II şi b) C.pen. cu titlu de pedeapsă accesorie.
-în baza art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 C.civ. a respins ca nefondate pretenţiile formulate de partea civilă SC M. SRL.
-în baza art. 191 al. 1 C.proc.pen. l-a obligat pe inculpatul M. A. la plata sumei de 937 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În motivarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut, în fapt, că la data de 2.01.2011, în jurul orelor 20.00, inculpaţii S. L., L. J., G. P. şi M. A. s-au hotărât să sustragă bunuri din incinta SC M. T. SRL Târgu Mureş (fosta fabrică de conserve), situată pe str. Gheorghe Doja din Municipiul Târgu Mureş, bunuri pe care să le valorifice la un centru de colectare a deşeurilor feroase. După ce au pătruns în curtea societăţii, au forţat lacătele de la cele trei magazii, iar după ce au reuşit deschiderea acestora, au sustras din interior profiluri de aluminiu, două hidrofoare marca „OK”, două rotopercutoare marca „Hilti”, două flexuri marca „Bosch” şi „Makita”, un generator de curent marca „Honda”, o pompă de apă marca „Honda”, o centrală termică marca „Junkers” şi un aparat de sudură. Bunurile au fost scoase din incinta societăţii şi depozitate lângă un generator electric aflat în apropierea societăţii, ulterior fiind transportate la domiciliul inculpatului S. L.
A doua zi, o parte din bunurile sustrase, respectiv flexurile, generatorul de curent electric, rotopercutorul şi pompa de apă au fost vândut de către inculpaţii S. L., L.i J. şi G. P. unei persoane necunoscute, banii obţinuţi fiind împărţiţi de către inculpaţi.
Restul bunurilor au fost dezmembrate pentru a fi valorificate ca şi deşeuri feroase la un centru de colectare. Pentru a transporta bunurile la centrul de colectare a deşeurilor feroase, inculpaţii au apelat la serviciile unui taximetrist, martorul C.A. care s-a deplasat la domiciliul inculpatului S. L. de pe str. xxx din municipiul Târgu Mureş cu autoturismul marca Dacia Papuc având numărul de înmatriculare xxx. Inculpatul M. A. a ajutat la încărcarea bunurilor în taxi, însă nu i-a însoţit pe cei trei inculpaţi la centrul de colectare.
Ajunşi la centrul de colectare a fierului vechi aparţinând SC M. M. R. SRL situat în Sângeorgiu de Mureş, str. Sălciilor nr. 25, inculpaţii au predat sacii în care se aflau bunurile sustrase (în total 120 kg fier, 25 kg cupru, 4 kg alamă şi 35 kg aluminiu), primind suma de 775 lei.
După ce au primit banii, cei trei inculpaţi s-au urcat în taxi, dar în momentul în care erau pe punctul de a părăsi incinta SC M. M. R. SRL, au fost opriţi de un echipaj de poliţie ce a procedat la legitimarea şi identificarea acestora.
Împreună cu organele de poliţie se afla şi reprezentantul părţii vătămate SC M. SRL, T. A. C. Organele de cercetare penală au cerut administratorului centrului de colectare a deşeurilor feroase, martora T. M. V. să indice bunurile aduse de inculpaţi. După indicarea bunurilor, reprezentantul părţii vătămate, T. A. C. le-a recunoscut ca fiind provenite din bunurile sustrase din incinta SC M. SRL Târgu Mureş, astfel că bunurile au fost ridicate de la martora T. M. V. şi restituite pe bază de dovadă reprezentantului părţii vătămate.
Conform adresei nr. 1/29.06.2011 emisă de SC M. SRL, valoarea bunurilor sustrase de către inculpaţi se ridică la suma de 14.000 lei, fiind recuperată doar suma de 700 lei, astfel încât partea vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 13.300 lei.
În drept, fapta inculpaţilor S. L., L. J., G. P. şi M.A. care, în data de 2.01.2011, pe timp de noapte au pătruns în curtea SC M. SRL Târgu Mureş şi ulterior, prin forţarea lacătelor ce asigurau uşile de acces în trei magazii au sustras mai multe bunuri întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de furt calificat prevăzută şi pedepsită de art. 208 al. 1 rap. la art. 209 al. 1 lit. a), g). i) C.pen.
Elementul material al laturii obiective constă atât în luarea fără drept a bunurilor din posesia părţii vătămate SC M. SRL în scopul însuşirii pe nedrept. Urmarea imediată constă în prejudiciul suferit de partea vătămată ca urmare a sustragerii bunurilor, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.
Infracţiunea a fost săvârşită de către inculpaţi cu intenţie directă, acesta prevăzând şi urmărind producerea rezultatului socialmente periculos.
Cu privire la solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina tuturor inculpaţilor în sensul eliminării agravantei de la art. 209 lit. i) C.pen., instanţa a respins-o, având în vedere că din ansamblul probelor administrate în cauză rezultă dincolo de orice dubiu efracţia.
Întrucât fapta care a fost săvârşită de inculpatul M. A. după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 358/17.03.2009 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin neapelare la 31.03.2009 prin care inculpatul M. A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani, calculat potrivit dispoziţiilor art. 110 C.pen., judecătoria a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicate inculpatului M. A.
Pentru comiterea acestor infracţiuni, inculpaţii S. L., L.J., G. P. şi M. A. au fost condamnaţi.
În baza textelor legale enunţate mai sus şi a dispoziţiilor art. 345 C.proc.pen., instanţa le-a aplicat inculpaţilor o pedeapsă la individualizarea căreia se vor avea în vedere dispoziţiile art. 52 C.pen. şi art. 72 C.pen.
La individualizarea judiciară a pedepsei, au fost avute în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C.pen. şi anume dispoziţiile părţii generale, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social concret al faptei determinat de împrejurările comiterii acesteia.
La stabilirea pedepsei, s-au avut în vedere toate elementele ce caracterizează persoana inculpaţilor, inclusiv conduita sinceră a acestora. Pedeapsa trebuie să fie de natură a asigura reeducarea inculpaţilor şi atingerea scopului prevăzut de art. 52 al. 1 teza ultimă C.pen., anume „prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni”. Cunoaşterea caracteristicilor unui infractor prezintă o importanţă deosebită pentru determinarea gradului concret de pericol social al acestuia şi pentru stabilirea unei pedepse eficiente.
Modul de comportate în societate, caracterizat prin disciplină în muncă şi o viaţă conformă cu regulile de convieţuire socială, poate determina concluzia că nu a comis infracţiunea datorită înclinaţiei sale pentru comiterea de fapte antisociale, ci datorită unui complex de împrejurări care au contribuit ca inculpatul să se abată de la conduita sa obişnuită.
Inculpatul M. A. a săvârşit fapta care face obiectul prezentului dosar după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 358/17.03.2009 a Judecătoriei Târgu Mureş, definitivă prin neapelare la 31.03.2009 prin care inculpatul M.A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani, calculat potrivit dispoziţiilor art. 110 C.pen.. Faţă de gravitatea faptei săvârşită în concret de către inculpatul M. A., instanţa se va orienta spre o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare, prin reţinerea circumstanţei atenuate prevăzute la art. 74 al. 2 C.pen.
A dispus, totodată, în baza art. 1101 al. 2 C.pen. rap. la art. 83 C.pen. revocarea suspendării condiţionate a pedepsei de 6 (şase) luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 385/17.03.2009 a Judecătoriei Târgu Mureş care va fi executată în regim de detenţie alături de pedeapsa aplicată de 2 (doi) ani închisoare aplicată în prezenta cauză.
Cu privire la latura civilă a cauzei, instanţa a reţinut că partea vătămată SC M. SRL s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 14.000 lei iniţial, reducându-şi ulterior pretenţiile la 13.300 lei.
Instanţa a observat că, pentru dovedirea laturii civile, SC M. SRL a depus la dosarul cauzei certificatul de garanţie a unui flex marca „Makita”, raportul de service şi certificatul de garanţie a hidrofoarelor, certificate de garanţie a pompei de apă, a unui rotopercuor şi a unui flex (filele 87-93 d.u.p.) iar în cursul judecăţii factura nr. 02480126307/18.05.2008 în valoare de 915,13 lei pentru betonieră 190L (fila 36 dosar instanţă), factura nr. 02480122286/19.07.2007 în valoare de 91,06 lei pentru roabă zincată (fila 37 dosar instanţă), factură nr. 1838/13.10.2010 în valoare de 2387,00 lei pentru ciment Romcim (fila 38 dosar instanţă), deşi pentru aceste din urmă bunuri s-a dispus disjungerea cauzei prin rechizitoriu.
Deşi este exercitată în cursul procesului penal, acţiunea civilă este guvernată în continuare de principiul disponibilităţii. Prin urmare, revine părţii civile sarcina să facă un minim de probe care să susţină pretenţiile avansate (facturi, oferte de la magazinele de specialitate cu privire la bunuri având caracteristici asemănătoare cu cele sustrase). În prezenta cauză, instanţa a observat că partea civilă SC M. SRL nu a indicat detaliat din ce se compune prejudiciul reclamat, limitându-se să prezinte la dosarul cauzei certificate de garanţie şi rapoarte de service ale bunurilor reclamate a fi sustrase. Mai mult, la dosarul cauzei s-au depus facturi cu privire la bunuri pentru care cercetările penale s-au disjuns prin rechizitoriu, ceea ce duce la concluzia că valoarea reclamată de partea civilă cuprinde şi aceste din urmă bunuri. De asemenea, având în vedere că o parte din prejudiciu a fost recuperat, partea civilă avea obligaţia să comunice instanţei în ce constă cuantumul noii sume reprezentând pretenţiile civile.
Ca atare, instanţa a respins pretenţiile avansate de partea civilă SC M. SRL ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul. În motivarea recursului, acesta contestă legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe de condamnare a lui la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat. Din perspectiva legalităţii, inculpatul invocă următoarele aspecte:
-încălcarea art. 341 C. pr. pen., privind acordarea ultimului cuvânt. Astfel, deşi a fost prezent la şedinţa din 4 septembrie 2012, prima instanţă nu i-a oferit ultimul cuvânt.
-încălcarea dispoziţiilor art. 3201 C. pr. pen. În acest sens, deşi inculpatul a declarat că uzează de procedura abreviată şi sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a se urma o asemenea procedură, prima instanţă i-a respins neîntemeiat cererea, doar în considerarea dovedirii laturii civile.
-în mod greşit, prima instanţă a reţinut în sarcina inculpatului recidiva şi a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate prin sentinţa penală nr. 358/17 martie 2009 a Judecătoriei Tg.-Mureş pentru săvârşirea unei infracţiuni în timpul minorităţii.
-în mod greşit, prima instanţă a reţinut la încadrarea juridică a faptei cauza de calificare prevăzută de art. 209 alin. 1 lit. i C. pen., în condiţiile în care din întreg ansamblul probator nu rezultă că fapta de furt a fost săvârşită prin escaladare, efracţie sau folosirea unei chei mincinoase.
Din perspectiva temeiniciei, inculpatul precizează că pedeapsa trebuia aplicată în limitele reduse cu o treime, aşa cum prevede art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. În plus, în raport cu gradul de pericol social al infracţiunii şi persoana sa, este prea grea pedeapsa care i-a fost impusă în prim grad.
Analizând recursul pendinte, prin prisma materialului dosarului nr. 3196/320/2012 al Judecătoriei Tg.-Mureş, a motivelor invocate, a susţinerilor şi concluziilor recurentului şi ale reprezentantului Ministerului Public, precum şi din oficiu, în limitele efectelor devolutiv şi neagravării situaţiei în propria cale de atac, se reţin următoarele:
În ceea ce priveşte modalitatea de rezolvare a acţiunii penale puse în mişcare faţă de inculpatul M. A., precum şi a acţiunii civile, hotărârea în discuţie este la adăpost de critici.
Astfel, argumentele prezentate Judecătoria Tg.-Mureş în motivarea rezolvării la care s-a oprit prin sentinţa penală nr. 946/14 septembrie 2012, încadrarea juridică dată faptei, aplicarea dispoziţiilor art. 1101 alin. 2 cu referire la art. 83 C. pen., natura şi durata pedepselor principale şi accesorii fixate în sarcina inculpatului M., analiza detaliată a probelor administrate sunt pertinente şi nu suportă corecturi ori adăugări din partea instanţei de recurs. Prin urmare, în lipsa vreunui motiv, pe care să-l reţinem din oficiu, de anulare a hotărârii atacate, recursul promovat de d-l M.A. este nefondat, aşa încât, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b C. pr. Pen., vom dispune respingerea căii ordinare de atac declarate.
Relativ la motivele de recurs invocate de inculpat, nu le vom primi, pentru următoarele considerente:
a) Într-adevăr inculpatului M. A., prezent la termenul din 4 septembrie 2012, nu i s-a acordat ultimul cuvânt, după imperativele prevăzute de art. 341 C. pr. pen. Omisiunea este, însă, ocrotită sub sancţiunea nulităţii relative. Două consecinţe rezultă de aici: în primul rând, în condiţiile în care d-l M. A. a fost prezent la termenul de judecată amintit, nulitatea trebuia ridicată la acel termen. Este tardivă, astfel, invocarea acestui remediu procesual abia cu ocazia depunerii motivelor de recurs. În al doilea rând, chiar dacă s-ar considera că inculpatul a invocat în termen nulitatea, el este ţinut să indice existenţa unei vătămări procesuale care i-ar fi fost produsă prin neacordarea ultimului cuvânt şi să probeze această vătămare. Nu a arătat şi nici nu a dovedit, însă, o asemenea vătămare.
b) Anterior intrării în cercetarea judecătorească, la termenul din 23 mai 2012, judecătoria l-a informat pe inculpat asupra procedurii abreviate, prev. de art. 3201 C. pr. pen. şi l-a chestionat expres dacă înţelege să uzeze de această procedură. Inculpatul nu a dorit să fie judecat după procedura simplificată şi nu şi-a asumat comiterea faptei aşa cum este ea descrisă în rechizitoriu, astfel încât, în mod corect, în cauză s-a urmat procedura comună de judecată în prim grad.
c) Reamintim că instanţa de prim grad nu a reţinut recidiva în sarcina inculpatului, ci pluralitatea intermediară, în raport cu condamnarea de 6 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia, pronunţată prin sentinţa penală nr. 358/17 martie 2009 a Judecătoriei Tg.-Mureş. Sentinţa a rămas definitivă la data de 31 martie 2009, de când a început să curgă termenul de încercare al suspendării condiţionate de 2 ani. Noua faptă a fost săvârşită la data de 2 ianuarie 2011, înăuntrul termenului de încercare al suspendării condiţionate. În aceste împrejurări şi cum noua infracţiune este una intenţionată, revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare este obligatorie, potrivit art. 1101 alin. 2 cu referire la art. 83 C. pen., fără să intereseze, din această perspectivă, că prima infracţiune a fost săvârşită în timpul minorităţii.
d) Procesul verbal de cercetare al faţa locului, însoţit de planşa fotocriminalistică, procesul verbal de consemnare a actelor premergătoare, procesul verbal de constatare a infracţiunii, declaraţiile reprezentantului legal al părţii vătămate, precum şi declaraţiile inculpaţilor G. P., S. L., L. J. şi M. A., văzând caracterul divizibil al declaraţiilor de inculpat, confirmă că, la data de 2 ianuarie 2011, în jurul orelor 20.00, cei patru inculpaţi s-au hotărât să sustragă bunuri din incinta SC M. T. SRL Târgu Mureş, situată pe str. Gheorghe Doja din Municipiul Târgu Mureş, bunuri pe care să le valorifice la un centru de colectare a deşeurilor feroase. După ce au pătruns în curtea societăţii, pe poarta neasigurată, au forţat lacătele de la cele trei magazii, iar după ce au reuşit deschiderea acestora, au sustras din interior profiluri de aluminiu, două hidrofoare marca „OK”, două rotopercutoare marca „Hilti”, două flexuri marca „Bosch” şi „Makita”, un generator de curent marca „Honda”, o pompă de apă marca „Honda”, o centrală termică marca „Junkers” şi un aparat de sudură. Bunurile au fost scoase din incinta societăţii şi depozitate lângă un generator electric aflat în apropierea societăţii, ulterior fiind transportate la domiciliul inculpatului S.L.
În acest context, reamintim că, potrivit art. 63 alin. 2 C. pr. pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată în urma examinării tuturor dovezilor administrate, în scopul aflării adevărului. În consecinţă, probele administrate în faza de urmărire penală au aceeaşi valoare cu probele administrate în faza de judecată, iar probele instrumentate în faza de urmărire penală se analizează coroborat cu cele administrate în faţa instanţei de judecată, scopul probelor, constând tocmai în aflarea adevărului, fiind identic pentru ambele faze ale procesului penal.
În considerarea acestor idei, probele administrate în faza de urmărire penală nu servesc exclusiv pentru trimiterea în judecată a inculpatului, iar faptul că instanţa de judecată este obligată să verifice legalitatea probelor şi să stabilească utilitatea şi concludenţa acestora în cadrul cercetării judecătoreşti nu duce automat la concluzia eliminării probelor administrate în faza de urmărire penală.
În raport de cele subliniate mai sus, în mod just prima instanţă a reţinut, la conturarea stării de fapt, declaraţiile făcute de inculpaţi în cursul urmăririi penale, acestea fiind cele care se coroborează cu restul probelor instrumentate în cauză. în plus, inculpaţii nu au oferit nicio explicaţie plauzibilă a schimbării declaraţiilor iniţiale şi a expunerii în faţa judecătorului a unei noi variante a stării de fapt. În acest sens, constatăm şi noi că procesul-verbal de cercetare la faţa locului relevă urme de forţare a lacătelor de la uşile de acces, aspecte recunoscute şi de inculpaţi în faza de urmărire penală. De asemenea, deşi în faza de judecată inculpaţii au susţinut că au sustras numai ţevi şi bucăţi de tablă, în momentul prinderii de către organele de poliţie la centrul de colectare a deşeurilor feroase, au fost identificate între bunurile aduse de inculpaţi 40 de bare de aluminiu, două radiatoare de centrală termică, un boiler de centrală termică, un suport metalic de centrală termică şi două vase de expansiune.
Faţă de starea de fapt desprinsă din probele administrate în cauză, aşa cum a fost descrisă mai sus, este corectă încadrarea juridică dată de judecătorie infracţiunii de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1 lit. a, g şi i C. pen., furtul fiind săvârşit de patru persoane împreună, în timpul nopţii şi prin efracţie.
e) Facem, în continuare, trimitere la criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. şi reţinem, pentru început, gradul de pericol social al infracţiunii săvârşite, ilustrat în circumstanţele comiterii acesteia, numărul participanţilor implicaţi, stăruinţa lor în realizarea rezultatului dorit şi urmărit, contribuţia pe care inculpatul M. A. şi-a adus-o la săvârşirea activităţii infracţionale, locul şi timpul efectuării actelor deduse judecăţii, precum şi urmările pricinuite. Amintim, apoi, persoana inculpatului, care, nu se află la primul conflict cu legea penală, săvârşind noua infracţiune în termenul de încercare al suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicate prin sentinţa penală nr. 358/17 martie 2009 a Judecătoriei Tg.-Mureş, ceea ce denotă că o hotărâre definitivă de condamnare la pedeapsa închisorii şi creditul care I s-a acordat prima dată au fost ignorate şi nu au fost sub nicio formă suficiente reinserţiei sociale.
Aceste elemente îndreptăţesc concluzia că pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită şi cea de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată d-lui M. A. sunt suficient de blânde, această instanţă neidentificând niciun motiv care să atragă reducerea duratei acestora. În acest context, am constatat că pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare impusă inculpatului este consecinţa revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei de 6 luni aplicate prin sentinţa penală nr. 358/17 martie 2009 a Judecătoriei Tg.-Mureş şi a cumulului aritmetic al acestei sancţiuni cu cea stabilită pentru noua infracţiune, consecinţe pe care inculpatul le cunoştea şi a acceptat să se producă odată cu săvârşirea furtului calificat care formează obiectul procedurilor
