Prin sentinta civila nr. 2020 din 21.03.2008 a Judecatoriei Sibiu a fost respinsa actiunea civila formulata si precizata de reclamantul G. C. în contradictoriu cu pârâtii V. M si C. N.
S-a respins cererea reconventionala formulata de pârâtii reclamanti reconventionali .
Pentru a pronunta aceasta hotarâre instanta de fond a retinut ca actiunea principala este neîntemeiata. In cartea funciara nu era notata la data încheierii contractului nici o cerere de restituire în natura de catre fostii chiriasi. Mai mult o asemenea cerere nu era notata nici în momentul intabularii cotei de ½ în favoarea fam.C.Ca atare se constata fara echivoc ca acestia au fost cumparator de buna credinta.
Actiunea reconventionala este neîntemeiata. Dispozitiile emise de Primarul Municipiului Sibiu sunt temeinice si legale. Mai mult cea de-a doua a fost dispusa chiar de catre o instanta de judecata. La data emiterii primei dispozitii familia C. nu era intabulata în cartea funciara. Nici la momentul promovarii actiunii în anularea partiala a acesteia nu era intabulat în cartea funciara dreptul de proprietate al familiei C. si nici macar existenta contractului.Ca atare cele doua dispozitii nu pot fi anulate.
Împotriva sentintei a declarat apel reclamantul G. solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii actiunii introductive de instanta. Cu cheltuieli de judecata.
În motivarea apelului se aratau urmatoarele:
– Problematica bunei credinte era inutil a fi discutata la fondul cauzei si oricum nu poate exista buna credinta a partilor C. de vreme ce la data cererii de înscriere exista un alt proprietar tabular pe cealalta cota de ½.
– Asupra motivelor invocate prin actiunea principala instanta de fond nu s-a pronuntat în niciun fel ceea ce echivaleaza cu neanalizarea fondului cauzei.
– Pe fondul cauzei problematica juridica a litigiului sta într-adevar în compararea titlurilor de proprietate si acordarea preferintei unuia dintre ele cu mentiunea ca preluarea cotei apelantului a fost facuta fara titlu valabil de catre stat.
Principiul în pari causa, melior est causa possidentis nu este aplicabil pentru simplu fapt ca partile litigante nu sunt într-o situatie egala.
Nevalabilitatea înscrierii dreptului de proprietate al pârâtilor în cartea funciara.
În drept apelul a fost motivat pe dispozitiile art. 480 C. pr. civ. ; art. 1,9,12 din Legea nr.10/2001; art. 28,34,35, si 36 sin Legea nr. 7/1996.
Au declarat apel si pârâtii – reclamanti reconventionali solicitând schimbarea în parte a hotarârii atacate în sensul admiterii cererii reconventionale. Cu cheltuieli de judecata.
În motivarea apelului se arata , în esenta, ca ambele dispozitii de restituire a imobilului nr. 1545/2003 si nr. 2235/2004 emise de Primarul Municipiului Sibiu sunt nelegale, Statul Român neputând sa restituie în natura imobilul ce anterior le-a fost înstrainat legal, din moment ce legea speciala nr. 10/2001 este extrem de clara sub acest aspect si prevaleaza indiscutabil fata de o hotarâre judecatoreasca.
În drept: art. 296 C. pr. civ., Legea nr. 10/2001.
Verificând sentinta atacata prin prisma motivelor de apel s-a constatat ca apelul declarat de catre reclamantul G. este fondat în timp ce apelul declarat de catre pârâtii reclamanti reconventionali este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Speta de fata vizeaza tocmai o situatie juridica nerezolvata prin normele Legii nr. 10/2001 si care atrage aplicarea directa a prevederilor Conventiei si Jurisprudentei CEDO asa cum s-a stabilit prin Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie.
Astfel, reclamantul G. G. si intervenienta G. A. decedata la 14.12.2008 au urmat procedura reglementata de Legea nr.10/2001 si au obtinut, mai întâi G. A. apoi G. G., dispozitii de restituire în natura fiecare a câte unei cote de ½ din imobilul situat în Sibiu, str. S. nr. 9 înscris în CF 13036 Sibiu nr. top 3793/2/2 si 3795/1.
La momentul emiterii primei dispozitii 1545/2003 contractul de vânzare – cumparare al pârâtilor C. nu era întabulat în cartea funciara.
Desi prin acest contract nr. 5897/2000 pârâtii au cumparat întreg imobilul, prin încheierea de întabulare nr. 2556/10.03.2004 a fost întabulat dreptul lor de proprietate asupra cotei de ½ din imobil contrar prevederilor art.46 din Legea nr. 7/1996.
Dispozitia nr. 2235/2004 a fost emisa ca urmare a sentintei civile nr. 290/2004 a Tribunalului Sibiu ramasa definitiva prin Decizia civila nr. 1218/2004 a Curtii de Apel Alba Iulia, fiindu-i restituita în natura si lui G.G. cota de ½ din imobilul în litigiu în calitate de fost coproprietar.
Prin aceste hotarârii judecatoresti ca de altfel si prin dispozitia nr. 1545/2003, imobilul a fost considerat ca fiind preluat fara titlu valabil de catre Statul Român ceea ce înseamna, potrivit art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 ( abrogat apoi prin Legea nr.1/2009), ca reclamantul si intervenienta si-au pastrat calitatea de proprietari avuta la data preluarii în timp ce pârâtii reclamanti reconventionali au dobândit imobilul de la statul neproprietar.
Concluzionând, reclamantul are asupra cotei de ½ din imobil un drept patrimonial considerat bun în sensul art. 1 din Protocolul 1 la Conventie. În Jurisprudenta CEDO (Paduraru c/a României; Strain si altii c/a României; Florescu c/a României; Brazda si Malita c/a României) s-a considerat ca vânzarea de catre stat a bunului catre terti chiar daca aceasta era anterioara confirmarii în justitie în mod definitiv a dreptului de proprietate al altuia si daca tertii erau de buna credinta, este o lipsire de bun contrar art. 1 din Protocolul nr.1 la Conventie, dându-se astfel preferinta titlului fostului proprietar.
