Sentinţa nr. 8178/20.10.2006 a Judecătoriei Craiova a rămas irevocabilă părin decizia nr. 1107/04.06.2007 a Tribunalului Dolj- Secţia Civilă pronunţată în dosarul nr.4399/63/2007
La data de 06.06.2006 reclamanţii CS si CI au chemat in judecată pe pârâta JMP, solicitând obligarea acesteia să lase in deplină proprietate si liniştită posesie imobilul compus din o cameră de locuit si bucătărie situat in Craiova, b-dul Carol, nr. 48, judeţul Dolj.
In motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt titularii dreptului de proprietate asupra imobilului situat în Craiova, b-dul Carol I nr. 48 (fost 56) potrivit contractului de întreţinere, autentificat sub nr. 1264/05.07.2001, imobil compus din teren in suprafaţă de 480 m.p. si două corpuri de clădire.
S-a mai arătat că autoarea lor a dobândit acest imobil prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 481/1948.
Reclamanţii au mai învederat că autoarea lor s-a judecat anterior, într-o acţiune in revendicare în contradictoriu cu Statul Român prin DGFP Dolj si Consiliul Local, acţiune care a fost admisă la data de 01.10.1997, însă între timp corpul secundar de clădire a făcut obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat între pârâtă în calitate de cumpărător şi Consiliul Judeţean în calitate de vânzător, contractul fiind înregistrat cu nr. 448/22.01.1998.
S-a mai precizat că prin acest contract s-a instituit şi dreptul de folosinţă al pârâtei asupra terenului.
S-a promovat acţiune privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare, acţiune care deşi a fost admisă în primă etapă procesuală ulterior în urma promovării recursului în anulare, s-a respins de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, care s-a pronunţat prin decizia nr. 1630/02.03.2004.
In drept, s-au invocat dispoziţiile art. 480 C.civil, precum şi decizia nr.63252, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza Păduraru.
La data de 29.09.2006 pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii.
În motivarea cererii pârâta a arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 448/22.01.1998, menţinut prin decizia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, la data de 02.03.2004, este proprietar asupra imobilului revendicat.
S-a mai precizat că intabularea de către reclamanţi in Cartea Funciară a imobilului lor, s-a realizat in mod fraudulos nefiind depusă decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie.
Pârâta a mai precizat că reclamanţii sunt obligaţi să respecte dreptul lor de folosinţă a terenului, atâta vreme cât acesta s-a transmis prin contractul de vânzare-cumpărare.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa a admis acţiunea reclamanţilor pentru următoarele considerente:
Prin sentinţa civilă nr. 15098/01.10.1997, pronunţată de Judecătoria Craiova, în dosar nr. 18291/1997, s-a admis acţiunea în revendicare promovată de autoarea reclamanţilor B.N., fiind obligate pârâtele (Consiliul Local al municipiului Craiova si DGFP Dolj), să lase în deplină proprietate si liniştită posesie a acesteia imobilul format din corpurile 2 si 3, situat in Craiova, str. Carol I, nr. 48 (fost Republicii 56), sentinţă rămasă definitivă si irevocabilă conform deciziei nr. 1253/1.04.1998 a Curţii de Apel Craiova.
Din considerentele acestei sentinţe instanţa retine că s-a statuat cu putere de lucru judecat, că imobilul nu a fost preluat de către stat in baza unei decizii, care potrivit Legii 4/1973, era obligatorie , concluzionându-se că acesta nu a fost preluat cu titlul valabil de stat.
Prin această sentinţă, Judecătoria Craiova a stabilit că bunul a fost preluat de stat fără titlu valabil, situaţie in care reclamanta (autoarea reclamantei) a rămas proprietarul legitim al imobilului, dreptul de proprietate astfel recunoscut cu efect retroactiv neavând caracter revocabil.
Din înscrisurile depuse la dosar instanţa constată că la data de 22.01.1998, la circa 2 luni, de la data când sentinţa Judecătoriei a rămas definitivă (executorie), statul prin Consiliul Judeţean Dolj a vândut către pârâtă (titular al contractului de închiriere, la aceea dată), locuinţa compusă din o cameră, magazie şi împrejmuire, încheindu-se contractul de vânzare-cumpărare nr. 448, contract care deşi a fost contestat de autoarea B.N. a fost menţinut, în urma promovării unei recurs în anulare, prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie, pronunţată la data de 02.03.2004.
Într-o atare situaţie, instanţa retine că ambele părţi, respectiv atât reclamanţii cât si pârâta au titluri scrise privind dreptul de proprietate asupra bunului revendicat.
Astfel titlul reclamanţilor este reprezentat de contractul de întreţinere autentificat sub nr.1264, încheiat cu B.N., titlul înscris in cartea funciară sub nr.34446 Craiova.
Titlul pârâtei, respectiv contractul de vânzare-cumpărare a fost validat de Înalta Curte de Casaţie si Justiţie prin decizia nr. 1630/02.03.2004, titlu care nu este înscris in cartea funciară.
Rezultă aşadar că titlului scris al reclamanţilor, pârâta, care se afla în posesia imobilului revendicat, i-a opus titlul său scris, ivindu-se în acest sens un conflict între cele două titluri scrise.
In această situaţie instanţa constatând că titlurile emană de la autori diferiţi, trebuie să compare între ele drepturile autorilor respectiv al reclamanţilor si pârâtei.
Analizând titlul autoarei reclamanţilor instanţa a constatat că aceasta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat in Craiova, str. Carol I (fostă str. Gării, nr. 56), prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 481/27.04.1948 si transcris sub nr. 620/27.04.1948, prin actul de donaţie autentificat sub nr. 1574/571/01.10.1957 de fostul Notariat de Stat, aspect care reiese din cuprinsul contractului de întreţinere încheiat între autorul reclamanţilor si reclamanţi.
Analizând dreptul de proprietate al pârâtei, instanţa a constatat că aceasta a devenit proprietar al imobilului anexă în baza contractului de vânzare-cumpărare, încheiat la data de 22.01.1998 cu Consiliul Judeţean Dolj.
Din considerentele expuse s-a constatat că pârâta a dobândit dreptul de proprietate de la un neproprietar, la data încheierii contractului fiind recunoscut prin sentinţa civilă nr. 15098/01.10.1997, dreptul de proprietate al autoarei reclamantei cu efect retroactiv.
Astfel, în speţă, nu s-a putut reţine că a avut loc o simplă vânzare a bunului altuia, ci că această vânzare a survenit cu încălcarea flagrantă a unei hotărâri judecătoreşti care nu a recunoscut irevocabil dreptul de proprietate, al autoarei reclamanţilor.
Statul prin Consiliul Judeţean, la data când a avut loc vânzarea-cumpărarea, avea cunoştinţă despre faptul că imobilul nu îi mai aparţine, încheierea acestui contract constituind o ingerinţă (în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la convenţie) în dreptul de proprietate al autoarei reclamanţilor, ingerinţa care a fost lipsită de bază legală si prin urmare statul a încălcat în această situaţie art. 1 din protocol.
De altfel, într-o speţă similară (cazul Păduraru contra României), Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reţinut că vânzarea, într-o situaţie similară către chiriaş s-a realizat în mod fraudulos.
Din materialul probator administrat instanţa a reţinut că intr-o atare acţiune în revendicare promovată de autoarea reclamanţilor, împotriva autorului pârâtei aceasta ar fi triumfat, întrucât titlul autoarei reclamanţilor este mai vechi (1948 -1957) a fost dobândit de la adevăratul proprietar şi a fost înscris in cartea funciară, în schimb titlul pârâtei este mai nou (1998), este dobândit de la un neproprietar – Statul prin Consiliul Judeţean.
Astfel, concluzionând, instanţa a constatat că dreptul de proprietate al reclamanţilor este mai bine caracterizat, aceştia dobândind imobilul de la adevăratul proprietar, pe când pârâta a dobândit imobilul de la un neproprietar soluţie care este conform principiului „ nimeni nu poate transmite altuia un drept superior celui pe care îl are el”.
În acest context, reţinând că titlul reclamanţilor este preferabil, celui al pârâtei, instanţa a constatat că acţiunea este întemeiată, sens în care a admis-o, obligând pârâta să lase în deplină proprietate si liniştită posesie reclamanţilor imobilul situat in Craiova, b-dul Carol I, nr. 48, compus din o cameră de locuit şi bucătărie.
Pe cale de consecinţă, in baza art. 111 C.p.c. instanţa a constatat inexistenta dreptului de folosinţă asupra terenului aferent acestui imobil.