Dosar nr. 9250/215/2008
JUDECĂTORIA CRAIOVA, JUDEŢUL DOLJ
SENTINŢA CIVILĂ NR.778
OBLIGAREA DE DESFIINTARE A IMPREJMUIRII. INGERINTA IN DREPTUL DE PROPRIETATE CARE VIZEAZA UN SCOP LEGITIM. RESPINGERE
In conditiile in care instanta ar fi admis actiunea reclamantilor si ar fi dispus obligarea paratilor la desfiintarea gardului care imprejmuieste proprietatea acestora si care, este adevarat, impiedica accesul reclamantilor la calea publica (acest lucru nedatorandu-se insa culpei paratilor si culpei vanzatoarei Szabo Marcela care a vandut aceeasi suprafata de teren de 15 mp atat reclamantilor cat si paratilor), acest lucru nu ar echivala decat cu o imixtiune in exercitarea atributelor dreptului de proprietate al reclamantilor, o privare in fapt a acestora de proprietatea lor recunoscuta chiar pe cale judecatoreasca.
In conditiile in care instanta ar fi admis actiunea reclamantilor si ar fi dispus obligarea paratilor la desfiintarea gardului care imprejmuieste proprietatea acestora si care, este adevarat, impiedica accesul reclamantilor la calea publica (acest lucru nedatorandu-se insa culpei paratilor si culpei vanzatoarei Szabo Marcela care a vandut aceeasi suprafata de teren de 15 mp atat reclamantilor cat si paratilor), acest lucru nu ar echivala decat cu o imixtiune in exercitarea atributelor dreptului de proprietate al reclamantilor, o privare in fapt a acestora de proprietatea lor recunoscuta chiar pe cale judecatoreasca.
Astfel, instanta retine ca o simpla recunoastere formala a dreptului de proprietate al reclamantilor (in cazul in care instanta ar fi nesocotit actele acestora de proprietate si concluziile raportului de expertiza) nu ar insemna decat o ingerinta in dreptul lor de proprietate astfel cum este reglementat de art. 1 din Protocolul 1 aditional Conventiei EDO. Or, o privare de proprietate nu se poate justifica decat daca se demonstreaza ca a intervenit pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege (cauza Nerumberg impotriva Romaniei). Pe de alta parte, faptul ca instanta a considerat acest capat de cerere al reclamantilor ca neintemeiat nu reprezinta o privare a acestora de proprietate, din moment ce dreptul de proprietate al paratilor asupra terenului de 630 mp din acte si 591 mp din masuratori cu care se invecineaza pe toate laturile proprietatea reclamantilor a fost consacrat printr-o hotarare judecatoreasca, facandu-se aplicarea dispozitiilor art. 480 C.cic., deci aceasta „ingerinta „ (in sensul in care reclamantii nu isi pot folosi proprietatea din lipsa accesului la calea publica) este „prevazuta de lege” (cauza Nerumberg impotriva Romaniei), vizand respectarea unui scop legitim, si anume protectia drepturilor altora, „altii” fiind in speta de fata chiar paratii proprietari ai terenului pe care au edificat gardul.
Curtea EDO subliniaza ca o astfel de ingerinta in dreptul la respectarea bunurilor trebuie sa mentina un just echilibru intre necesitatile interesului general al comunitatii si cerintele cu privire la protectia drepturilor fundamentale ale individului.
Curtea EDO subliniaza ca o astfel de ingerinta in dreptul la respectarea bunurilor trebuie sa mentina un just echilibru intre necesitatile interesului general al comunitatii si cerintele cu privire la protectia drepturilor fundamentale ale individului.
######
Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul instanţei , la data de 21.04.2008 , sub nr 9250/215/2008, reclamantii V. T. si V. F. au solicitat instanţei in contradictoriu cu paratii S. St. si S. E. ca instanta prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratilor la desfiintarea gardului edificat de catre acestia in fata garajului proprietatea reclamantilor situat in strada IT, nr. x sau sa fie autorizati reclamantii sa il desfiinteze pe cheltuiala paratilor cu plata a 50 de lei pe zi de inatrziere incepand cu data de 20.03.2008 si pana la data indeplinirii obligatiei. Au mai solicitat reclamantii obligarea paratilor la plata prejudiciului cauzat prin edificarea gardului, intrucat au fost in imposibilitate de a folosi autoturismul blocat in garaj.
In motivarea acţiunii , reclamantii au aratat ca la începutul lunii martie 2008 pârâţii au edificat un gard din bondoci şi plasa de sârmă prin faţa gardului proprietatea reclamanţilor, lăsând neîmprejmuita o diferenţa de aproximativ 1 m liniar, pe aceasta deschidere fiind practic imposibila folosirea garajului potrivit destinaţiei sale.De asemenea au aratat că au cumpărat terenul pe care a fost edificat garajul prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4686/1996 şi a folosit acest bun începând cu anul 1996 şi până în primărvara anului curent, cînd prin comportamentul lor abuziv pârâţii le-au adus atingere dreptului de proprietate edificând o împrejmuire fără drept prin faţa garajului proprietatea reclamanţilor.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe prevederile art. 1073 si 998 C.civ.
In dovedire, la dosarul cauzei au fost depuse, in copie : contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 4686/07.05.1996, adresa nr. 21796/30.06.1996, certificat de nomenclatura stradala, încheierea nr. 265 pronunţata în dosarul nr. 265/2006, documentaţie tehnica, adresa nr. A 415/13.03.2008, sentinţa civila nr. 15681/15.11.2007.
In ceea ce ii priveste pe parati, acestia au depus la termenul de judecata din data de 29.05.2008 intampinare prin care au solicitat respingerea actiunii ca neintemeiate si obligarea reclamantilor la plata cheltuielilor de judecata.
Au aratat paratii ca pirn contractul de vânzare cumpărare nr. 1908/1998 au cumpărat imobilul casă de locuit şi teren aferent în suprafaţa de 630 mp situat în Craiova, str. Împăratul Traian, nr. 83, iar ulterior au aflat faptul ca reclamanţii au cumpărat de la aceeaşi proprietară, suprafata de 15 mp în interiorul proprietăţii pârâţilor pe care şi-au construit un garaj şi la care pot ajunge trecând pe terenul reclamanţilor.În ceea ce priveşte suprafaţa de 15 mp, ea a fost dobândită prin contractul de vânzare cumpărare nr. 4686/07.05.1996, iar în acest contract se specifica faptul ca accesul se face pe lângă centrala termica pe o lăţime de 1 m.De asemenea menţioneaza faptul ca terenul cumpărat are destinaţie de garaj şi nu se specifica că poate fi făcut accesul cu maşina.
La termenul de judecata din data de 12.06.2008 reclamantii si-au modificat actiunea in sensul introducerii in cauza si a paratilor Consiliul Local Craiova si Municipiul Craiova prin Primar, solicitand stabilirea liniei de hotar intre proprietatea lor si a paratilor initiali si domeniul privat al Municipiului Craiova.
Prin incheierea de sedinta de la termenul din data de 04.09.2008 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Consiliul Local Craiova si Municipiul Craiova prin Primar invocata de catre acesti parati, pentru motivele pe larg expuse in incheierea de sedinta de la acel termen de judecata.
In cauza, instanta a a atasat dosarul nr. 392/215/2006 in care partile s-au judecat pe calea actiunii in revendicare si administrat proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriul paratilor si proba cu expertiza tehnica specialitatea topografie, raportul de expertiza intocmit de expert Ioana Ion fiind depus la dosarul cauzei.
Analizând in mod coroborat ansamblul probelor administrate in cauza, instanţa retine următoarele :
Prin contractul de vanzare cumparare nr. 4686/17.05.1996 reclamantii au cumparat de la numita S M o suprafata de teren de 15 mp din suprafata total de 518 mp detinuta de vanzatoare, in Craiova, strada I T, nr. x, judetul Dolj, avand ca vecini: N-centrala termica, E-restul proprietatii vanzatoarei, S- restul proprietatii vanzatoarei si V-Anghel Laurentiu, specificandu-se ca accesul se va face pe terenul de langa centrala termica.
Reclamantii au procedat la intabularea dreptului de proprietate asupra acestei suprafete de teren de 15 mp, asa cum rezulta din incheierea de carte funciara nr. 265/30.01.2006 (f 10), indeplinind demersurile necesare pentru a conferi dreptului lor de proprietate opozabilitate erga omnes, pe aceasta suprafata de teren aflandu-se in prezent o constructie cu destinatie tip garaj.
In ceea ce ii priveste pe parati, instanta retine ca si acestia au cumparat de la aceeasi vanzatoare, prin contractul de vanzare cumparare nr. 1908/06.08.1998 imobilul compus din teren loc de casa in suprafata de 630 mp si o casa de caramida situat in Craiova, strada I T , nr. x, judetul Dolj, cu urmatoarele vecinatati: E-familia Florescu, V-familia Anghel, S-zona blocuri, N-strada Imparatul Traian, procedand si ei la inscrierea dreptului lor de proprietate asa cum rezulta din incheierea de carte funciara nr. 9866/10.09.2004.
Judecandu-se ulterior pe calea actiunii in revendicare promovata de paratii din prezenta cauza, prin sentinta civila nr. 15681/15.11.2007 irevocabila pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 392/215/2006 , s-a constatat ca terenurile mentionate in titlurile partilor se suprapun, urmare a faptului ca vanzatoarea Szabo Marcela a vandut ambelor parti terenul in suprafata de 15 mp ce a facut obiectul revendicarii de catre paratii din prezenta cauza. S-a constatat insa ca titlul reclamantilor Veleanu Teofil si Veleanu Floarea este preferabil, intrucat acestia au devenit proprietarii terenului in suprafata de 15 mp in baza contractului de vanzare cumparare nr. 4686/17.05.1996, cu doi ani inaintea paratilor Salculescu Ecaterina si Salculescu Stefan, retinandu-se cu putere de lucru judecat ca titlul de proprietate al reclamantilor din prezenta cauza fiind transcris primul .
Pe aceasta suprafata de 15 mp pe care o detin cu titlu de proprietari, reclamantii au construit, fara autorizatie de constructie, un garaj care, asa cum rezulta din raportul de expertiza intocmit in cauza, este proprietate infundata, fara acces la calea publica, sustinand insa ca aceasta constructie a fost ridicata pe terenul in suprafata de 15 mp care se invecineaza in partea de sud cu domeniul public al Municipiului Craiova, avand astfel acces la calea publica, motiv pentru care au solicitat desfiintarea gardului edificat de parati in fata proprietatii lor.
Sustinerile reclamantilor sunt insa vadit nefondate, din moment ce din raportul de expertiza intocmit in cauza de expert Ioana Ion (ca de altfel si din raportul de expertiza intocmit in dosarul nr. 392/215/2006 )reiese ca proprietatea reclamantilor se invecineaza pe toate laturile cu proprietatea paratilor, acesta fiind si motivul pentru care instanta, la termenul de judecata din data de 04.09.2008 a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor Consiliul Local Craiova si Municipiul Craiova prin Primar pe capatul de cerere privind granituirea , constatand prin raportare la concluziile expertului Cirpici Viorel ca reclamantii se invecineaza pe toate laturile cu restul proprietatii paratilor.
Ca atare, actiunea reclamantilor care vizeaza desfiintarea gardului edificat de parati in fata garajului lor apare ca neintemeiata, tinand cont de faptul ca acestia din urma nu au facut altceva decat sa isi ingradeasca proprietate (630 mp din acte si 591 mp din masuratori) asa cum a foast aceasta stabilita si prin sentinta civila nr. 15681/15.11.2007 irevocabila a Judecatoriei Craiova .
Dreptul de proprietate este asadar un drept real, exclusiv si perpetuu, atributele care intra in continutul sau juridic fiind posesia, folosinta si dispozitia.
Dreptul de proprietate este un drept exclusiv in sensul ca aceasta prerogativa ii confera titularului sau posibilitatea exercitarii concomitente a tuturor atributelor sale si este un drept absolut in sensul in care acesta exista in mod independent fata de alte drepturi.
Imprejmuirea terenului pe care il detin in proprietate conform contractului de vanzare cumparare nr. 1908/06.08.1998 si autorizatiei de constructie nr. 832/06.06.2006 , respectate de catre parati, asa cum a concluzuionat si expertul Ioana Ion, nu este altceva decat mijlocul material prin care sunt ocrotite atributele posesiei si folosintei dreptului de proprietate, conferindu-le paratilor plenitudinea exercitiului dreptului care le apartine.
Pe cale de consecinta, instanta retine ca dreptul de proprietate al reclamantilor asupra suprafetei de 15 mp recunoscut de altfel si printr-o hotarare judecatoreasca nu poate exista decat in masura in care nu incalca dreptul de proprietate al paratilor asupra suprafetei de 630 mp din acte si 490 mp din masuratori , drept recunoscut de altfel prin aceeasi sentinta judecatoreasca in sensul in care exercitarea atributelor ce intra in continutul acestui drept al reclamantilor sa nu restranga aceleasi atribute ce intra in continutul dreptului de proprietate al paratilor (constatare pe care a facut-o si Curtea EDO in cauza Pop impotriva Romaniei ).
Astfel, instanta retine ca o simpla recunoastere formala a dreptului de proprietate al reclamantilor (in cazul in care instanta ar fi nesocotit actele acestora de proprietate si concluziile raportului de expertiza) nu ar insemna decat o ingerinta in dreptul lor de proprietate astfel cum este reglementat de art. 1 din Protocolul 1 aditional Conventiei EDO. Or, o privare de proprietate nu se poate justifica decat daca se demonstreaza ca a intervenit pentru o cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege (cauza Nerumberg impotriva Romaniei).
Pe de alta parte, faptul ca instanta a considerat acest capat de cerere al reclamantilor ca neintemeiat nu reprezinta o privare a acestora de proprietate, din moment ce dreptul de proprietate al paratilor asupra terenului de 630 mp din acte si 591 mp din masuratori cu care se invecineaza pe toate laturile proprietatea reclamantilor a fost consacrat printr-o hotarare judecatoreasca, facandu-se aplicarea dispozitiilor art. 480 C.cic., deci aceasta „ingerinta „ (in sensul in care reclamantii nu isi pot folosi proprietatea din lipsa accesului la calea publica) este „prevazuta de lege” (cauza Nerumberg impotriva Romaniei), vizand respectarea unui scop legitim, si anume protectia drepturilor altora, „altii” fiind in speta de fata chiar paratii proprietari ai terenului pe care au edificat gardul.
In conditiile date, instanta retine ca imprejmuirea terenului proprietatea lor de catre parati si astfel privarea reclamantilor de accesul la calea publica, pe langa faptul ca nu se datoreaza culpei paratilor care nu au facut altceva decat sa isi exercite atributele dreptului lor de proprietate, nu impune reclamantilor nici o sarcina exorbitanta si deosebit de oneroasa , din moment ce acestia, cumparand o proprietate care este fond infundat, pot cu usurinta sa solicite instantei in conditiile art. 616 si urmatoarele C.civ. recunoasterea unui drept de servitute pe terenul paratilor care sa le asigure iesirea la calea publica.
In ceea ce priveste capatul de cerere privind obligarea paratilor la plata contravalorii prejudiciului cauzat prin edificarea gardului, respectiv imposibilitatea folosirii autoturismului ramas blocat in garaj, asa cum sustin reclamantii, instanta il va respinge si pe acesta ca neintemeiat, tinand cont de cele anterior expuse si de faptul ca in speta nu sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale reglementate de prevederile art. 998-990 C.civ. invocate de reclamanti in sustinerea actiunii lor.
Astfel, pentru a fi antrenata raspunderea delictuala a paratilor, este necesar sa ne aflam in prezenta unei fapte ilicite imputabile acestora prin forma de vinovatie cu care a fost savarita, producerea prin aceasta fapta a unui prejudiciu reclamantilor si existenta unei legaturi de cauzlitate intre fapta ilicita si prejudiciu, conditii care nu sunt intrunite in speta, din moment ce prin ingradirea proprietatii lor paratii nu au savarsit nicio fapta ilicita in sensul in care aceasta reprezinta orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand unei persoane. Ca atare, nefacand altceva decat sa isi ingradeasca propria proprietate nu se poate retine ca paratii au incalcat vreo norma legala sau chiar sociala.Ca atare, nefiindu-le imputabila savarsirea unei fapte ilicite, nu se poate retine ca au cauzat vreun prejudiciu material sau moral reclamantilor pentru a putea fi angajata raspungerea delictuala a paratilor.
Intemeiat este insa numai in parte capatul de cerere privind granituirea proprietatilor reclamantilor si paratilor,
Astfel, instanta rerine ca granituirea reprezinta o operatiune de delimitare prin semne exterioare a doua proprietati vecine ce apartin unor titulari diferiti. In caz de conflict intre acesti titulari, prin actiunea in granituire se urmareste determinarea, prin hotarare judecatoreasca, a limitelor dintre proprietati si stabilirea traseului real pe care trebuie sa il urmeze titularul.
Ca atare, actiunea in granituire este acea actiune prin care reclamantul pretinde ca, in contradictoriu cu paratul, instanta sa determine, prin semne exterioare, intanderea celor doua fonduri invecinate.
Actiunea in granituire isi justifica ratiunea atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, cat si in situatia in care astfel de semne exista, dar nu au fost stabilite prin intelegerea partilor sau prin hotarare judecatoreasca si sunt contestate de parti.
Prin urmare, vazand dispozitiile art. 584 C.civ. si pentru a pune capat situatiei conflictuale dintre parti, instanta il va admite si va dispune materializarea hotarului pe limitele dintre cele două imobile, astfel cum rezultă acestea din raportul de expertiză imobiliară judiciară, stabilind linia de hotar pe aliniamentul punctelor 39-19-21-28-39, conform schitei anexa la raportul de expertiza intocmit in cauza, iar nu pe aliniamentul punctelor 20-19-21 asa cum solicita reclamantii.
Cat priveste solicitarea acestora de stabilire a liniei de hotar dintre proprietatea lor si domeniul public al Municipiului Craiova, aceasta solicitare apare ca neintemeiata , din moment ce, pe de o parte, a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Consiliului Local Craiova si Municipiului Craiova prin Primar la termenul din data de 04.09.2008, iar pe de alta parte, din raportul de expertiza intocmit in cauza nu rezulta ca reclamantii s-ar invecina pe vreo latura a proprietatii lor cu domeniul public al Municipiului Craiova.
Neintemeiate sunt si sustinerile reclamantilor in sensul ca nu s-ar invecina pe toate laturile cu proprietatea paratilor, ci cu domeniul public al Municipiului Craiova, asa cum rezulta din actele lor de proprietate, din moment ce atat la intocmirea raportului de expertiza in cauza de catre expert Ioana Ion cat si la intocmirea raportului de expertiza in dosarul nr. 392/215/2006 de catre expertul Cirpici Viorel, s-au avut in vedere la concluzionarea faptului ca reclamantii se invecineaza pe toate laturile cu paratii tocmai actele acestora de proprietate si sentinta civila nr. 15681/15.11.2007 irevocabila a Judecatoriei Craiova.
Vadit nefondate si excedand cadrului procesual dedus judecatii sunt si sustinerile reclamantilor in sensul ca vanzatoarea Szabo Marcela nu mai putea instraina paratilor suprafata de teren de 57 mp din fata garajului lor, din moment ce contractul de vanzare cumparare nr. 1908/06.08.1998 prin care paratii au dobandit suprafata de 630 mp de la respectiva vanzatoare nu a fost anulat si nici nu a format obiectul unei actiuni in anulare in prezenta cauza, instanta respectand primcipiul disponibilitatilor partilor, astfel incat, in cazul in care reclamantii intentioneaza sa invoce nulitatea acestui act au la dispozitie actiunea in anulare cu care sa investeasca instanta de judecata, neputand sustine insa in prezenta cauza ca respectiva suprafata de 57 mp nu putea fi transmisa in mod valabil catre parati, atat timp cat actul acestora de proprietate este in circuitul civil si a format si obiectul unei comparari de titluri , iar reclamantii nu au inteles sa investeasca instanta pana in prezent cu o actiune in anularea respectivului contract de vanzare cumparare.
Vazand si dispozitiile art. 274 C.civ. si faptul ca paratii nu sunt cei care au cazut in pretentii, instanta va admite cererea acestora de obligare a reclamantilor la plata catre parati a sumei de 2000 de lei reprezentand cheltuieli de judecata (onorariu aparator).
1
