Spaţiu comercial. Invocarea de către locatarul comerciant a unui drept de proprietate.


Spaţiu comercial. Invocarea de către locatarul comerciant a unui drept de proprietate.

Conform alin. 2 al art. 20 din Legea nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul societăţii sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite sub un alt titlu.

Conform alin. 2 al art. 20 din Legea nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul societăţii sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite sub un alt titlu.

Locatarul unui spaţiu comercial nu poate invoca un drept de proprietate rezultat din administrarea directă, exercitată într-o perioadă de peste 30 de ani, câtă vreme la data apariţiei legii menţionate, spaţiul nu se mai afla în administrarea sa, ci a fostei entităţi juridice a cărei continuatoare este locatorul.

Reclamanta R.A. Confort Urban a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 6.616.979 lei cu titlu de chirie şi majorări de tarif, datorate pentru utilizarea unui spaţiu situat în mun. Constanţa.

Prin cerere reconvenţională, pârâta S.C. M S.A. a invocat existenţa unui drept real de proprietate asupra imobilului, solicitând la rândul său ca reclamanta să fie obligată să-i lase în deplină proprietate şi posesie spaţiul în litigiu.

Temeiul cererii reconvenientei l-a constituit deţinerea spaţiului comercial de către S.C. M.S.A., conform deciziei nr. 707/1965 a fostului Comitet Executiv al Sfatului Popular Constanţa, apreciindu-se că decizia ulterioară emisă la 07.11.1977, de preluare a lui şi de atribuire către fosta I.C.R.A.L. este lovită de nulitate.

În drept au fost invocate prevederile art. 20 din Legea nr. 15/ 1990.

Cererea reconvenţională este nefondată.

Pârâta S.C. M S.A. invocă un drept de proprietate rezultat din administrarea directă, exercitată într-o perioadă de peste 30 de ani, asupra spaţiului comercial în litigiu.

Pârâta reconvenientă a pierdut dreptul de administrare directă asupra spaţiului, ca urmare a producerii efectelor juridice ale deciziei autorităţii administraţiei publice, emise la 07.11.1977 şi care a transferat acest drept real fostei I.C.R.A.L.

Decizia administrativă anterioară a fost, deci, modificată printr-un act normativ dat de acelaşi emitent, iar noua dispoziţie nu a făcut obiectul unei acţiuni formulate în temeiul Legii nr. 1/1967, astfel că nulitatea nu poate fi invocată pe cale incidentă în prezenta acţiune.

De reţinut este şi faptul că la data încheierii contractului de închiriere, pârâta nu a opus reclamantei locatoare dreptul său de proprietate, acceptând utilizarea spaţiului în temeiul locaţiunii; această situaţie s-a dovedit a fi statuată convenţional între părţi chiar înainte de emiterea deciziei din 07.11.1977, chiria fiind percepută de I.C.R.A.L.(ulterior, R.A.E.D.P.P.) până în luna iunie 1992.

În aceste condiţii, cererea reconvenţională urmează a fi respinsă, iar în raport de probele administrate, acţiunea reclamantei va fi admisă astfel cum a fost formulată.

sentinţa civilă nr. 1745 COM/ 26.06.2000, definitivă conform deciziei civile nr. 235/2001 a Curţii de Apel Constanţa-secţ7903, C.S.J. –secţia comercială a admis recursul locatarului, a modificat decizia Curţii de Apel, a admis apelul şi a schimbat sentinţa, în sensul respingerii acţiunii în evacuare. S-a reţinut că după soluţionarea pe fond a litigiului s-a încheiat un protocol între locator şi fostul proprietar al imobilului, care obţinuse o hotărâre judecătorească de restituire în natură a bunului naţionalizat. În aceste condiţii, s-a apreciat că locatorul R.A.E.D.P.P. nu mai are calitate de administrator al spaţiului comercial aflat în acest imobil şi, deci, nici legitimare procesuală în acţiunea în evacuare.)