Legea nr. 10/2001. Procedura prealabilă cererii de chemare în judecată
Împrejurarea că pe parcursul judecăţii reclamantul a arătat că imobilul în litigiu este situat la un alt număr administrativ decât cel indicat în notificare nu este de natură a conduce la concluzia inadmisibilităţii acţiunii pe considerentul nerespectării procedurii prealabile a notificării iniţiale, fiind vorba despre unul şi acelaşi imobil în privinţa căruia reclamantul s-a aflat în eroare asupra datelor de identificare.
Prin sentinţa civilă nr. 1168/13 iunie 2006, Tribunalul Mureş a respins ca inadmisibilă contestaţia formulată, în baza Legii nr.10/2001 de reclamantul V. G. prin mandatar avocat K. E. E. în contradictoriu cu pârâţii Prefectura judeţului Mureş şi Primăria municipiului Târgu Mureş.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, solicitând desfiinţarea integrală a sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.
În motivarea apelului a arătat că, locuind în străinătate, doar pe parcursul judecăţii a reuşit să identifice imobilul care a format proprietatea sa, aflând, astfel că, în urma renumerotării administrative din perioada 1944 – 2001, acesta se află în prezent în municipiul Târgu Mureş, Piaţa Trandafirilor, nr. 18. De asemenea, a susţinut că pârâta avea cunoştinţă despre imobilul pe care îl revendica, întrucât prin Dispoziţia nr. 866/28.06.2002 a respins notificarea formulată cu privire la acelaşi imobil de către fam. S. , tocmai pe considerentul că acesta a format proprietatea reclamantului.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea apelului ca nefondat, susţinând legalitatea hotărârii primei instanţe.
Examinând calea de atac dedusă judecăţii, prin raportare la motivele invocate, precum şi din oficiu, în limitele caracterului devolutiv al apelului, consacrat de art. 294 – 295 Cod procedură civilă, Curtea a reţinut următoarele:
Prin Dispoziţia nr. 1428/8 februarie 2005, Primăria municipiului Târgu Mureş a respins notificarea formulată de reclamant în condiţiile Legii nr. 10/2001, pentru restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Târgu Mureş, Piaţa Trandafirilor, nr. 37, reţinându-se, pe de o parte, că acesta nu mai există, amplasamentul fiind ocupat în prezent de blocul nr. 36-38, însă fără a se deţine documentaţia de expropriere, iar pe de altă parte, faptul că petentul nu şi-a completat cererea cu toate actele doveditoare, neputându-se, astfel, stabili cu exactitate calitatea în care acesta solicită restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului.
Este adevărat că prin precizarea de acţiune formulată la data de 9 decembrie 2005, reclamantul a arătat că imobilul pe care îl revendică este situat la numărul administrativ 18, iar nu 37, însă această împrejurare nu este de natură a conduce la concluzia inadmisibilităţii acţiunii, pe considerentul nerespectării procedurii prealabile a notificării, întrucât prin respectiva precizare nu s-a procedat la modificarea obiectului notificării iniţiale, fiind vorba despre unul şi acelaşi imobil, în privinţa căruia reclamantul s-a aflat în eroare asupra datelor de identificare.
De altfel, prin răspunsul formulat faţă de precizarea acţiunii, pârâta a acceptat implicit eroarea în care s-a aflat reclamantul, recunoscând că acelaşi imobil a fost revendicat şi de către alte persoane, a căror solicitare a fost respinsă prin Dispoziţia nr. 866/2002, act care, fiind contestat în instanţă, se află în examinarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Or, din cuprinsul dispoziţiei menţionate, rezultă că notificarea formulată de S. O., S. I., S. M. şi S. M. , având ca obiect restituirea în natură a cotei de 1/2 din imobilul situat în municipiul Târgu Mureş, Piaţa Trandafirilor, nr. 18, a fost respinsă tocmai pe considerentul că acesta a fost preluat de Statul Român, în baza Decretului nr. 92/1950, de la V. G. – reclamant în prezenta cauză, iar nu de la antecesorul petenţilor.
De asemenea, aceleaşi aspecte reies şi din considerentele sentinţei civile nr. 198/14 martie 2003 a Tribunalului Mureş, precum şi din cele ale deciziei civile nr. 3147/29 septembrie 2004 a Curţii de Apel Craiova, prin aceste hotărâri fiind respinsă contestaţia formulată de S. O. împotriva Dispoziţiei nr. 866/2002, soluţie menţinută ulterior prin decizia nr. 439/22 ianuarie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat că prima instanţă a soluţionat în mod greşit procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel că, în temeiul prevederilor art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, a admis apelul dedus judecăţii şi a desfiinţat hotărârea atacată, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
