Imobilele ce fac obiectul legii nr. 550/2002. Inaplicabilitatea legii în privinţa bunurilor ce aparţin domeniului privat al unităţilor administrativ-teritoriale.


Imobilele ce fac obiectul legii nr. 550/2002. Inaplicabilitatea legii în privinţa bunurilor ce aparţin domeniului privat al unităţilor administrativ-teritoriale.

Legea nr.550/2002 stabileşte cadrul juridic pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi a celor de prestări servicii proprietatea privată a statului aflate în administrarea consiliilor  judeţene sau locale. Bunurilor proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale le sunt aplicabile prevederile Legii nr.213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia şi ale Legii nr.215/2001 privind administraţia publică locală.

Secţia comercială şi contencios administrativ-Decizia civilă nr.466/27 septembrie 2004.

Prefectul a solicitat în contradictoriu cu Consiliul judeţean anularea Hotărârii nr.17 din 26 februarie 2004 privind aprobarea vânzării unui imobil pe motiv că se încalcă dispoziţiile Legii nr.550/2002 şi ale H.G.nr.1341/2002.

Tribunalul Sibiu-secţia comercială şi contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.1906/C/1 iunie 2004 a respins acţiunea formulată cu motivarea că imobilul aparţine domeniului privat al unităţii administrativ-teritoriale, fiind închiriat de locatar în baza unui contract de închiriere şi ca atare îi sunt aplicabile prevederile Legii 550/2002.

Reclamantul a formulat recurs împotriva acestei sentinţe.

Curtea de Apel Alba Iulia prin decizia menţionată a admis recursul, a modificat în tot hotărârea atacată, a admis cererea formulată în totalitate pentru considerentele ce se vor expune în continuare.

Imobilul în litigiu a făcut parte din domeniul public al Judeţului Sibiu (potrivit HG nr.978/2002), până la data de 23.06.2004 când prin Hotărârea Consiliului Judeţean nr.14/27.02.2003 s-a aprobat trecerea în domeniul privat al judeţului Sibiu. Prin hotărârea atacată Consiliul judeţean a aprobat vânzarea prin negociere directă a imobilului către SC “X” SRL, temeiul legal invocat fiind prevederile Legii nr.5590/2002 şi ale HG nr.1341/2002.

Legea nr.550/2002 stabileşte cadrul juridic pentru vânzarea spaţiilor comerciale şi a celor de prestări servicii aflate în proprietatea privată a statului şi în administrarea consiliilor judeţene sau locale.

Potrivit cărţii funciare, imobilul în litigiu face parte din domeniul privat al judeţului Sibiu, de unde reiese că regimul juridic al acestuia excede sferei de aplicare privind dispoziţiile Legii nr.550/2002.

Articolul 4 al Legii nr.213/1998 stabileşte că domeniul privat al unităţilor administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor şi asupra cărora  au drept de proprietate privată.

Consiliile locale şi consiliile judeţene hotărăsc ca bunurile ce aparţin domeniului public sau privat de interes local sau judeţean să fie date în administrarea regiilor autonome şi instituţiilor publice, să fie concesionate sau închiriate. Acestea hotărăsc cu privire la cumpărarea unor bunuri ori la vânzarea bunurilor ce fac parte din domeniul privat de interes local sau judeţean, în condiţiile legii.

În consecinţă bunurile care fac parte din domeniul privat sunt supuse dispoziţiilor dreptului comun, dacă prin lege nu se prevede altfel. Vânzarea, concesionarea sau închirierea acestor bunuri nu se poate face decât prin licitaţie publică organizată în condiţiile legii. Aceste dispoziţii exprese privind regimul juridic al bunurilor proprietate privată aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale sunt cuprinse în Capitolul 7, Secţiunea 1 privind “Administrarea bunurilor” din Legea nr.215/201 a administraţiei publice locale.

În consecinţă, imobilul din litigiu nu face parte  din domeniul privat al statului şi ca atare nu-i sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.550/2002, ci aparţine domeniului privat al judeţului şi îi sunt aplicabile prevederile Legii nr.213/1998 şi ale Legii nr.215/2001 unde se prevede că vânzarea nu poate avea loc decât prin licitaţie publică şi nicidecum prin vânzarea directă.

Sancţiunea  civilă care intervine în cazul în care un act juridic a fost emis cu încălcarea  condiţiilor legale cerute pentru încheierea lui valabilă este nulitatea actului şi restabilirea situaţiei juridice anterioară edictării lui, iar Curtea a procedat în consecinţă.