Potrivit art. 1, alin.1, din legea 10/2001, regula reparării prejudiciilor cauzate prin preluarea abuzivă de către stat a imobilelor este restituirea în natură, însă alineatul 2 al aceluiaşi articol stabileşte că în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Art. 1, alin 2 şi art. 10, alin 8, din lege includ printre măsurile reparatorii în echivalent compensarea cu alte bunuri sau servicii, care se oferă de unitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite.
Art. 1, alin 2 şi art. 10, alin 8, din lege includ printre măsurile reparatorii în echivalent compensarea cu alte bunuri sau servicii, care se oferă de unitatea investită cu soluţionarea notificării, cu acordul persoanei îndreptăţite.
Acordarea de bunuri sau servicii în compensare este condiţionată de existenţa în patrimoniul unităţii deţinătoare a unor bunuri, iar în cazul în care astfel de bunuri există, dar se refuză acordarea lor, instanţa este chemată să stabilească natura măsurii reparatorii, administrând probe din care să rezulte posibilitatea acordării de bunuri sau servicii în compensare.
Acordarea de bunuri sau servicii în compensare este condiţionată de existenţa în patrimoniul unităţii deţinătoare a unor bunuri, iar în cazul în care astfel de bunuri există, dar se refuză acordarea lor, instanţa este chemată să stabilească natura măsurii reparatorii, administrând probe din care să rezulte posibilitatea acordării de bunuri sau servicii în compensare.
Acordarea în compensare de alte bunuri şi servicii este stabilită ca o obligaţie a unităţii deţinătoare, iar o astfel de reparaţie depinde nu numai de voinţa unităţii deţinătoare şi a notificatorului, ci şi de existenţa în patrimoniul unităţii notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.
Acordarea în compensare de alte bunuri şi servicii este stabilită ca o obligaţie a unităţii deţinătoare, iar o astfel de reparaţie depinde nu numai de voinţa unităţii deţinătoare şi a notificatorului, ci şi de existenţa în patrimoniul unităţii notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare.
În caz de refuz de atribuire în compensare din partea unităţii deţinătoare, instanţa este abilitată să-l cenzureze, în acest sens fiind şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectată şi în cauza Glod contra României, precum şi practica instanţei supreme ( decizia de speţă nr. 2788/29 martie 2007, pronunţată de ÎCCJ- secţia civilă şi de proprietate intelectuală).
În caz de refuz de atribuire în compensare din partea unităţii deţinătoare, instanţa este abilitată să-l cenzureze, în acest sens fiind şi jurisprudenţa constantă a Curţii Europene a Drepturilor Omului, reflectată şi în cauza Glod contra României, precum şi practica instanţei supreme ( decizia de speţă nr. 2788/29 martie 2007, pronunţată de ÎCCJ- secţia civilă şi de proprietate intelectuală).
În executarea obligaţiei legale de a propune acordarea de bunuri în compensare, a fost adoptată HG 250/2007, care stabileşte, în art. 1 alin 5 din Cap. II că Primăria afişează lunar lista imobilelor ce sunt libere de construcţii şi nesolicitate de foştii proprietari spre atribuire, şi care pot constitui obiect al măsurilor reparatorii prin echivalent.
În executarea obligaţiei legale de a propune acordarea de bunuri în compensare, a fost adoptată HG 250/2007, care stabileşte, în art. 1 alin 5 din Cap. II că Primăria afişează lunar lista imobilelor ce sunt libere de construcţii şi nesolicitate de foştii proprietari spre atribuire, şi care pot constitui obiect al măsurilor reparatorii prin echivalent.
Instanţa avea obligaţia de a administra orice probe considera că sunt necesare pentru a stabili dacă pe raza localităţii Craiova există terenuri libere, cu aceleaşi caracteristici urbanistice şi de valoare similară cu cele preluate abuziv de la autorul reclamanţilor, aflate la dispoziţia primăriei şi care pot fi atribuite în compensare, potrivit art. 10 din Legea nr. 10/2001, astfel de probe fiind administrate în apel, potrivit art. 295 Cod procedură civilă.
Instanţa avea obligaţia de a administra orice probe considera că sunt necesare pentru a stabili dacă pe raza localităţii Craiova există terenuri libere, cu aceleaşi caracteristici urbanistice şi de valoare similară cu cele preluate abuziv de la autorul reclamanţilor, aflate la dispoziţia primăriei şi care pot fi atribuite în compensare, potrivit art. 10 din Legea nr. 10/2001, astfel de probe fiind administrate în apel, potrivit art. 295 Cod procedură civilă.
La data de 03 iulie 2006, reclamanţii P. A. C, S. A., P. S. S. şi P. George H. au chemat în judecată pe pârâţii Primăria Mun. Craiova şi Primarul Mun. Craiova, solicitând anularea în parte a dispoziţiei nr.10874/27.06.2006, şi emiterea unei alte dispoziţii prin care să li se restituie în întregime în natură terenul situat în Craiova în suprafaţă de 29.768, 75 mp., cartier Valea Roşie.
În motivare, se arată prin dispoziţia nr.10874/27.06.2006 li s-a respins cererea înregistrată sub nr.63063/07.09.2005 deşi o parte din teren este liber şi neafectat de utilităţi publice.
Au precizează că terenul solicitat a intrat în proprietatea autorului lor, în baza actului de vânzare-cumpărare autentificat la 27.01.1925 de Grefa Tribunalului Dolj –Secţia a III-a, conform procesului-verbal nr.5217 din 27.01.1925, imobilul fiind identificat la acel moment în str. Crucea de Piatră (Drumul Sărarilor), actual Valea Roşie.
La data de 3 august 2007, a decedat reclamanta S.A., fiind introduşi în cauză moştenitorii acesteia, S. C. M. şi S.S H.
Prin sentinţa civilă 650 din 22 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj s-a admis în parte contestaţia, s-aanulat în parte punctul 1 al dispoziţiei nr.10874/2006, emisă de Primarul Municipiului Craiova.
S-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 5160 mp., individualizat pe schiţa anexă 1 la raportul de expertiză între punctele 12-2-3-4-5-6-7-8-9-10 -12 şi a terenului în suprafaţă de 1708 mp., materializat pe schiţa anexă II la completarea la raportul de expertiză între punctele: 10.- 227-65-62-61-11-10. S-a menţinut restul dispoziţiei şi s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut că în anul 1925 V. N.P. a cumpărat de la I. F. cca 3 ha teren – 29768,75 mp. , pământ situat pe teritoriul comunei Craiova, având următoarele vecinătăţi: răsărit – Direcţia CFR linia Calafat, apus – drumul care pleacă de la Bariera Crucea de Piatră şi iese la Regimentul de artilerie, miazănoapte – drumul ce duce la gropile de nisip şi miazăzi – Batalionul de vânători.
Raportul de expertiză întocmit de expertul Cîrpici Viorel, a identificat terenul cumpărat de autorul reclamanţilor în raport de actul de vânzare-cumpărare nr.527/12.01.1925, testamentul încheiat la 6.08.1942 şi transcris în Registrul Tribunalului Dolj, Secţia III sub nr.5063/13.09.1947, prin care V. P. transmitea după moarte fiilor săi suprafaţa de 23.270 mp..
Diferenţa de 6498,75 mp., dintre terenul înscris în actul de vânzare-cumpărare şi terenul cuprins în testament, a făcut obiectul unei exproprieri fără titlu în perioada 1925 – 1942, astfel că acest teren nu se încadrează în categoria imobilelor preluate abuziv , prevăzută de art.1 din Legea 10/2001.
Expertul a individualizat o suprafaţă de 5160,28 mp., fără construcţii sau utilităţi publice, precum şi o suprafaţă de 1708 mp., pe care este amplasată o construcţie din tablă şi zidărie BCA, aflată într-o stare avansată de degradare.
Prin urmare, având în vedere dispoziţiile art.10 alin.2 din Legea nr. 10/2001, s-a dispus restituirea în natură a celor două suprafeţe de teren , iar potrivit art. 16 din Legea nr. 10/2001, reclamanţii au obligaţia de a menţine afectaţiunea terenului în suprafaţă de 1708 mp pe o perioadă de trei ani, întrucât Grupul Şcolar Electroputere are drept de administrare .
Deşi expertul a identificat mai multe suprafeţe de teren care ar putea fi atribuite reclamanţilor în compensare, totuşi, având în vedere O.G. nr.209/22.12.2005, instanţa a constatat că nu s-a făcut dovada că terenurile identificate de expert figurează pe tabelele prevăzute la art.1 alin .5, şi nu a fost verificată situaţia juridică a terenurilor respective.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii P.A., P.S. S, P.G. H., S. Ş. H. şi S. C.M., precum şi Primăria Municipiului Craiova, prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pârâta a motivat apelul său arătând că în mod greşit s-a dispus restituirea unor suprafeţe de teren în natură, fără a se avea în vedere planurile de urbanism aprobate, şi faptul că terenul individualizat în schiţele expertului este ocupat de o clădire şi se află în incinta unei unităţi şcolare, fiind necesar pentru buna desfăşurare a activităţii acesteia.
Reclamanţii au criticat în apel faptul că nu s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 557 m.p. situată în str. I.D.Sîrbu, şi nu s-au acordat în compensare alte terenuri, potrivit art. 1 alin 2 din Legea nr. 10/2001.
În apel s-a încuviinţat proba cu acte, fiind emisă adresă către Primăria Craiova pentru a comunica listele întocmite în conformitate cu art. 1. alin 5 cap.II, din H.G. nr. 250/2007, şi de a se preciza situaţia juridică a terenurilor solicitate de reclamanţi în compensare. A fost înaintată adresa nr. 60945/23.04.2008, precum şi listele solicitate.
S-a depus o completare a raportului de expertiză întocmit de exp.Cîrpici Viorel, la cererea reclamanţilor, precum şi HCL Craiova nr. 196, 498, 522, Dispoziţia 14628/2005 a Primarului Mun. Craiova, protocolul încheiat la 19.10.2005 între Consiliul Local Craiova şi UM 02517 Craiova, raportul de expertiză extrajudiciar întocmit de exp. Cuină Simion .
Apelul declarat de reclamanţi este fondat, iar apelul pârâtei este nefondat pentru considerentele care succed:
În temeiul art. 10 din legea 10/2001 se restituie în natură terenurile libere, fără construcţii, neafectate de detalii de sistematizare sau pentru care au fost aprobate detalii de sistematizare, dar nu a început construcţia lucrărilor de investiţii aprobate.
Din economia acestui text, în ansamblul său, rezultă că se poate restitui un teren pentru care, în planul de urbanism figurează aprobate investiţii, dacă la data apariţiei legii aceste investiţii nu au fost demarate. Este astfel nefondată critica pârâtei vizând ignorarea planurilor de urbanism de către instanţă, cât timp din concluziile expertului rezultă că terenul restituit este liber. Această concluzie nu a fost contrazisă de pârâtă prin alte probe.
Art. 10 alin 3 din legea 10/2001 dispune restituirea terenurilor ocupate de construcţii uşoare sau demontabile, iar pe suprafaţa de 1708 m.p. s-a identificat o construcţie din tablă şi zidărie BCA, aflată într-o stare avansată de degradare, care evident nu mai poate fi folosită de unitatea deţinătoare .
Art. 16 din lege dă posibilitatea restituirii imobilelor ocupate de instituţii publice, cum este cazul unităţilor şcolare, astfel că în mod corect Tribunalul a dispus restituirea terenului aflat în curtea unei şcoli, reclamanţii având obligaţia de a menţine destinaţia terenului, potrivit dispoziţiilor legale.
Se constată astfel că restituirea celor două suprafeţe de teren s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 10 şi art. 16 din Legea nr. 10/2001, criticile pârâtei nefiind justificate.
Potrivit art. 1, alin.1, din Legea nr. 10/2001, regula reparării prejudiciilor cauzate prin preluarea abuzivă de către stat a imobilelor este restituirea în natură, însă alineatul 2 al aceluiaşi articol stabileşte că în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se acordă măsuri reparatorii prin echivalent.
Tribunalul a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 129 Cod procedură civilă, care reglementează rolul activ al judecătorului, respingând cererea pentru acordarea de teren în compensare pe considerentul că situaţia juridică a terenurilor solicitate nu a fost stabilită de expert.
Din răspunsurile înaintate de Primăria Mun. Craiova şi completarea raportului de expertiză de către expert Cîrpici Viorel rezultă că dintre cele trei parcele de teren identificate de reclamanţi, şi cu privire la care s-a solicitat să se stabilească măsuri reparatorii sub forma compensării, parcela în suprafaţă de 2,29 ha teren din str. Caracal nr. 152 constituie teren aflat în domeniul privat al localităţii, liber de construcţii, care poate face obiectul atribuirii conform legilor reparatorii.
Terenul a fost cedat primăriei de către Ministerul Apărării Naţionale, fiind adoptată HCL nr. 196/2005, prin care s-a aprobat preluarea terenului în domeniul public al localităţii. Ulterior, prin HCL nr. 498/200, terenul a fost trecut în proprietatea privată a localităţii şi înscris ca atare în cartea funciară ( extras aflat la fila 39 dosar apel), iar prin adresa nr. 62878IP/24.04.2008 emisă de Primăria Craiova – Direcţia Urbanism şi Amenajarea Teritoriului ( fila 137 dosar apel ) s-a comunicat instanţei că pentru acest teren nu există nici o documentaţie PUZ sau PUD.
Susţinerea apelantei pârâte Primăria Craiova, din cuprinsul adresei nr. 60945/23.04.2008 ( fila 107 dosar apel ) referitoare la împrejurarea că terenul din str. Caracal, nr. 152 este inclus în zona cu destinaţie specială nu poate fi apreciată ca un impediment la acordarea în compensare, întrucât nu a fost dovedită, nefiind de altfel menţionată afectaţiunea căreia îi este destinată.
Terenul de 2, 29 ha este identificat şi în listele anexă afişate de Primărie, astfel că toate probele converg la concluzia că la dispoziţia Primăriei se află suprafaţa de 2,29 ha teren, ce poate fi acordată în compensare, având acelaşi regim juridic (teren intravilan) cu terenul ce a fost preluat de stat de la autorii reclamanţilor.
Prin adresa 44317/26.03.2008 Primăria a comunicat reclamantului P. S. faptul că din terenurile care se află la dispoziţia sa, doar terenurile din str. Aristiţa Romanescu şi str. Tîrnava nr. 43 au fost restituite, restul terenurilor care figurează în listele anexă afişate cu proces verbal, conform HG nr. 250/2007, sunt încă libere.
Faptul că prin notificarea adresată Primăriei, precum şi prin precizările ulterioare din faza administrativă, inclusiv cele din etapa negocierilor purtate cu unitatea notificată, s-au solicitat doar măsuri reparatorii prin echivalent, nu exclude atribuirea în compensare a altor terenuri, această formă de reparaţie fiind inclusă în categoria măsurilor reparatorii prin echivalent, alături de despăgubiri, în condiţiile legii speciale. Prin urmare, este respectat principiul disponibilităţii, susţinerea contrară a apelantei pârâte fiind nefondată.
Cât priveşte întinderea suprafeţei ce se cuvine reclamanţilor, se reţine că autorul V. N.P. a avut în proprietate în anul 1925 suprafaţa de 29768,75 mp., însă, aşa cum s-a consemnat de expert şi este confirmat prin declaraţia dată de autor sub nr. 14620 ( fila 62 dosar Tribunal), suprafaţa de 6498,75 mp., a făcut obiectul unei exproprieri fără titlu în perioada 1925 – 1942. O dovadă a faptului că în patrimoniul autorului se afla numai diferenţa de 23.270 m.p. este şi împrejurarea că prin testamentul aut. sub nr. 5063/13.09.1947, autorul V. P. transmitea după moarte fiilor săi suprafaţa de 23.270 mp.
De altfel, prin notificarea 455/2001 înaintată primăriei în termenul legal, (fila 50, dosar tribunal) reclamanţii au precizat că solicită acordarea de măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 23. 283 m.p., iar prin dispoziţia atacată s-a răspuns acestei notificări. Deşi reclamanţii au adresat la 7.09.2005 o nouă notificare prin care s-a solicitat suprafaţa de 29. 768 m.p., aceasta nu este făcută în termenul prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi nu poate fi considerată ca o precizare a notificării iniţiale.
Potrivit art. 1 alin 1 din Legea nr. 10/2001 face obiectul legii reparatorii doar terenul preluat de stat în perioada 1945-1989, astfel că terenurile preluate în orice mod înaintea anului 1945 nu pot fi solicitate de moştenitorii foştilor proprietari în acest cadru procesual.
Această concluzie a fost reţinută şi în considerentele sentinţei, iar reclamanţii nu au criticat prin motivele de apel acest aspect.
Concluzia care se impune este aceea că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la măsuri reparatorii pentru suprafaţa de 23. 270 m.p., teren deţinut în proprietate de autorul lor şi preluat abuziv de stat, din care li s-a restituit în natură suprafaţa de 6868 m.p., prin hotărârea primei instanţe.
Pentru diferenţa de teren de până la 23. 270 m.p., adică suprafaţa de 16 402 m.p., s-a dovedit în apel că pot fi acordate măsuri reparatorii sub forma compensării cu teren intravilan situat în Craiova, str. Caracal nr. 152. Terenul a fost identificat de exp. Cîrpici Viorel în schiţa anexă la completarea raportului de expertiză realizată în apel ( fila 27 dosar apel).
Cât priveşte terenul în suprafaţă de 557 m.p., este de observat că apelanţii reclamanţi nu au mai insistat în criticile formulate, acesta nu poate face obiectul unei atribuiri în compensare, întrucât este indisponibilizat de la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, fiind solicitat a se restitui în natură prin formularea de notificare, în baza Legii nr. 10/2001, aşa cum s-a precizat în adresa nr. 60945/23.04.2008 a Primăriei Craiova.
În raport de considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul reclamanţilor, se va respinge apelul pârâţilor, se va schimba în parte sentinţa, în sensul că se va dispune restituirea în natură către reclamanţi şi a suprafeţei de 16402 m.p., urmând a se menţine restul dispoziţiilor sentinţei.
