„Refuzul pârâţilor de a ceda reclamantei folosinţa apartamentului încalcă dreptul de proprietate al reclamantei, garantat de Constituţia României în art.44 alin.1, de Primul protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în art.1 alin.1 care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale pentru şi de art.17 alin.1 şi 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948 care prevede că orice persoană are dreptul la proprietate, atât singur cât şi prin asociere cu alţii şi nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa motiv pentru care va dispune evacuarea pârâtului din spaţiul de la adresa de mai sus.” (sentinţa civilă nr.9917/19.12.2006)
Reclamanta C.R. a chemat în judecată pe pârâţii I.E., I.D., I.D. şi I.D. solicitând ca prin hotărârea judecătorească să se dispună evacuarea acestora din apartamentul nr.35, situat în Bucureşti, B-dul C. nr.21, bl.B6, sc.1, et.8, sector 2, pentru lipsă de titlu şi obligarea pârâţilor la plata unor daune interese moratorii de 200 Euro/lună de la data notificării acestora şi până la data evacuării apartamentului reprezentând lipsa de folosinţă sau echivalentul unei chirii lunare, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanta a arătat că este proprietara apartamentului de la adresa de mai sus prin cumpărare de la A.V. şi A.M. prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.319/2006 de BNP C.R., întabulat pentru opozabilitate, imobil compus din trei camere şi dependinţe în suprafaţă totală de 63,90 m.p.
Reclamanta a mai arătat că pârâţii locuiesc ilegal în apartament, chiar şi prin contractul de vânzare cumpărare de mai sus menţionându-se că apartamentul este ocupat abuziv de către foştii proprietari I.E. şi I.D., apartamentul fiind pierdut de pârâţi în urma unei executări silite, refuzând să părăsească acest imobil deşi au fost notificaţi prin intermediul executorilor judecătoreşti cu notificarea nr.101/09.06.2006 să predea cheile apartamentului şi să-l elibereze şi deşi a încercat să discute cu aceştia să-l predea de bună voie.
Mai mult, a arătat că pârâţii nu au mai achitat nici facturile de livrare a energiei electrice, telefon, salubrizare etc, încât acestea vor cădea ulterior tot în sarcina sa şi totodată, această stare de fapt îi provoacă o pagubă substanţială veniturilor sale şi fiind din provincie are nevoie urgentă de spaţiu pentru a locui în el, în prezent locuind cu chirie în Bucureşti.
În drept, a invocat dispoziţiile art.21, art.25 din Legea nr.114/1996, art.1073 şi următ. Cod civil, art.109 şi următ. Cod procedura civilă, art.516 pct.8 Cod procedură civilă.
Acţiunea a fost legal timbrată cu 100 lei taxă judiciară de timbru achitată cu chitanţa 3422421/1/08.09.2006 eliberată de CEC Victoria I şi 0,3 lei timbru judiciar.
A depus în dovedirea acţiunii în copii certificate contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.319/2006, încheierea nr.366/20.02.2006 eliberată de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Bucureşti Sector 2, proces verbal încheiat în 21.06.2006 de BEJ A.I.
Pârâţii nu au formulat întâmpinare în cauză deşi la termenul de judecată din 31.10.2006 instanţa a încuviinţat cererea formulată de pârâta I.D. pentru amânarea cauzei în vederea angajării unui apărător iar la termenul de judecată ulterior, 28.11.2006 a încuviinţat cererea de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării formulată de apărătorul pârâtei I.D., avocat G.C..
Instanţa a încuviinţat pentru reclamantă proba cu înscrisuri.
Analizând probatoriul administrat instanţa reţine următoarele:
Reclamanta este proprietarul apartamentului nr.35, situat în Bucureşti, B-dul C. nr.21, bl.B6, sc.1, et.8, sector 2, compus din trei camere şi dependinţe în suprafaţă totală de 69,30 m.p. întabulat în CF nr.58878 a Municipiului Bucureşti dobândit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat cu nr.319/2006.
Potrivit art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege.
Dreptul de proprietate comportă astfel trei atribute: jus utendi (usus) adică posibilitatea de a stăpâni faptic bunul asupra căruia are un drept de proprietate, de a stăpâni materialiceşte şi economic substanţa acestuia direct şi nemijlocit; jus fruendi (fructus) adică facultatea de a întrebuinţa bunul, de a-l utiliza şi exploata, de-ai percepe în proprietate toate fructele şi veniturile pe care le obţine acesta; jus abutendi (abusus)adică facultatea a de a dispune material sau juridic de bun.
Aceste caractere ale dreptului de proprietate au un caracter absolut, în sensul că se manifestă în raporturile proprietarului cu terţii şi un caracter exclusiv, în sensul că numai proprietarul le poate exercita în deplinătatea lor.
Ca o manifestare a caracterului absolut şi exclusiv a dreptului de proprietate, titularul acestuia poate ceda atributul usus şi fructus unor terţe persoane ori prin intermediul unui contact de locaţiune sau comodat, în cazul usus-ului ori prin intermediul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate în cazul ambelor atribute, usus şi fructus, conform art.479 Cod civil care prevede că „poate avea cineva asupra bunurilor, sau un drept de proprietate, sau un drept de folosinţă,sau numai servitute”.
În ambele ipoteze expuse, drepturile dobândite de terţi sunt opozabile erga omnes, inclusiv proprietarului, acesta fiind ţinut să le respecte limitele.
În speţă, reclamanta este titulara doar a atributelor jus fruendi şi jus abutendi, celălalt atribut jus utendi fiind deţinut de pârâţi, în opinia instanţei fără nici un titlu valabil întrucât aceştia nu au produs în cauză nici o dovadă, cu încălcarea art.1169 Cod civil, din care să emane un eventual titlu de locaţiune, comodat sau dezmembrământ al dreptului de proprietate, titlu care să-i fie opozabil reclamantei.
Refuzul pârâţilor de a ceda reclamantei folosinţa apartamentului nr.35, situat în Bucureşti, B-dul. C. nr.21, bl.B6, sc.1, et.8, sector 2 încalcă dreptul de proprietate al reclamantei care este garantat de Constituţia României în art.44 alin.1 care prevede că dreptul de proprietate este garantat, de Primul protocol adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului în art.1 alin.1 care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale pentru şi de art.17 alin.1 şi 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948 care prevede că orice persoană are dreptul la proprietate, atât singur cât şi prin asociere cu alţii şi nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa motiv pentru care va dispune evacuarea pârâtului din spaţiul de la adresa de mai sus.
În ce priveşte lipsa de folosinţă invocată de reclamantă, constată că în virtutea atributului jus fruendi (fructus) adică facultatea de a întrebuinţa bunul, de a-l utiliza şi exploata, de a-i percepe în proprietate toate fructele şi veniturile pe care le obţine acesta, pârâţii sunt datorii a achita reclamantei contravaloarea lipsei de folosinţă a bunului din momentul notificării în sensul predării de bună voie a apartamentului, 12.06.2006, de la această dată pârâţii fiind de rea credinţă şi datorând fructele produse de bun care în esenţă sunt exprimate de chiria pe piaţa liberă a unui bun similar, cuantumul de 200 Euro lunar invocat de reclamantă şi necontestat de pârâţi, fiind unul mediu în raport de piaţa chiriei imobilelor.
Prin urmare, pentru a acoperii prejudiciul cert în totalitate ca principiu al răspunderii civile delictuale, atât cel actual cât şi cel viitor, va obliga pârâţii la plata sumei de 200 Euro lunar, începând cu data de 12.06.2006, până la eliberarea spaţiului, reprezentând lipsă de folosinţă.
În temeiul art.274 alin.1 Cod procedură civilă va obliga pârâţii în solidar la plata către reclamantă a sumei de 100,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată date de taxa judiciară în cuantum de 100 lei şi timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.
