Uzucapiunea ca mod de dobândire a dreptului de proprietate presupune, prin raportare la dispozitiile art. 1895 Cod civil întrunirea a doua conditii speciale: posesia sa se întemeieze pe un just titlu si sa fie de buna credinta.
Prin just titlu, conform prevederilor art. 1895 Cod civil se întelege orice act juridic translativ de proprietate , care provine de la altcineva decât adevaratul proprietar , pentru ca în caz contrar actul ar fi suficient prin el însusi pentru a opera transferul de proprietate.
Decizia nr.572/R din 12 mai 2006, pronuntata de Curtea de Apel Târgu-Mures – Sectia civila, de munca si asigurari sociale, pentru minori si familie.
Prin sentinta civila nr. 1592/25 noiembrie 2004, pronuntata de Judecatoria Miercurea Ciuc în urma declinarii competentei de catre Tribunalul Harghita( prin sentinta civila nr. 889/7 septembrie 2004), a fost respinsa actiunea formulata de reclamanti prin mandatar R. M., în contradictoriu cu pârâta Primaria municipiului Miercurea Cîuc, pentru atribuirea în proprietate a terenului în suprafata de 11.289 mp., situat în intravilanul municipiului Miercurea Ciuc, întocmirea documentatiei pentru eliberarea titlului de proprietate de catre Prefectura Harghita si întabularea în C.F. asupra cotelor-parti, indicate în tabelul anexat cererii de chemare în judecata.
Apelul declarat de reclamanti împotriva hotarârii primei instante a fost respins ca nefondat prin decizia civila nr. 173/30 noiembrie 2005 a Tribunalului Harghita, retinându-se ca terenul din litigiu face parte din proprietatea publica a statului, neputând fi uzucapatîn conditiile art. 1897 si 1890 din Codul civil, iar reclamantii nu au facut dovada ca sunt în posesia unor acte care le atesta dreptul de proprietate asupra terenului.
Aceasta ultima hotarâre a fost atacata cu recurs de catre reclamanti, sustînându-se ca atât instanta de fond, cât si cea de apel si-au bazat solutia pe sustinerile pârâtei, conform carora terenul în litigiu este proprietate publica de interes local, însa fara nici o dovada în acest sens.
În drept au fost invocate, ca si motive de recurs, prevederile art. 304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila.
Prin întâmpinarea formulata, pârâta Primaria municipiului Miercurea Ciuc a solicitat respingerea recursului ca nefondat, sustinând legalitatea hotarârilor pronuntate în cauza.
Examinând calea de atac dedusa judecatii, prin raportare la motivele invocate, precum si din oficiu, în limitele prevazute de art. 306 alîn.2 Cod procedura civila, curtea de apel a retinut urmatoarele:
Terenul asupra caruia reclamantii pretind a fi dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune Ie-a fost atribuit în folosinta, prin Decizia nr. 111/21 martie 1980, emisa de fostul Comitet Executiv al Consiliului Popular al judetului Harghita, în considerarea calitatii lor de membri ai Asociatiei nr. 1 a cultivatorilor de legume din municipiul Miercurea Ciuc.
Ca mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra bunurilor imobile, uzucapiunea sau prescriptia achizitiva presupune, prin raportare la dispozitiile art. 1895 Cod civil, invocate de reclamanti, în sustinerea actiunii, întrunirea cumulativa a doua conditii speciale, si anume: 1.- posesia sa se întemeieze pe un just titlu sau, dupa exprimarea textului de lege mentionat, pe o „justa cauza” si 2.- posesia sa fie de buna-credinta.
În ceea ce priveste prima conditie, art. 1897 Cod civil prevede ca prin just titlu se întelege orice act juridic translativ de proprietate, precum vânzarea-cumpararea, donatia, schimbul etc, dar, ceea ce este esential este faptul ca acest titlu provine de la altcineva decât adevaratul proprietar, pentru ca în caz contrar, actul ar fi suficient prin el însusi pentru a opera transferul proprietatii.
Cât despre cea de-a doua conditie pretinsa de art. 1895 Cod civil, respectiv buna-credinta, aceasta presupune convingerea gresita a posesorului ca a dobândit bunul de la adevaratul proprietar, fiind suficient ca aceasta, sa fi existat la momentul dobândirii, chiar daca ulterior posesorul si-a dat seama de greseala sa.
în speta, astfel cum s-a relevat în precedente, reclamantii se prevaleaza de Decizia nr. 111/1980, însa prin acest act nu s-a pus problema realizarii unui transfer al proprietatii de la fosta întreprindere Agricola de Stat (mentionata ca proprietara a terenului) catre reclamanti, precîzându-se în mod neechivoc faptul ca terenul a fost dat „în folosinta” membrilor Asociatiei nr. 1 a cultivatorilor de legume.
Prin urmare, în cauza nu este întrunita conditia „justei cauze” pretinsa de art. 1895 Cod civil, iar aceasta împrejurare este suficienta pentru a conduce la respingerea actiunii reclamantilor, dupa cum în mod corect au si hotarât primele doua instante. în atare situatie, examinarea celei de-a doua cerinte, respectiv buna-credinta, este lipsita de relevanta, întrucât cele doua cerinte impuse de art. 1895 Cod civil trebuie sa fie întrunite cumulativ.
Pentru aceleasi considerente, nu prezinta importanta nici împrejurarea ca terenul în litigiu ar face parte din domeniul privat al statului, iar nu din cel public si nici faptul neîncheierii unui contract de închiriere cu privire la acesta. în aceeasi ordine de idei, nici, cheltuielile efectuate de reclamanti pentru transformarea terenului într-unui arabil, de categoria I, nu pot constitui un argument în sprijinul solutiei de admitere a actiunii acestora, ci, eventual, o cauza pentru promovarea unei viitoare actiuni în pretentii, pentru recuperarea pretinselor cheltuieli.
Cât despre trimiterea facuta de primele doua instante la prevederile Legii nr. 18/1991, nici aceasta nu este de natura a atrage nelegalitatea solutiei date fondului litigiului, întrucât prin chiar actiunea formulata reclamantii au solicitat si întocmirea documentatiei necesare pentru eliberarea titlului de proprietate de catre Prefectura Harghita.
De asemenea, în contextul celor anterior relevate, nu prezinta importanta, sub aspectul problematicii juridice incidente spetei nici o alta împrejurare invocata de reclamanti, respectiv aceea ca terenul în litigiu nu ar fi fost expropriat si ca fisa de punere în posesie depusa de pârâta la dosar nu este datata si semnata de actualul proprietar.
Pentru considerentele expuse, Curtea a constatat ca în cauza nu se regasesc motivele de recurs reglementate de art. 304 pct. 7,8 si 9 Cod procedura civila, invocate de reclamanti în sustinerea caii de atac promovate, astfel ca, în temeiul dispozitiilor art. 312 alin.l Cod procedura civila, recursul a fost respins ca nefondat.
