Legea nr. 10/2001. Calitatea de unitate deţinătoare în situaţia cererii de retrocedare a imobilelor preluate abuziv şi strămutate pe un alt teren.
Secţia civilă – Sentinţa civilă nr.1403/22.10.2008
Prin contestaţia înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3161/107/2006 contestatoarea P. M. D. M. V. a chemat în judecată intimatele Regia Naţională a Pădurilor ROMSILVA şi Direcţia Silvică Y. prin director ing. M. M. solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care:
-să se constate că pe imobilul înscris în CF 4383 C.. nr. top. 6681/1/2/1 în suprafaţă de 2,1904 ha pădure, proprietatea bunicilor petentei pe linie paternă a fost construită o casă de locuit şi o bisericuţă de cult ortodox, construite din material lemnos şi neevidenţiate în cartea funciară;
-să se constate că imobilul sus – menţionat a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil;
-să se constate că imobilul teren împădurit şi construcţii, având destinaţia de locuinţă şi cult religios ortodox, potrivit cu afectaţiunea sa, constituie un tot unitar
şi face obiectul restituirii în baza L.10/2001.
-să se dispună anularea deciziei nr. 7994/9.10.2006 emisă de directorul intimatei Direcţia Silvică Y. şi obligarea acestuia la emiterea unei decizii de restituire în natură a casei de vacanţă ce a aparţinut bunicilor contestatoarei aflată în patrimoniul şi folosinţa Direcţiei Silvice Y.– ca sediu de brigadă silvică – precum şi a terenului cu vegetaţie forestieră în suprafaţă de 2,1904 ha;
-să fie obligaţi intimaţii la plata cheltuielilor de judecată în măsura în care se opun admiterii prezentei contestaţii.
În motivarea contestaţiei, s-a susţinut că imobilul în litigiu a aparţinut bunicilor contestatoarei def. P. I. şi P. M. M. (născută H.), fiind compus din teren împădurit, casă de locuit şi bisericuţă de lemn.
După 6 martie 1945, imobilul a fost preluat abuziv de Statul Român, fără nici un titlu, bunicii contestatoarei figurând şi în prezent ca proprietari tabulari.
Cu ocazia construirii lacului de acumulare pentru hidrocentrala de pe râul S., atât casa cât şi bisericuţa au fost demontate şi reconstruite pe alte amplasamente aflate în folosinţa organelor silvice.
Bisericuţa de lemn s-a aflat o perioadă în folosinţa IFET S. ca magazie de materiale, ulterior fiind cedată unui aşezământ monahal ortodox în patrimoniu căreia se află şi în prezent.
În ce priveşte casa de locuit, a fost remontată în Z. P., aflându-se în folosinţa Ocolului Silvic S. ca sediu de brigadă silvică, deci în patrimoniul Direcţiei Silvice Y..
Întrucât aspectele sus menţionate rezultă din comunicările făcute de către Primăria Ş. şi Hidroelectrica SA – Sucursala Hidrocentrale S., motivele ce au stat la baza deciziei 7994/2006 atacată cu prezenta contestaţie, nu pot fi reţinute, intimata Direcţia Silvică Y. susţinând nefondat că nu s-a făcut dovada că în masa succesorală a antecesorilor petentei s-ar fi aflat casa de locuit sau de vânătoare.
În aceste condiţii, având în vedere că deşi s-au aflat în extravilanul localităţii, supraedificatele au avut destinaţie locativă, de divertisment şi de cult religios, regimul juridic al acestora, ca şi al terenului pe care sunt amplasate, este reglementată de Legea 10/2001 şi nu de legile fondului funciar, impunându-se restituirea în natură, în starea lor actuală.
În drept, au fost invocate dispoziţiile L.10/2001 şi ale L.247/2005.
În probaţiune, s-au depus în copie decizia atacată, acte de stare civilă, extras funciar 4383 C. (filele 4-21).
Intimaţii au depus întâmpinare (f. 36 – 37) prin care au solicitat respingerea contestaţiei întrucât imobilul în litigiu nu face obiectul L.10/2001, conform art. 8 din acelaşi act normativ, neintrând sub incidenţa acestuia terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării.
Cum imobilul solicitat reprezintă teren cu vegetaţie forestieră, conform menţiunilor din C.F. 4383 C., nr. top. 6681/1/2/1, nu intră sub incidenţa
L.10/2001.
Pe de altă parte, cu actele depuse contestatoarea nu a făcut dovada că în masa succesorală a def. I.P. ar fi cuprins vreun imobil casă de vânătoare situat în zona O. Ş., acest aspect nerezultând nici din înscrierile din cartea funciară.
Faţă de apărările invocate prin întâmpinare, reclamanta şi-a completat motivele (f.40 -41), susţinând că imobilul nu se încadrează în dispoziţiile art. 8 din L.10/2001, acesta referindu-se la terenuri cu destinaţie de exploataţie agricolă sau forestieră care nu au edificate pe ele construcţii cu destinaţie de locuinţă ci doar construcţii necesare desfăşurării lucrărilor de exploatare, ori, în speţă, construcţiile au avut destinaţie de locuinţă şi cult religios iar terenul n-a fost destinat exploatării agricole sau forestiere, reprezentând un domeniu proprietate privată.
De altfel, în imediata vecinătate a imobilului existau alte proprietăţi de acelaşi gen şi scop, aparţinând altor persoane fizice – M. S., S. I. etc. – constituind o veritabilă zonă rezidenţială, toate fiind strămutate cu ocazia construirii lacului de acumulare.
În ce priveşte existenţa construcţiilor pe terenul proprietatea bunicilor contestatoarei, a fost un fapt de notorietate în zonă, fiind cunoscut atât de autorităţile locale cât şi de localnicii din zonă, existenţa edificatelor fiind confirmată şi de celelalte entităţi notificate, respectiv Primăria Ş. şi Sucursala Hidrocentrale S.
În completarea probaţiunii, contestatoarea a depus adresa nr. 758/1.02.2002 emisă de Hidroelectrica SA – Sucursala Hidrocentrale S., Dispoziţia nr. 191/2004 emisă de Primarul comunei Ş., întâmpinarea depusă de acesta într-un alt litigiu dintre părţi, în dosar 1223/20.05.2004 (filele 42-44) şi acte provenite de la Ocolul Silvic S din 1959 (fila 55), Sfatul Popular al Regiunii H. (f.56) Direcţia Silvică Y.(f.57) şi Sfatul Popular al Raionului S. (f.70).
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice în construcţii şi a unei expertize topografice pentru identificarea construcţiilor preluate abuziv şi a terenului pe care se află în prezent (filele 138 – 146, 150 – 156).
Examinând actele şi lucrările dosarului, Tribunalul reţine următoarele:
Potrivit înscrierilor din CF 4383 C., imobilul cu nr. top. 6681/1/2/1 – pădure în „Giurgiu” în suprafaţă de 2,1904 ha a constituit proprietatea tabulară a def. I.P. şi soţia P. M. din 1943 (f.7), a căror moştenitoare legală este contestatoarea în calitate de nepoată de fiu, conform actelor de stare civilă şi a certificatelor de moştenitor depuse la dosar (filele 9-20).
Conform deciziei nr. 1373/1959 emisă de Sfatul Popular al Regiunii H. (fila 56), imobilul proprietatea antecesorilor contestatoarei , a devenit proprietate de stat prin efectul Hotărârii nr. 19/15.06.1945 şi Hotărârea nr. 343/6.05.1946 a Comitetului Comunal de reformă agrară S., hotărâri confirmate de Comisia de plasă pentru reforma agrară prin Hotărârea nr. 6/1946.
Întrucât acelaşi imobil din eroare a fost cuprins şi în tabelul anexă la HCM nr. 606 şi 667/1959 deşi deveniseră proprietate de stat prin efectul hotărârilor sus –menţionate prin decizia 1373/1959 s-a dispus transferarea din folosinţa I.G.O. S. în folosinţa M.A.S. – Departamentul Silviculturii pentru Ocolul Silvic S. (filele 55, 56).
Conform adresei nr. 758/1.02.2002 emisă de Hidroelectrica S.A. – Sucursala Hidrocentrale S. (fila 42), în baza documentaţiei de expropriere – HCM 990/1972, terenul necesar lacului de acumulare O. a fost preluat prin transfer de la Ocolul Silvic S. şi Ocolul Silvic B., între terenurile preluate regăsindu-se şi cel înscris în CF 4383 C., nr. top. 6681/1/2/1 în suprafaţă de 2,1904 ha, aspect confirmat şi prin adresa nr. 3626/22.09.2008 a Ocolului Silvic S. (f. 159) şi actele depuse la filele 160 – 162.
Potrivit aceleiaşi adrese nr. 758/2002, la momentul începerii lucrărilor în zona lacului de acumulare, pe terenul proprietatea def. P. I. se afla o construcţie preluată de I.F.E.T. S. şi strămutată în zona L. P., împrejurare confirmată şi de Primăria Ş. (filele 43, 44) şi de concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, coroborate cu adresele nr. 5892/7.11.2006 (f. 57) şi 3626/22.09.2008 (f. 159) emise de Ocolul Silvic S. şi actele emise la momentul demolării şi strămutării (f.163 – 167).
În temeiul L.10/2001, contestatoarea a adresat notificări atât Primăriei Ş. cât şi către HIDROCONSTRUCŢIA SA – Sucursala Hidrocentrale S. şi intimaţii din prezenta cauză, solicitând restituirea în natură a imobilului teren şi construcţie din CF 4383 C. preluate abuziv de la antecesorii săi.
Prin adresa nr. 758/1.02.2002 (f.48) răspunzând notificării contestatoarei, Hidroconstrucţia S.A. i – a comunicat faptul că terenul solicitat se află sub lacul de acumulare O. astfel că, potrivit dispoziţiilor art. 36 al. 2 din L.10/2001, este îndreptăţită la despăgubiri, urmând a se adresa Prefecturii Judeţului Y., iar în ce priveşte construcţia, nu este deţinută de entitatea notificată, fiind strămutată în zona L. P.
La rândul său, Primarul Comunei Ş. prin dispoziţia nr. 191/2004 (fila 49) a a respins notificarea pentru restituirea terenului întrucât regimul juridic al acestuia este reglementat de Legea 169/1997 şi L.1/2000, conform cererii adresate de contestatoare Comisiei Locale de fond funciar aceasta beneficiind de măsuri reparatorii în baza acestor legi iar în ce priveşte construcţiile existente pe teren, notificarea a fost direcţionată spre Direcţia Silvică Y, ca unitate deţinătoare.
Prin decizia nr. 7994/9.10.2006 (f.4), atacată cu prezenta contestaţie, a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului înscris în CF 4383 C. întrucât terenul nu intră sub incidenţa L.10/2001 ci a legilor fondului funciar iar construcţia casă de vânătoare nu este evidenţiată în cartea funciară ca fiind proprietatea antecesorilor notificatoarei, nefăcând parte din masa succesorală rămasă după aceştia.
Faţă de împrejurarea că regimul juridic al terenului este reglementat de legile fondului funciar, decizia a fost comunicată Comisiei Locale Ş. de aplicare a L.18/1991 şi a L.1/2000, în temeiul art. V din L.247/2005.
Analizând decizia atacată prin prisma criticilor aduse de contestatoare în raport de dispoziţiile legale incidente, Tribunalul reţine următoarele:
Terenul înscris în CF 4383 C., nr. top. 6681/1/2/1 – pădure în suprafaţă de 2,1904 ha a trecut în proprietatea statului în baza hotărârilor Comitetului Comunal de reformă agrară S., aşa cum s-a reţinut anterior, fiind ulterior preluat de Hidroelectrica SA prin transfer de la Ocolul Silvic S. în vederea realizării lacului de acumulare O., astfel că intimaţii nu aveau calitate de unitate deţinătoare la momentul notificării, conform dispoziţiilor art. 21 din L.10/2001.
Pe de altă parte, conform art. 8 alin. 1 din L.10/2001, nu intră sub incidenţa acestei legi terenurile situate în extravilanul localităţilor la data preluării abuzive sau la data notificării precum şi cele al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată cu modificările şi completările ulterioare şi prin L.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi cele forestiere solicitate potrivit prevederilor L.18/1991 şi ale L.169/1997 cu modificările şi completările ulterioare.
Cum terenul în litigiu s-a aflat în extravilan atât la momentul preluării abuzive cât şi la momentul notificării, fiind solicitat de către contestatoare în baza legilor fondului funciar şi reconstituit în baza L.1/2000 de către Comisia Locală de fond funciar Ş. în anexa 53 poziţia 406 – conform actului depus la fila 44 din dosar, acesta nu intră în sfera de aplicare a L.10/2001, aspect de altfel stabilit şi prin dispoziţiile art. 191/2004 emisă de Primarul comunei Ş. (f.43).
Faptul că pe terenul înscris în CF 4383 C. s-au edificat o construcţie cu destinaţie de casă de vacanţă sau de divertisment cum a susţinut contestatoarea în plângere – şi un locaş de cult, nu schimbă categoria de folosinţă şi nici regimul juridic aplicabil terenului, în speţă fiind vorba de o suprafaţă de 2,1904 ha pădure în care s-a edificat o cabană de vânătoare şi o bisericuţă, ambele din material lemnos.
De asemenea, împrejurarea că în prezent intimata Direcţia Silvică Y. este unitatea deţinătoare a construcţiei strămutate de pe terenul înscris în CF 4383 Cugir fostă proprietate a antecesorilor contestatoarei, nu instituie în sarcina acesteia nici o obligaţie de restituire a vreunui teren în compensarea suprafeţei de 2,1904 ha preluată abuziv, câtă vreme , aşa cum s-a reţinut anterior, nu intimata este deţinătoarea actuală a terenului şi oricum, acesta nu face obiectul L.10/2001, sub acest aspect, decizia contestată fiind legală şi temeinică.
În ce priveşte construcţia strămutată, aceasta se află în prezent pe imobilul înscris în CF 1 C., nr. top. 6711/10, proprietatea Statului Român, Ministerul de Domenii şi Agricultură în cotă de 1/1 părţi de la localizare conform concluziilor raportului de expertiză topografică efectuat în cauză de expert T. N. (f. 138 – 145), aflându-se în folosinţa intimatelor, ca sediul de brigadă silvică.
Având în vedere că edificatul a fost preluat abuziv de către Statul Român, contestatoarea are calitate de persoană îndreptăţită la restituirea în condiţiile L.10/2001.
În ce priveşte modalitatea de restituire, instanţa apreciază că nu este
posibilă restituirea în natură datorită faptului că edificatul a fost strămutat pe un alt amplasament, decât cel proprietatea antecesorilor contestatoarei, în urma reconstruirii, rezultând o construcţie nouă pe fundaţie de beton, cu instalaţii electrice, apă, sanitare, telefon şi finisaje interioare conform concluziilor raportului de expertiză în construcţii (f. 151) – situaţie în care, având în vedere şi poziţia procesuală a intimatelor exprimată prin concluzii scrise depuse la dosar, urmează a anula în parte decizia atacată, obligând intimatele la acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale , conform art..1 al. 2 şi 3 din L.10/2001.
În temeiul art. 274 Cod pr. civilă, intimatele vor fi obligate la plata în favoarea contestatoarei a sumei de 3368 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, onorariu experţi şi cheltuieli de transport.
