Legea 10/2001. Recunoaşterea vocaţiei dobânditorului construcţiei de a obţine titlu de proprietate pentru terenul aferent acesteia în temeiul legii nr. 18/1991 nu exclude dreptul fostului proprietar al imobilului la măsuri reparatorii pentru terenul trecut abuziv în proprietatea statului la momentul înstrăinării construcţiei.
Secţia civilă – Sentinţa civilă nr.1336/08.10.2008
Prin contestaţia înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3839/107/2008, contestatorii C. V. şi V. M. G. au solicitat, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului A., anularea dispoziţiei nr. 550/11.07.2008 emisă de acesta şi admiterea notificării înregistrată sub nr. 20180/2001 precum şi a cererii nr. 21769/23.11.2005 şi în consecinţă:
-să se constate că petenţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii (despăgubiri) pentru suprafaţa de 880 mp. din suprafaţa totală de 1469 mp. înscrisă iniţial în CF 3568 A. nr. top. 2639/2/19 preluată de stat în baza art. 30 din L.58/1974 şi transcris în favoarea Statului Român în CF 10980 A.;
-să fie obligat pârâtul să emită o dispoziţie în acest sens, sub sancţiunea unor daune cominatorii de 100 lei / fiecare zi întârziere , începând cu data rămânerii definitive a hotărârii şi până la executarea ei;
-să fie obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea contestaţiei, petenţii au susţinut că sunt moştenitori legali ai def. C. M. , în calitate de copii, aceasta fiind proprietara tabulară a imobilului înscris în CF 3568 A., A+1, nr. top. 2639/2/19 casă şi curte în suprafaţă de 1496 mp.
În anul 1979 C. M. a vândut soţilor B. şi P., în indiviziune construcţiile existente iar terenul în suprafaţă de 1496 mp. trece în proprietatea Statului Român în temeiul dispoziţiilor art. 30 din Legea 58/1974.
Odată cu apariţia Legii 10/2001 moştenitorii numitei C. M., respectiv cei doi petenţi au formulat, în termen, la data de 8.11.2001 notificare prin executor judecătoresc, în vederea restituirii în natură a suprafeţei de teren libere de construcţii de 880 mp. sau acordării de despăgubiri pentru acest imobil situat pe raza Municipiului A. şi transcris în CF 10 980 A., nr. top. 2639/2/19/1.
De precizat că numărul top iniţial 2639/2/19 casă şi curte în suprafaţă de 1496 mp. s-a dezmembrat în anul 1990 formându-se 2 parcele, ambele întabulate în favoarea Statului Român, după cum urmează:
-parcela cu nr. top. 2639/2/19/1 teren construibil în suprafaţă de 880 mp care apoi s-a transcris în CF 10 980 A.;
-parcela cu nr. top. 2639/2/19/2 casă şi curte în suprafaţă de 616 mp. care s-a reînscris sub A+2 în CF 3568 A .
În baza Ordinului nr. 71/1992 emis de Prefectul Judeţului A. asupra parcelei cu nr. top. 2639/2/19/2 casă şi curte în suprafaţă de 616 mp. care s-a reînscris sub A+2 în CF 3568 A. prin încheierea de întabulare nr. 3871/31.08.1992 se întabulează sub B 12., B13, P. C. şi P. E. n. B. , în cota de 1/1 părţi cu titlu atribuire.
Aşa cum s-a arătat mai sus, deşi de la antecesoarea petenţilor s-a preluat la stat întreaga suprafaţă de 1496 mp. faţă de împrejurarea că o suprafaţă de 616 mp. s-a atribuit în natură cumpărătorilor edificatelor, petenţii au înţeles să solicite măsuri reparatorii doar pentru suprafaţa de 880 mp. rămasă întabulată pe Statul Român.
Iniţial , prin Dispoziţia nr. 496/7.10.2004 Primarul Municipiului A. a respins această notificare cu precizarea că aceste situaţii nu cad sub incidenţa Legii 10/2001.
Neconstituind în sine o respingere pe fond a notificării formulate ci doar o precizare a faptului că acest cadru legal nu este aplicabil situaţiei invocate de către petenţi, aceştia din urmă nu au mai atacat într-adevăr dispoziţia menţionată mai sus.
Apărând Legea 247/2005 care viza toate legile proprietăţii, petenţii au apreciat oportun să facă o revenire la data de 23.11.2005, cu speranţa că există de astă dată cadrul legal necesar soluţionării cererii lor. Această cerere a fost înregistrată sub nr. 21 769/2005 în atenţia Primarului Municipiului . în calitate de preşedinte al Comisiei de aplicare a L.10/2001 şi nu de preşedinte al Comisiei de aplicare a L.18/1991.
Prin Hotărârea nr. 4/21.03.2006 emisă de Comisia Municipală L.F.F. şi menţinută de către Comisia Judeţeană L.F.F. prin Hotărârea nr. 365/23.05.2006 se respinge petiţia celor doi petenţi pe motiv că cele două comisii nu sunt competente să soluţioneze problema cu care au fost sesizate, terenul expropriat de Statul Român făcând obiectul L:10/2001.
Împotriva celor două hotărâri petenţii au formulat plângere în temeiul art. 53 din L.18/1991 respinsă iniţial prin sentinţa civilă nr. 1863/2007 a Judecătoriei Alba Iulia, sentinţă desfiinţată în recurs prin Decizia civilă 819/2007, stabilindu-se competenţa de soluţionare a cererii în sarcina Comisiei de aplicare a L.10/2001.
În acest context, în mod nelegal prin dispoziţia atacată a fost respinsă cererea de restituire în natură cu motivarea că imobilul nu face obiectul L:10/2001, făcându-se abstracţie de hotărârea irevocabilă prin care s-a statuat asupra incidenţei acestei legi.
De asemenea, în mod nelegal s-a reţinut tardivitatea cererii nr. 21769/2005, aceasta fiind în realitate o revenire la notificarea iniţială, nesoluţionată pe fond.
La termenul de judecată din 17.09.2008 (f.17) petenţii şi-au completat acţiunea solicitând şi anularea dispoziţiei nr. 496/2004 emisă de intimatul Primarul Municipiului A. prin care în mod nelegal s-a reţinut neincidenţa L.10/2001 cu privire la imobilul în litigiu.
Prin întâmpinarea depusă la dosar (fila 14), intimatul a solicitat respingerea contestaţiei, având în vedere că notificarea depusă de petenţi în temeiul L.10/2001 a fost soluţionată prin Dispoziţia 496/2004 necontestată în condiţiile legii astfel că noua cerere înregistrată sub nr. 21769/2005 în mod corect a fost respinsă ca tardivă, faţă de dispoziţiile art. 22 al. 5 din L.10/2001, noua lege – 274/2005 – nerepunând în termen persoanele îndreptăţite la restituire.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:
Prin notificarea nr. 20180/2001, petenţii, în calitate de moştenitori ai defunctei C. M., au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 880 mp. din imobilul înscris în CF 3568 A. transcris în CF 10980 A., nr. top. 2639/2/9/1, imobilul fiind preluat de Statul Român în baza art. 30 din L.58/1974, urmare a vânzării construcţiilor de către proprietara tabulară în favoarea cumpărătorilor B. şi P..
Notificarea a fost respinsă prin dispoziţia nr. 496/2004 emisă de intimat (f.21) cu motivarea că imobilul nu intră sub incidenţa L.10/2001, dispoziţie necontestată de petenţi la momentul emiterii.
După apariţia Legii 247/2005, petenţii au revenit cu o nouă cerere, direcţionată greşit Comisiei Locale de fond funciar, care a apreciat că imobilul nu intră sub incidenţa L.18/1991 ci a L.10/2001, soluţie confirmată de Comisia Judeţeană de fond funciar.
Prin Sentinţa civilă nr. 1863/2007 pronunţată de Judecătoria Alba Iulia a fost respinsă plângerea formulată de petenţi în temeiul art. 53 din L.18/1991, cu motivarea că cele două comisii de fond funciar au soluţionat corect cererea.
Soluţia a fost desfiinţată prin Decizia civilă nr. 819/2007 a Tribunalului Alba
prin care s-a statuat irevocabil asupra incidenţei L.10/2001 cu privire la imobilul solicitat de petenţi, stabilindu-se competenţa de soluţionare a cererii nr. 21769/2006 în favoarea Comisiei de aplicare a L.10/2001.
Cu toate acestea, prin Dispoziţia 550/2008 atacată cu prezenta contestaţie, intimatul a respins cererea de restituire a petenţilor, întrucât imobilul nu face obiectul L.10/2001, nesocotind astfel dispoziţiile hotărârii judecătoreşti prin care s-a statuat irevocabil cu privire la legea aplicabilă.
În legătură cu acest aspect trebuie precizat că, într-adevăr pentru terenul ce face obiectul constituirii dreptului de proprietate în temeiul art. 36 din L:18/1991 în favoarea cumpărătorilor construcţiilor fostul proprietar nu poate dobândi măsuri reparatorii în temeiul L.10/2001, întrucât regimul juridic al bunului este reglementat în beneficiul cumpărătorului şi nu al vânzătorului.
În schimb, pentru terenul care a trecut în mod abuziv la stat cu prilejul înstrăinării şi care nu face obiectul dreptului de constituire, fostul proprietar poate obţine fie restituirea, fie despăgubirea în condiţiile L.10/2001.
În acest context, dispoziţiile pct. 1.4 lit. C din HG 250/2007 adaugă la lege, în condiţiile în care, potrivit art. 2 alin. 1 lit. H din L.10/2001 republicată, prin imobile preluate în mod abuziv se înţeleg şi acele imobile care au fost preluate de stat cu titlu valabil – astfel cum este definit prin art. 6 alin. 1 din L.213/1998.
Prin urmare, recunoaşterea vocaţiei dobânditorului construcţiei de a obţine titlul de proprietate pentru terenul aferent acesteia în temeiul L.18/1991, nu exclude dreptul fostului proprietar al imobilului la măsuri reparatorii pentru terenul trecut abuziv în proprietatea statului la data înstrăinării construcţiei, aceasta fiind de altfel şi interpretarea dată de instanţa supremă (decizia 430/2006 a I.C.C.J. – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală).
Aşa fiind, dispoziţia 550/008 ca şi dispoziţia 496/2004 emise de intimat încalcă flagrant dispoziţiile art. 2 alin. 1 din L.10/2001 în a cărui sferă de aplicare se încadrează imobilul în litigiu, negând îndreptăţirea reclamanţilor la repararea prejudiciului suferit prin preluarea abuzivă a imobilului de către stat şi nesocotind dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-a statuat asupra incidenţei L.10/2001 în ce priveşte notificarea petenţilor, astfel că se impune anularea acestora şi obligarea intimatului la soluţionarea pe fond a notificării pentru suprafaţa de 880 mp. din parcela de 1496 mp. înscrisă iniţial în CF 3568 A., nr. top. 2639//9 şi transcrisă în CF 10980 A., nr. top. 2639/2/9/1, în temeiul L.10/2001, dând prioritate restituirii în natură în condiţiile art. 7 din lege, dacă acest lucru este posibil.
În ce priveşte excepţia tardivităţii depunerii cererii nr. 21769/2005 aceasta urmează a fi înlăturată, această nouă solicitare reprezentând o revenire la notificarea iniţială înregistrată în termenul legal şi nesoluţionată pe fond.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 26 din L.10/2001, contestaţia de faţă urmează a fi admisă în sensul celor reţinute anterior.
În temeiul art. 274 Cod pr. civilă, intimatul va fi obligat la plata în favoarea petenţilor a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorar avocat.
