FOND FUNCIAR. CONSTATAREA NULITĂŢII ABSOLUTE A TITLULUI DE PROPRIETATE. INADMISIBILITATE.
Titlul de proprietate eliberat în baza Legii nr.18/1991 nu poate constitui obiectul unei acţiuni în constatarea nulităţii formulată de un terţ, întrucât potrivit art.60 din acest act normativ, acesta nu poate folosi decât calea unei acţiuni de drept comun.
În cadrul acţiunii în revendicare se pot compara actele de proprietate emise părţilor litigante în temeiul Legii nr.18/1991, cât şi actele primare care au stat la baza eliberării acestora, stabilindu-se astfel cine are câştig de cauză.
(Decizia civilă nr.433/R din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Piteşti).
Judecătoria Curtea de Argeş, prin sentinţa civilă nr.1232 din 29 august 2003, a respins excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de pârâta Comisia Locală de Fond Funciar a comunei Domneşti şi a admis acţiunea formulată de reclamantă, dispunând anularea parţială a titlului de proprietate emis pe numele autorilor pârâţilor în ceea ce priveşte suprafaţa de 656 mp. situată în pct. „Ţarină Spital”, a procesului-verbal de punere în posesie şi a fişei premergătoare punerii în posesie în privinţa acestei suprafeţe de teren.
Prin aceeaşi hotărâre, comisia judeţeană de aplicare a Legii nr.18/1991 a fost obligată să rectifice titlul de proprietate în litigiu pentru suprafaţa de 656 mp.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut pe baza probelor administrate că titlul de proprietate emis pârâţilor este lovit de nulitate parţială potrivit art.III din Legea nr.169/1997 pentru suprafaţa în litigiu, situaţie în care se află şi procesul-verbal de punere în posesie, precum şi fişa premergătoare, întrucât terenul a aparţinut autorului reclamantei anterior cooperativizării.
Apelurile declarate de pârâţii persoane fizice şi comisia locală de fond funciar au fost anulate ca netimbrate de Tribunalul Argeş.
Recursul comisiei a fost admis de curtea de apel, cu consecinţa casării deciziei şi a trimiterii cauzei spre rejudecare aceluiaşi tribunal.
Rejudecând apelurile, Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr.100 din 30 ianuarie 2004, le-a respins ca nefondate, cu obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că transferul dreptului de proprietate asupra terenurilor prin acte între vii se realizează, potrivit legii, prin acte autentice, iar reclamanta a dovedit că autorul său a intrat în proprietatea terenului prin act de donaţie, care a fost recunoscută de pârâţii persoane fizice.
Cu privire la pârâţi, s-a reţinut că aceştia nu au dovedit dobândirea proprietăţii prin act autentic, neavând relevanţă în cauză evidenţa agricolă a autorului acestora.
În termen legal au declarat recurs pârâţii, invocând motivele prevăzute de art.304 pct.9 şi 10 Cod procedură civilă.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr.433/R/14 octombrie 2004, a admis recursul în temeiul art.312 (2) Cod procedură civilă, a modificat decizia, iar pe fond a respins acţiunea, reţinând în esenţă că instanţa de fond a fost investită cu o acţiune prin care se solicita constatarea nulităţii absolute a titlului de proprietate emis pârâţilor în baza Legii nr.18/1991, în calitate de moştenitori ai autorilor lor, pentru suprafaţa de 656 mp. şi era obligată să analizeze dacă la emiterea acestui act au fost încălcate dispoziţiile legii speciale.
Tribunalul însă, a soluţionat cauza ca şi cum ar fi fost investit cu o acţiune în revendicare, întrucât a comparat actele de proprietate deţinute de reclamantă anterior cooperativizării, cu rolul agricol al autorilor pârâţilor şi a concluzionat că aceştia din urmă nu au dobândit proprietatea asupra terenului în litigiu prin act autentic, fără a face vreo referire la actele emise în baza Legii nr.18/1991, deşi atât reclamanta, cât şi pârâţii deţin acte de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
Titlul de proprietate eliberat în baza Legii nr.18/1991 nu poate constitui obiectul unei acţiuni în constatarea nulităţii formulată de un terţ, întrucât potrivit art.60 din acest act normativ, acesta nu poate folosi decât calea unei acţiuni de drept comun.
În cadrul acţiunii în revendicare se pot compara actele de proprietate emise părţilor litigante în temeiul Legii nr.18/1991, cât şi actele primare care au stat la baza eliberării acestora, stabilindu-se astfel cine are câştig de cauză.
