Prin sentinţa civilă nr. 10194 din 12.11.2014 pronunţată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 14036/182/2013 s-a admis cererea reclamantului municipiul Baia Mare prin Primar, formulată în contradictoriu cu pârâtele M. S., Comisia Locală Baia Mare de aplicare a Legii fondului funciar, şi Comisia Judeţeană Maramureş de aplicare a Legilor fondului funciar, şi în consecinţă s-a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate 40003/51/03.12.1993 eliberat în favoarea lui M. R. şi P. L., în ceea ce priveşte suprafaţa de 674 mp înscrisă în CF 102493 Baia Mare aferentă nr. topo 3758/7, 3758/9, 3758/10, 3761/12/3, 3764/2/2, 3764/4/2 şi suprafaţa de 81 mp aferentă nr. topo 3764/3 din CF 102482 Baia Mare, ocupată de strada Colina din Baia Mare. S-a respins cererea reconvenţională formulată de pârâta M. S. împotriva reclamantului municipiul Baia Mare prin Primar.
În considerentele sentinţei se reţine că şi înainte de eliberarea titlului de proprietate cât şi ulterior, până în prezent, bunurile aparţinând domeniului public al municipiului, printre acestea fiind şi străzile, au fost inalienabile, fiind scoase din circuitul civil.
Sancţiunea care intervine pentru nerespectarea acestor dispoziţii legale este nulitatea absolută şi nu modificarea titlului de proprietate. Aşadar, nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate urmează a se constata ca urmare a aplicării prevederilor art. 859 alin. 2, 858, 861 alin. 1 noul Cod civil coroborate cu cele ale art. 3 alin. 4 din Legea 213/1998 şi pct. III din anexa aceleaşi legi, lege invocată ca şi temei de drept de reclamant, şi nu în temeiul art. III din Legea 169/1997, care într-adevăr nu enumeră printre situaţiile în care se constată nulitatea absolută a titlului de proprietate şi pe cele din prezenta speţă. Reclamantul nu a invocat în drept dispoziţiile art. III din Legea 169/1997, iar susţinerile pârâtei din întâmpinare conform cărora cazurile de nulitate absolută a titlului de proprietate eliberate în temeiul legii fondului funciar, sunt prevăzute numai în această lege sunt nefondate. Dovada în acest sens o constituie chiar dispoziţiile Legii 213/1998 enumerate mai sus coroborate cu cele ale N.C.civ. art. 859 alin. 2, 858 şi 861 alin. 1.
Desigur, nu a fost analizată îndreptăţirea reclamantului la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren ocupat în prezent, de stradă. Atâta timp cât Comisia Judeţeană Maramureş de aplicare a Legilor fondului funciar, cu sediul în Baia Mare, str. Ghe. Şincai nr. 46, jud. Maramureş i-a recunoscut îndreptăţirea prin emiterea titlului de proprietate asupra unei suprafeţe de 755 mp, trebuie schimbat amplasamentul acestei suprafeţe, pârâta fiind în drept să i se dea un alt teren în schimb, echivalent cu cel pentru care i s-a recunoscut dreptul de proprietate, din rezerva ce se va constitui la nivelul Comisiei Locale Baia Mare de aplicare a Legii fondului funciar, în lipsă, urmează a fi despăgubită prin acordarea de măsuri compensatorii sub forma de puncte conform Legii 165/2013. Însă, aceste reparări pârâta le putea solicita de la Comisia Locală Baia Mare de aplicare a Legii fondului funciar şi respectiv Comisia Judeţeană Maramureş de aplicare a Legilor fondului funciar, cu sediul în Baia Mare, str. Ghe. Şincai nr. 46, jud. Maramureş şi nu de la municipiul Baia Mare căruia nu-i revenea această obligaţie în temeiul Legii 18/1991, republicată şi modificată sau în temeiul Legii 165/2013.
Rezerva se constituie la nivelul Comisiilor locale din terenurile cooperativizate sau preluate prin anumite legi considerate abuzive şi nesolicitate fie pentru că nu s-au formulat cereri de reconstituire, fie pentru că foştii proprietari nu au moştenitori care să le ceară (de exemplu art. 18 din Lege 18/1991, republicată), terenuri ce rămân la dispoziţia comisiei locale tocmai în vederea reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea altor persoane îndreptăţite.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel M. S. care a solicitat admiterea apelului şi, în principal, anularea sentinţei atacate cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare primei instanţe.
În subsidiar, schimbarea sentinţei apelate în sensul respingerii ca nefondate a cererii formulate raportat la prevederile art. 480 alin. Cod procedură civilă cu obligarea intimatei la cheltuieli de judecată în fond şi apel.
În motivarea apelului se arată că M. S. este proprietara tabulară a terenurilor din titlu care au aparţinut antecesorilor anterior cooperativizării şi care i-au fost reconstituite în baza Legii nr. 18/1991.
O parte din terenuri au fost folosite de proprietari ca drum de acces la restul terenurilor din amonte, în timp ce restul numerelor topografice au avut altă categorie de folosinţă (nr. topo 3761 şi 3764).
Strada Colina, pe suprafaţa pe care se află în prezent s-a constituit după anul 2000, prin extinderea zonei locuibile.
În anul 2008 la solicitarea apelantei s-a întocmit un PAD vizat de Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară sub nr. 26789/25.07.2008, iar suprafeţei de 755 mp i s-a acordat un număr cadastral nou. Prin acest PAD a înţeles a oferi Municipiului Baia Mare o cale de rezolvare amiabilă a situaţiei, astfel încât cetăţenii care şi-au construit locuinţe în zonă să aibă cale de acces, corelativ cu dreptul de proprietate al apelantei care nu trebuie lezat. A propus un schimb de teren sau despăgubiri băneşti.
În motivarea sentinţei apelate, respectiv în justificarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate, instanţa de fond fundamentează soluţia pe prevederile noului Cod civil şi pe ale Legii nr. 213/1998.
Titlul de proprietate atacat a fost emis la data de 3.12.1993 astfel că, dispoziţiile noului Cod civil nu sunt incidente în cauză.
Una este situaţia dacă strada exista la momentul punerii în posesie (în acest caz fiind vorba de culpa comisiei locale care a efectuat punerea în posesie pe stradă), şi alta este situaţia dacă strada a apărut ulterior punerii în posesie (caz în care este vorba de o încălcare a dreptului de proprietate privată a apelantei).
Intimatul Municipiul Baia Mare prin Primar prin întâmpinarea depusă (fila 25) a solicitat respingerea apelului cu motivarea că urmare a verificărilor planurilor cadastrale vechi, a colilor de CF, s-a constatat că terenul în cauză este ocupat în parte de strada Colina, reprezentând unica cale de acces şi pentru alte terenuri şi imobile din zonă, care aparţin altor persoane.
Terenul avea categoria de „drum” şi la data punerii în posesie.
În probaţiune s-au depus copii după înscrisuri, după coala funciară 4474 Baia Mare, coala 6053 Baia Mare, coala 438 Baia Mare, schiţe, s-a efectuat o expertiză topografică de către expert Zlămpăreţ Ioan.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, în baza dispoziţiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată următoarele:
Prin titlul de proprietate nr. 40003/51 din 3.12.1993 s-a recosntituit în favoarea numitelor M. R. şi P.L. dreptul de proprietate cu privire la suprafaţa totală de 3 ha 8001 mp teren situat la locul numit „Dealul Minelor” din Baia Mare.
Potrivit procesului – verbal de punere în posesie din data de 14.10.1993, la data punerii în posesie natura terenului era fânaţă (fila 80). Apelanta M. S. este moştenitoarea celor două titulare înscrise în titlul de proprietate fiind întabulată în cartea funciară.
Reconstituirea s-a făcut pe vechiul amplasament deţinut de antecesorii apelantei.
Raportat la împrejurarea că se solicită constatarea nulităţii titlului de proprietate emis în anul 1993 se apreciază că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile vechiului Cod civil.
Din raportul de expertiză întocmit de expertul Zlămpăreţ Ioan (filele 109 – 110) se reţine că iniţial a existat un drum vechi identificat sub nr. topo 3758/2, drum care în decursul timpului a suferit modificări astfel încât strada Colina ocupă suprafeţe şi din alte numere topografice, limitrofe vechiului drum identificat sub număr topo 3758/2. În coala funciară 438 Baia Mare la număr topo 3758/2 apare menţiunea de drum dar acest drum figurează ca fiind proprietate privată. Dreptul de proprietate privată apare şi în menţiunile făcute după dezmembrarea numărului topo vechi 3758/2 în numere topo noi 3758/4, 3758/6, 3758/8, 3758/9, 3758/10 (filele 33, 34) şi a aparţinut unor persoane fizice anterior cooperativizării.
Expertul Zlămpăreţ Ioan arată că din suprafaţa de 755 mp (674 + 81 mp) identificate cu:
– nr. topo 3758/7cu S = 65 mp;
– nr. topo 3758/9cu S = 144 mp;
– nr. topo 3758/10cu S = 97 mp;
– nr. topo 33761/12/3cu S = 5 mp;
– nr. topo 3764/2/2cu S = 59 mp;
– nr. topo 3764/4/2cu S = 304 mp, ocupate actualmente de strada Colina, doar suprafaţa de 306 mp constituită din parcelele cu nr. topo 3758/7, 3758/9 şi 3758/10 fac parte din vechiul drum,că suprafaţa de 755 mp ocupată de strada Colina este proprietatea tabulară a apelantei M. S. şi nu este cuprinsă în domeniul public al Municipiului Baia Mare.
Conform comunicării făcute de intimata Comisia locală de fond funciar Baia Mare reprezentată prin Prima (fila 147 din dosarul 5997/182/2010) prin Hotărârea Consiliului local nr. 296/1998 s-a atribuit drumului ce a fost folosit de către riverani denumirea de „Strada Colina”. Deci strada a apărut ulterior punerii în posesie care a avut loc în anul 1993, în perioada când terenul era în proprietatea privată a apelantei.
Chiar şi reprezentanta intimatului a precizat că în prezent nu există nici un document care să ateste faptul că terenul cuprins în titlul de proprietate atacat şi care este proprietatea apelantei pe unde se circulă în prezent face parte din domeniul public.
Strada Colinei la data constituirii era o stradă având o lungime mai redusă. Aşa se explică de ce la data punerii în posesie a antecesoarelor apelantei în anul 1993 natura terenului figura „fânaţe”, iar cu timpul odată cu construirea unor locuinţe pe terenurile aflate în amonte de terenul apelantei s-a extins zona locuibilă, iar apelanta a permis să se circule pe terenul său.
În consecinţă reţinându-se că la data punerii în posesie pe vechiul amplasament terenul era liber, cu categoria de folosinţă „fânaţe”, că autorităţile locale au atribuit drumului ce a fost folosit de riverani denumirea de „Strada Colina” în anul 1998 când terenul făcea parte din domeniul privat al apelantei fără respectarea procedurilor prevăzute de lege privind trecerea imobilelor în domeniul public conform dispoziţiilor Legii nr. 213/1998, se apreciază că reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament în favoarea antecesoarei apelantei s-a făcut în mod corect, neexistând nici un motiv de nulitate absolută parţială a titlului de proprietate.
