Drepturile salariale solicitate de angajatii SNTFM CFR Marfa, cu titlu de prima Pasti, Craciun etc. se acorda în raport de dispozitiile din contractul colectiv de munca la nivel de unitate pâna la data la care acesta îsi înceteaza valabilitatea, urmând ca pentru perioada ulterioara sa îsi produca efectele contractul colectiv de munca la nivel superior, conform art. 247 din Codul muncii.
Art. 247 Codul muncii
Prin cererea astfel cum a fost precizata, reclamantii T.M. s.a. au chemat în judecata SNTFM – CFR Marfa S.A. Sucursala Constanta, solicitând instantei ca prin hotarârea ce se va pronunta sa oblige pârâta la plata drepturilor banesti reprezentând: primele ocazionate de Pasti, Craciun, Ziua Feroviarului si salariul suplimentar începând cu anul 2006 si tichete de masa neacordate începând cu luna aprilie 2009. De asemenea, au solicitat actualizarea sumelor cu indicele de inflatie pâna la data introducerii cererii de chemare în judecata, iar ulterior actualizarea cu dobânda legala, pâna la plata efectiva.
Reclamantii au aratat ca au fost salariati ai pârâtei si au fost disponibilizati în urma concedierii colective datorate reorganizarii societatii, iar drepturile banesti solicitate sunt prevazute în contractele colective de munca, care sunt obligatorii pentru partile semnatare.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea actiunii ca neîntemeiata si a fost invocata exceptia de litispendenta cu referire la capatul privind acordarea ajutorului material ocazionat de Ziua Feroviarului pentru anii 2006-2008, raportat la cererea reclamantilor T.M. s.a. Se învereaza instantei ca pe rolul Tribunalului Constanta se afla dosarul nr.9448/118/2009, având acelasi obiect.
A invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor B.S., B.A., P.E. si P.G., raportat la data încheierii contractelor individuale de munca, precum si exceptia inadmisibilitatii actiunii pentru anul 2009 privind plata drepturilor banesti reprezentând primele ocazionate de Pasti, Craciun, Ziua Feroviarului.
S-a mai invocat exceptia prescrierii dreptului la actiune pentru pretentiile aferente perioadei cuprinsa între 01.01.2006 – 21.09.2007 în temeiul disp.art.283 lit.c din Codul muncii.
Pe fondul cauzei a precizat ca cererea privind plata drepturilor banesti reprezentând primele ocazionate de Pasti, Craciun, Ziua Feroviarului nu este întemeiata, întrucât societatea nu poate sa asigure suplimentarea veniturilor salariatilor în afara clauzelor obligatorii ale contractelor individuale de munch si în lipsa posibilitatilor financiare.
Salariul suplimentar reprezinta o premiere, un stimulent acordat salariatilor în functie de posibilitatile angajatorului, de nivelul productivitatii si situatia economica, nu un drept stabilit de parti prin contractul individual de munca, motiv pentru care apreciaza ca cererea reclamantilor reprezinta un abuz de drept prin abaterea de la finalitatea sociala a clauzelor CCM al societatii, în absenta unui motiv legitim.
În ceea ce priveste tichetele de masa, pârâta a sustinut ca cererea pentru acordarea acestor tichete pentru perioada ulterioara lunii aprilie 2009 este lipsita de temei, întrucât societatea a fost obligata de situatia economica sa nu introduca în bugetul de venituri si cheltuieli, posibilitatea acordarii acestora.
Ulterior, pârâta a formulat precizari, în sensul ca dosarul nr.9448/118/2009 a fost solutionat prin sentinta nr.1133/17.06.2010, fiind depus în acest sens un certificat dupa minuta pronuntata de instanta.
De asemenea, pârâta a invocat exceptia lipsei dovezii calitatii de reprezentant a reclamantilor, întrucât nu a fost depusa delegatia prin care sa se faca dovada mandatului acordat avocatului care a semnat actiunea însa ulterior nu a mai fost sustinuta aceasta exceptie având în vedere faptul ca la dosarul cauzei au fost depuse delegatiile aparatorului, prin care se face dovada mandatului acordat de catre reclamanti.
S-a invocat de asemenea, exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pârâtei Sucursala Constanta raportat la pretentiile aferente perioadei 09.04.2007 – 31.12.2009, întrucât organul care analizeaza posibilitatile financiare ale societatii si stabileste cuantumul ajutoarelor materiale este Consiliul de Administratie al SNTFM CFR Marfa, iar Sucursala Constanta nu are organ de conducere, nu are buget propriu si nu are capacitatea de a dispune la nivel local.
În referire la aceasta pârâta, la termenul de judecata din data de 21.01.2011, pârâta a invocat si exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta.
La termenul de judecata din data de 12.11.2010, instanta a dispus prin încheiere conexarea dosarului înregistrat sub nr.11952/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanta la prezenta cauza, constatând ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de disp.art.164 C.p.c.
Prin cererea înregistrata sub nr.11952/118/2010, reclamantii din prezenta cauza au solicitat aceleasi drepturi banesti, în contradictoriu cu pârâta SNTFM – CFR Marfa S.A. Bucuresti, pentru aceeasi perioada, respectiv anii 2006 – 2009, cu respectarea termenului general de prescriptie.
Prin încheierea pronuntata la data de 04.03.2011 Tribunalul a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a Sucursalei Constanta, având în vedere ca aceasta nu mai este o entitate care sa reprezinte o persoana cu drepturi si obligatii pe plan procesual.
Prin aceeasi încheiere, instanta a admis cererea reclamantilor de introducerea în cauza si citarea în calitate de pârâta a SNTFM CFR Marfa SA Bucuresti Sucursala Muntenia Dobrogea, având în vedere ca s-a dispus radierea din Registrul Comertului a Sucursalei Constanta a acestei entitati juridice (Sucursala Constanta) si înregistrarea Sucursalei Muntenia – Dobrogea Constanta, potrivit Hotarârii AGA nr. 27/ 29.10.2010 a Adunarii Generale a Actionarilor CFR Marfa SA.
Prin sentinta civila nr. 3253/31.05.2011 pronuntata în dosarul civil nr. 5404/118/2010, Tribunalul Constanta a admis exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a pârâtei SNTFM CFR Marfa Sucursala Muntenia Dobrogea si a respins actiunea în contradictoriu cu SNTFM CFR Marfa Sucursala Muntenia Dobrogea, ca fiind formulata împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuala de folosinta.
A respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SNTFM CFR Marfa Sucursala Muntenia Dobrogea, ca fiind ramasa fara obiect.
A admis exceptia autoritatii de lucru judecat a Sentintei civile nr.1133/2010 pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul nr.9448/118/2009, modificata prin Decizia nr.64/01.02.2011 a Curtii de Apel Constanta, fata de prezenta cauza si a respins actiunea formulata de reclamantii T.M. s.a., în contradictoriu cu pârâta S.N. TFM – CFR Marfa SA, având ca obiect plata primei pentru Ziua Feroviarului, pentru existenta autoritatii de lucru judecat.
A respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor B.S., B.A., P.E. si P.G.
A admis în parte actiunea formulata si precizata de reclamanti în contradictoriu cu pârâta S.N. TFM – CFR MARFA SA si a obligat pârâta la plata, catre reclamanti, a urmatoarelor drepturi de natura salariala:
– prima pentru Ziua Feroviarului aferenta anului 2008, în cuantum egal cu salariul corespunzator clasei 1 de salarizare la nivel de unitate, numai pentru reclamantii B.S., F.A., C.M., D.A., D.N.M., P.I., V.G.S., G.F.;
– prima pentru sarbatorile de Pasti – pentru anul 2008 si de Craciun – pentru anii 2007, 2008, în cuantum egal cu salariul corespunzator clasei 1 de salarizare la nivel de unitate, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data de 22.09.2010 si cu dobânda legala aferenta calculata pentru perioada cuprinsa între 23.09.2010 si data platii efective;
– salariul suplimentar, echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, aferent anilor 2007, 2008, 2009, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie la data de 22.09.2010 si cu dobânda legala aferenta calculata pentru perioada cuprinsa între 23.09.2010 si data platii efective;
– contravaloarea tichetelor de masa neacordate în perioada aprilie 2009 – 08.03.2010.
S-au respins ca fiind prescrise, pretentiile reclamantilor, aferente perioadei cuprinse între 01.01.2006 – 21.09.2007.
A respins ca nefondate cererile având ca obiect plata primelor pentru Ziua Feroviarului, pentru sarbatorile de Pasti si de Craciun, aferente anului 2009.
A respins ca nefondata, cererea privind plata primei pentru Pasti aferenta anului 2008 si a salariului suplimentar aferent anului 2007 pentru reclamantul P.G.
Pentru a dispune astfel, instanta de fond a avut în vedere urmatoarele considerente:
Conform înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, reclamantii au fost salariati ai SNTFM CFR Marfa Sucursala Constanta, iar contractele individuale de munca ale acestora au încetat prin emiterea deciziilor de concediere pentru motive ce nu tin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, conform art.55 lit.c coroborat cu art.65 alin 1 din Codul muncii, dupa data de 08.03.2010.
Exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a pârâtei SNTFM CFR Marfa Sucursala Muntenia a fost admisa avandu-se în vedere HG nr. 582/1998 care prevede înfiintarea SNTFM CFR Marfa SA, al carui unic actionar este statul român. La nivel teritorial, aceasta societate îsi desfasoara activitatea prin sucursale, care sunt subunitati fara personalitate juridica, fara organe proprii de conducere si care nu au buget propriu iar sucursala Muntenia Dobrogea, ca si alte sucursale ale societatii mentionate, nu are personalitate juridica si, în consecinta, nu poate sta în judecata în calitate de pârâta.
Exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a SNTFM CFR Marfa Sucursala Muntenia Dobrogea, s-a respins ca fiind ramasa fara obiect în raport de solutia pronuntata cu privire la exceptia anterioara.
Exceptia autoritatii de lucru judecat a fost admisa în raport de cauza ce a facut obiectul dosarului solutionat prin sentinta nr.1133/17.06.2010, modificata prin Decizia nr.64/01.02.2011 a Curtii de Apel Constanta astfel ca a fost respinsa pentru existenta autoritatii de lucru judecat, actiunea reclamantilor T.M. s.a., având ca obiect plata primei pentru Ziua Feroviarului.
Exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor B.S., B.A., P.E. si P.G., raportat la data încheierii contractelor individuale de munca a fost respinsa intrucât reclamantii au probat existenta calitatii de salariat la momentul la care pretind nasterea dreptului în patrimoniul lor, prin depunerea la dosar a contractelor individuale de munca si a carnetelor de munca, se constata netemeinicia exceptiei invocate prin întâmpinare.
Exceptia inadmisibilitatii actiunii a fost respinsa prin încheierea pronuntata la data de 15.04.2011.
Pârâta si-a fundamentat argumentatia acestei exceptii pe existenta unui proces verbal de negociere încheiat la data de 03.06.2009, prin care partile au stabilit de comun acord ca pentru anul 2009, nu se acorda ajutoare materiale salariatilor cu ocazia Pastelui, Craciunului si Ziua feroviarului, însa acest inscris care nu poate fi analizat decât odata cu solutionarea pe fond a cauzei.
Exceptia prescrierii dreptului la actiune întemeiata pe disp. art. 283 alin. 1 lit. e) Codul muncii s-a respins, deoarece pretentiile ce formeaza obiectul litigiului se circumscriu sferei drepturilor salariale, întrucât salariul reprezinta potrivit art. 154 Codul muncii contraprestatia muncii depuse de catre salariat, aceasta cuprinzând – în raport de prevederile art. 155 Codul muncii – salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adausuri.
S-a admis însa exceptia prescrierii dreptului la actiune pentru pretentiile aferente perioadei cuprinsa între 01.01.2006 – 21.09.2007, invocata în temeiul disp.art.283 lit.c din Codul muncii, având în vedere ca actiunile conexate au fost introduse la 30.04.2010, respectiv 22.09.2010, iar reclamantii solicita plata drepturilor de natura salariala cu respectarea termenului general de prescriptie.
Pe fondul cauzei s-au retinut urmatoarele aspecte:
– S-a constatat ca pârâta datoreaza sumele reprezentând prima pentru Ziua Feroviarului integral pentru anul 2008, deoarece art.64 din Contractul Colectiv de Munca prevede ca „pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere a carei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administratie, cu consultarea delegatiilor alesi ai sindicatelor cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare” iar nealocarea fondurilor nu reprezinta un motiv legal de neplata a sumelor stabilite prin CCM.
– Prima pentru sarbatorile de Pasti si de Craciun aferente perioadei 2007-2008 este datorata deoarece, în temeiul art.64 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate 2007-2008: „cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de Craciun se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare; de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariatii care, în cursul anului respectiv, au absentat nemotivat de la serviciu sau la data acordarii ajutorului material sunt în CFS cu durata de un an”. Prin actul aditional nr.2093/08.04.2008, acest CCM îsi prelungeste valabilitatea pâna la 31.12.2008.
– Pretentiile banesti aferente anului 2009 nu pot fi acordate, deoarece în perioada 01.01.2009 – 04.06.2009 la nivelul societatii pârâte nu a existat un contract colectiv, întrucât contractul anterior si-a încetat valabilitatea la 31.12.2008 (actul aditional nr.2093/08.04.2008). În consecinta, la datele de 19.04.2009 (Pastele), respectiv 23.04.2009 (Ziua Feroviarului), la nivelul unitatii nu a existat un CCM valabil.
– În ceea ce priveste ajutorul material de Craciun (25.12.2009), conform proceselor verbale de negociere si CCM, partile au convenit ca prevederile art.64 nu se aplica în anul 2009, urmând a fi renegociate pentru anul 2010.
Conform prevederilor art.64 din CCM 2009 – 2010, salariatii vor beneficia din fondurile angajatorului de un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare cu ocazia sarbatorilor de Pasti si de Craciun, precum si de o prima, având acelasi nivel minim, pentru Ziua Feroviarului.
Aceste prevederi se aplica cu 01.01.2010, conform dispozitiilor exprese din acest articol.
– Salariul suplimentar este pretins în temeiul art. art. 30 din contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, precum si contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate pentru anii 2009-2010 în care contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, precum si contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate pentru anii 2009-2010
Reclamantii au fost angajati ai unitatii pârâte, în aceasta calitate fiindu-le aplicabile dispozitiile din contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate pentru anii 2007-2008, precum si contractul colectiv de munca încheiat la nivel de unitate pentru anii 2009-2010 în care s-a stipulat ca, ,,pentru munca desfasurata în cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societatii va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”.
Din formularea expresa a clauzei sus expuse, rezulta ca angajatorul si-a asumat obligatia acordarii celui de-al 13-lea salariu si ca aceasta clauza si-a produs efecte asupra contractelor individuale de munca ale tuturor angajatilor, creând în favoarea acestora, drepturi asupra carora nu se poate tranzactiona sau la care nu se poate renunta.
– În ceea ce priveste cererea de acordare a tichetelor de masa, s-au avut în vedere dispozitiile art.74 din CCM 2007-2008 si 2009-2010 care prevad ca începând cu data de 01.11.2007 salariatii beneficiaza de câte un tichet de masa pentru fiecare zi lucratoare, partile stabilind si modalitatea de acordare a acestor tichete. Si aceste prevederi contractuale, dupa încheierea si intrarea în vigoare, urmeaza a se executa, având putere de lege între partile contractante.
– S-a admis si solicitarea reclamantilor, de obligare a pârâtei la plata dobânzii legale si a sumei ce reprezinta actualizarea drepturilor salariale datorate, deoarece în aceasta situatie exista doua daune distincte, având cauze diferite: una are ca temei juridic art. 1088 alin 1 Cod civil, cealalta – art. 998 Cod civil.
– În ceea ce îi priveste pe reclamantul P.G., având în vedere data la care a fost angajat la societatea pârâta (01.07.2008), instanta a respins ca nefondata, cererea acestuia privind plata primei pentru Pasti aferenta anului 2008 si a salariului suplimentar aferent anului 2007.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs atât reclamantii cât si pârâta.
I. Recurentii reclamanti au criticat sentinta atacata pentru nelegalitate si netemeinicie deoarece apreciaza acestia ca instanta trebuia sa admita actiunea în integralitatea sa.
Considera reclamantii ca gresit s-a solutionat exceptia prescriptiei în raport de a doua cerere de chemare în judecata din moment ce mai era o cerere inregistrata anterior.
De asemenea, drepturile aferente primei de Ziua feroviarului, Paste si Craciun/2009 si c/val. tichetelor de masa pentru perioada aprilie 2009-martie 2010 au fost gresit respinse deoarece sunt prevazute în CCM, iar drepturile acordate prin sentinta nu au fost actualizate cu indicele de inflatie, fiind cauzat un real prejudiciu reclamantilor.
II. Recurenta pârâta SNTFM CFR Marfa S.A. a formulat critici intemeiate pe disp. art. 304 pct. 5,7,8,9 cod procedura civila:
Întrucât instanta nu s-a pronuntat asupra unor dovezi administrate, care erau hotarâtoare, pentru dezlegarea pricinii, prin hotarârea recurata, SNTFM CFR Marfa SA a fost obligata sa achite intimatilor reclamanti drepturi banesti deja acordate, achitate conform Contractelor Colective de Munca (primele de Paste 2008, Craciun, 2007, 2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflatie si cu dobânda aferenta) producând astfel grave vatamari si prejudicii recurentei pârâte, prin imposibilitatea recurentei de a achita la timp si integral salariile angajatilor sai.
Întrucât, în mod nelegal, a fost respinsa exceptia lipsei calitatii procesuale active cu privire la cererea formulata de reclamantii B.S., B.A., P.E., P.G., nesocotindu-se probele administrate cu privire la perioada existentei raporturilor de munca între parti, în raport cu perioada interesata în prezenta cauza 2006-2010, neapreciindu-se contractele individuale de munca care atesta data încheierii raporturilor de munca, prin hotarârea pronuntata, recurenta pârâta a fost obligata sa achite drepturi banesti necuvenite acestor reclamanti, aferente unor perioade anterioare încheierii contractelor de munca (primele de Paste 2008, Craciun, 2007, 2008, sume actualizate cu indicele de inflatie si cu o dobânda aferenta, salariul suplimentar 2007, 2008, 2009 sume actualizate cu indicele de inflatie si cu dobânda aferenta).
În mod netemeinic si nelegal nu a fost solutionata corect exceptia autoritatii de lucru, sens în care nu s-au apreciat mijloacele de aparare si probele administrate în ceea ce priveste sustinerea exceptiei cu referire la intimatii reclamanti M.E.M. si M.C.
În sustinerea exceptiei s-a depus la dosarul cauzei Decizia civila nr.64/01.02.2011 pronuntata de Curtea de Apel Constanta Sectia civila în dosarul civil nr.0448/118/2009, prin care a fost admisa în parte actiunea formulata de reclamanti prin reprezentanta Federatia Nationala Feroviata Miscare Comercial, în contradictoriu cu SNTFM CFR Marfa S.A.
Interpretând gresit prevederile Contractului Colectiv de Munca al CFR Marfa SA, instanta a schimbat în mod nelegal întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestora, dând o interpretare diferita eronata a prevederilor CCM.
În acest context, în temeiul art. 40 alin. 2 Codul Muncii, raportat la art. 243 din Codul Muncii, art. 155 Codul Muncii si art. 41 alin. 5 din Constitutie, ce statueaza obligarea angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv aplicabil si contractele individuale de munca, recurenta pârâta a fost obligata sa achite intimatilor drepturi banesti necuvenite ori deja acordate salariatilor.
În acest context, urmeaza sa se reanalizeze probele administrate, urmând sa se constate ca CCM 2007/2008 stabilit de parti prevede la art. 30 urmatoarele:
“Pentru munca depusa în cursul unui an calendaristic dupa expirarea acestuia, personalul societatii poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv. ”Asa cum este prevazuta în Contractele Colective de Munca, aceasta clauza nu are caracter obligatoriu, deci angajatorul nu s-a obligat sa acorde si nici nu s-a prevazut ca salariatul va primi, clauza neavând caracter imperativ, în mod nelegal a fost dispusa angajarea raspunderii contractuale specifica raporturilor de munca.
În mod similar, prin interpretarea gresita a Contractelor Colective de Munca ale CFR Marfa SA si a dispozitiilor Legii nr. 142/1998, ce reglementeaza acordarea alocatiei zilnice de hrana sub forma tichetelor de masa, instanta a schimbat în mod nelegal întelesul lamurit si vadit neîndoielnic al acestora dând o interpretare diferita, eronata a dispozitiilor cu privire la alocatia zilnica de hrana, obligând recurenta pârâta la plata drepturilor salariale reprezentând contravaloarea tichetelor de masa.
Mai mult, prin hotarârea recurata, interpretând gresit contractele colective de munca încheiate pe anii 2009/2010 si actul aditional la CCM aferent anului 2010 în care partile dialogului social au stabilit drepturile si obligatiile partilor aplicabile anului 2010, prin care s-a stabilit ca pentru anul 2010 nu se aplica prevederile art. 74, deci pentru anul 2010 nu se acorda tichete de masa.
Având în vedere actiunea precizata tardiv la termenul din 15 aprilie 2011, peste prima zi de înfatisare, precizari prin care reclamantii au înteles sa îsi majoreze pretentiile pentru perioada 01.01.2010 – 08.03.2010, în ceea ce priveste capatul de cerere privind acordarea contravalorii tichetelor de masa, solicita reanalizarea exceptiilor, dupa cum urmeaza:
a. Invoca exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantilor în raport cu cererea privind acordarea drepturilor banesti pentru perioada anterioara încheierii contractelor individuale de munca, dupa cum urmeaza:
– B.A. – încheiat contractul individual de munca 01.07.2007
– P.G. – încheiat contractul individual de munca 01.07.2008
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar – cartile de munca ale reclamantilor – urmeaza sa se constate data încheierii contractului individual de munca între parti.
Neexistând raporturi contractuale de munca în perioada interesata 2007-2008, nu exista identitate între persoana reclamantilor si titularii dreptului din raportul juridic dedus judecatii si în mod netemeinic si nelegal prin hotarârea recurata s-a dispus obligarea CFR Marfa la plata salariului suplimentar 2007, 2008, ajutoarele materiale de Paste 2008 si Craciun 2007 – 2008.
Solicita admiterea exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor sus mentionati, cu consecinta respingerii cererii privind acordarea drepturilor banesti, ca fiind introdusa de persoane lipsite de calitate procesuala activa, în raport cu data închiderii contractelor individuale de munca.
b. Invoca exceptia prescrierii dreptului material la actiune al reclamantilor pentru anii 2006, 2007, 2008, 2009, referitor la capetele de cerere privind executarea retroactiva a unor clauze prevazute în Contractul Colectiv de Munca si acordarea retroactiva a drepturilor banesti, premierea cu ocazia Pastelui, Craciunului si Ziua Feroviarului, salariul suplimentar.
Cu privire la reclamantii M.E.M. si M.C. invoca autoritatea puterii de lucru judecat referitor la capatul de cerere privind acordarea Primei de Ziua Feroviarului 2007, 2008 si solicita admiterea recursului, admiterea exceptiei, constatându-se autoritatea puterii de lucru judecat si respingerea capatului de cerere în consecinta.
În sustinerea exceptiei s-a depus la dosarul cauzei Decizia civila nr. 64/01.02.2011 pronuntata de Curtea de Apel Constanta Sectia Civila în dosarul civil nr. 9448/118/2009, prin care a fost admisa în parte actiunea formulata de reclamanti.
Salariul suplimentar pentru anii 2007, 2008, 2009.
Conform art. 30 din Contractul Colectiv de Munca al SNTFM CFR Marfa SA: „(1) Pentru munca depusa în cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, personalul societatii poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv”. Asa cum este prevazuta în Contractele Colective de Munca, clauza nu are caracter obligatoriu.
Ajutorul material cu ocazia Pastelui, Craciunului si premierea de Ziua Feroviarului sunt reglementate de art. 64 din CCM 2007/2008 si reluate de acelasi articol al CCM 2009/2010, cu mentiunea ca în anul 2009 nu se aplica prevederile art. 64 CCM.
Precizeaza ca înaintea instantei de fond s-au administrat înscrisuri doveditoare reprezentând dovada calcularii si acordarii drepturilor banesti constând în ajutorul material cu ocazia Pastelui, Craciunului aferente anilor 2007 si 2008, prin: state de plata, fisele anuale analitice de salarii si dovada platii efective a acestor drepturi banesti prin: ordine de plata de finantare a cardurilor de salarii, desfasuratorul cu toti salariatii înaintat organului bancar pentru virarea în contul personal de salarii al drepturilor banesti acordate în temeiul CCM 2007/2008.
Fata de cele prezentate, apreciaza ca se impune admiterea recursului, casarea hotarârii recurate în raport cu criticile formulate în ceea ce priveste încalcarea formelor de procedura prevazute sub actiunea nulitatii art. 105 alin. 2 Cod de procedura civila, dezbatute în motivele 1 si 2 din cererea de recurs.
În cazul în care nu vor fi retinute criticile privind motivul prevazut la art. 304 pct. 5 Cod procedura civila, solicita admiterea recursului, admiterea exceptiilor si modificarea în parte a hotarârii recurate, cu privire la toate celelalte motive de recurs.
Solicita sa se ia act de autoritatea de lucru judecat cu privire la intimatii reclamanti M.E.M. si M.C.
Pe fondul cauzei, prin reaprecierea materialului probator administrat si interpretarea corecta a actelor normative invocate, precum si prevederile CCM la nivel de societate, solicita respingerea capetelor de cerere privind acordarea salariului suplimentar, prima de Ziua Feroviarului, contravaloarea tichetelor de masa, actualizate cu indicele de inflatie si dobânda legala pâna la data platii efective, ca neîntemeiate, iar în ceea ce priveste capatul de cerere privind ajutoarele materiale de Paste si Craciun 2007 si 2008 solicita respingerea cererii ca fiind lipsita de obiect, cu cheltuieli de judecata.
De asemenea, solicita acordarea cheltuielilor de judecata ce se vor face cu judecarea prezentului recurs.
Analizând sentinta recurata în raport de criticile formulate, de probele administrate si de dispozitiile legale incidente în cauza, Curtea constata ca recursurile sunt partial intemeiate.
– În ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului la actiune, Curtea constata ca în cauza de fata reclamantii invoca încalcarea de catre angajator a clauzelor din CCM care privesc plata unor drepturi salariale datorate cu ocazia unor evenimente cum sunt cele de Paste, Craciun, Ziua feroviarului sau plata c/val. tichetelor de masa astfel ca, în mod corect prima instanta a constatat ca, în cauza, nu sunt incidente dispozitiile art. 283 lit. e Codul muncii deoarece pentru astfel de cauze legiuitorul a prevazut un termen de prescriptie de 3 ani.
În acest sens sunt si dispozitiile art. 166 alin. 1 Codul muncii potrivit cu care „dreptul la actiune cu privire la drepturile salariale, precum si cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligatiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate”.
Recurenta pârâta nu a facut dovada unei alte situatii de fapt si, în conditiile în care nu a platit drepturile salariale prevazute în contractul colectiv de munca, reclamantii erau în termen sa solicite plata.
Prin urmare, exceptia prescriptiei dreptului la actiune întemeiata pe disp. art. 283 lit. e Codul muncii nu este întemeiata iar din acest punct de vedere recursul pârâtei este nefondat.
În referire la aceasta prescriptie, criticile recurentilor reclamanti sunt intemeiate deoarece instanta de fond s-a raportat în mod gresit la data formularii celei de a doua cereri din 22.09.2010 care a fost conexata la prima cerere respectiv cea din 30.04.2010.
Prin urmare termenul de 3 ani trebuia calculat prin raportare la data primei sesizari a instantei, astfel ca din perspectiva acestei critici, recursul reclamantilor este intemeiat .
Urmeaza a fi admis recursul declarat de reclamanti si modificata sentinta recurata în sensul ca respinge ca prescrise pretentiile reclamantilor pentru perioada 01.01.2006-30.04.2007.
– În ce priveste exceptia autoritatii de lucru judecat:
Recurenta pârâta apreciaza ca trebuia admisa aceasta exceptie si fata de reclamantii M.E. si M.C., având în vedere ca prin decizia civila nr. 64/01.02.2011 pronuntata de Curtea de Apel Constanta în dosarul civil nr. 9448/118/2009 s-a dispus în favoarea acestora cu privire la plata primei de Ziua feroviarului pentru 2007, 2008 si 2009.
Însa verificand sentinta civila nr.1133/17.06.2010, se constata ca Tribunalul nu a acordat acestor reclamanti drepturi reprezentand Prima de Ziua feroviarului, iar în recursul declarat împotriva acelei sentinte de catre reclamanti nu s-a invocat minus petita, astfel ca prin decizia nr. 64/2011 nu s-a dispus în acest sens.
Pentru aceste considerente, critica pârâtei referitoare la solutionarea gresita a exceptiei autoritatii de lucru judecat în ce-i priveste pe reclamantii M.E. si M.C. urmeaza a fi respinsa ca nefondata.
De asemenea, nu se poate retine aceasta exceptie a autoritatii de lucru judecat pentru drepturile ocazionate de Ziua feroviarului pentru anul 2009 atata vreme cât aceste pretentii nu au facut obiectul dosarului civil nr. 9448/118/2009.
Din petitul cererii ce a facut obiectul dosarului nr. 9448/118/2009 rezulta ca reclamantii au solicitat obligarea pârâtei la stabilirea, actualizarea în raport cu rata inflatiei si acordarea primei ocazionate de Ziua Feroviarului, pentru anii 2005-2008.
Prin decizia civila nr.64/2011 a fost modificata în parte sentinta civila nr. nr.1133 din data de 17 iunie 2010, pronuntata de Tribunalul Constanta în dosarul civil nr.9448/11872009 pârâta a fost obligata la plata catre reclamanti a primei pentru Ziua Feroviarului aferenta anilor 2006 si 2008 si a diferentei de prima pentru anul 2007 în cuantum egal cu salariul corespunzator clasei 1 de salarizare la nivel de unitate.
Asadar, exceptia privind autoritatea de lucru judecat în ce priveste acordarea primei ocazionate de Ziua Feroviarului, pentru anul 2009 invocata de pârâta prin raportare la decizia civila nr. 64/01.02.2011 pronuntata de Curtea de Apel Constanta în dosarul civil nr. 9448/118/2009, este nefondata astfel ca si aceasta critica formulata de pârâta va fi respinsa.
– În ceea ce priveste criticile pârâtei referitoare la drepturile solicitate de reclamantii B.A. si P.G., Curtea constata ca aceste critici sunt intemeiate deoarece asa cum rezulta din contractele de munca incheiate de acestia cu societatea pârâta, pentru perioada anterioara datei de 01.07.2007 nu sunt indreptatiti la plata vreunei sume de bani.
Astfel, reclamanta B.A. are incheiat contractul individual de munca la 01.07.2007 iar P.G. la data de 01.07.2008.
Prin urmare, va fi modificata sentinta recurata si va fi respinsa cererea acestor reclamanti pentru drepturile aferente perioadei anterioara datei de 01.07.2007.
– O alta critica ce formeaza obiectul recursurilor declarate de parti se refera la temeinicia hotarârii cu privire la cererea de acordare a drepturilor salariale constând în prime pentru Ziua feroviarului, de Paste si de Craciun pentru perioada 2007, 2008, 2009.
– În ceea ce priveste drepturile salariale reprezentand prime de Paste si de Craciun pentru perioada 2007-2008, Curtea constata ca s-au depus la dosar atat state de plata cât si ordinele de plata pentru alimentarea cardurilor de salarii ale reclamantilor, inscrisuri cu care s-a facut dovada ca s-au achitat sumele de bani corespunzatoare primei de Paste pentru anul 2008 si primei de Craciun pentru anii 2007 si 2008.
Asadar, în conditiile în care pârâta a facut dovada achitarii acestor drepturi prin depunerea inscrisurilor mai sus mentionate iar reclamantii nu le-au contestat în niciun fel, se constata ca în mod gresit instanta de fond a obligat pârâta la plata sumelor corespunzatoare acestor perioade.
Din aceasta perspectiva, criticile pârâtei sunt intemeiate.
– În ce priveste cererea referitoare la primele de Paste, Craciun, Ziua feroviarului pentru anul 2009 nu s-au administrat probe care sa faca dovada ca pârâta si-a respectat obligatiile din CCM privind plata drepturilor salariale constând în prime de Paste, Craciun, Ziua feroviarului.
Instanta de fond a respins pretentiile reclamantilor privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale constând în prime de Paste, Craciun, Ziua feroviarului pentru anul 2009 apreciind ca nu exista nicio obligatie de acest gen în sarcina pârâtei deoarece în perioada 01.01.2009-04.06.2009, la nivelul unitatii pârâte, nu a existat un CCM si ca un astfel de contract s-a inregistrat ulterior, sub nr. 2584/04.06.2009.
O astfel de interpretare este gresita deoarece, pentru aceasta perioada când la nivelul unitatii pârâte nu exista o reglementare proprie, erau aplicabile dispozitiile contractului colectiv de munca la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, care este contractul colectiv de munca imediat superior.
În acest sens sunt dispozitiile art. 247 Codul Muncii care stabilesc în mod expres ca „în cazul în care la nivel de angajator, grup de angajatori sau ramura nu exista contract colectiv de munca, se aplica contractul colectiv de munca la nivel superior”.
Deci, nu se poate sustine ca pentru perioada în discutie ar exista un vid contractual între parti, contractele colective încheiate la nivel de grup de unitati aplicându-se potrivit art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 130/1996 tuturor salariatilor care fac parte din acel grup.
Din actele depuse la dosar reiese ca la nivelul grupului de unitati din transportul feroviar s-a încheiat contractul colectiv de munca pentru anii 2006-2008, inregistrat sub nr. 2836/28.12.2006 care prevede la art. 71:
“ În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia de urmatoarele:
-cu ocazia sarbatorilor de Paste si Craciun se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei I de salarizare…
-pentru Ziua Feroviarului se va acorda o premiere al carei cuantum va fi stabilit de Consiliul de Administratie, la nivelul clasei 1 de salarizare”.
Acest contract si-a produs efectele pentru anii 2006 – 2008, însa prin actul aditional înregistrat la MMFES sub nr. 370/20.06.2008 s-a stabilit prelungirea efectelor contractului pâna la 31 ianuarie 2011.
Prin urmare, pentru anul 2009, izvorul normativ al pretentiilor reclamantilor îl constituie CCM încheiat la nivel de grup de unitati.
Contractul încheiat la nivel de grup de unitati era aplicabil unitatii pârâte în anul 2009, deoarece aceasta este semnatara a acestui contract – conform anexei 4 punct 3 la acesta, astfel ca executarea contractului colectiv de munca este obligatorie potrivit art. 30 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, iar potrivit art. 40 alin. c) din Codul Muncii, angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca si din contractele individuale de munca.
Nu se poate retine sustinerea pârâtei în sensul ca prin aceste prevederi s-a creat numai o posibilitate de acordare a acestui drept si nu o obligatie, deoarece prevederile contractului sunt ferme, în acest sens folosindu-se termenul „…se va acorda salariatilor o premiere al carui cuantum va fi stabilit cel putin la nivelul clasei 1 de salarizare; …”.
De asemenea faptul ca nu exista o hotarâre a Consiliului de Administratie al societatii de acordare a acestui drept nu poate fi interpretat în sensul solicitat de pârâta, ca inexistenta dreptului, deoarece existenta lui rezulta din clauza contractuala în discutie, prin hotarâre putându-se eventual stabili cuantumul acestuia si nicidecum acordarea sau neacordarea lui.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul reclamantilor si va modifica sentinta, obligand pârâta la plata c/val primelor cuvenite de Ziua feroviarului, de paste si Craciun aferente anului 2009.
– Cât priveste cererea de acordare a salariului suplimentar aferent perioadei 2007-2009, Curtea constata ca în mod corect prima instanta a dispus obligarea pârâtei la plata acestor sume, dreptul fiind prevazut de art.30 din Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unitati.
Acest text prevede ca: “pentru munca ireprosabila desfasurata în cursul unui an calendaristic, dupa expirarea acestuia, salariatii unitatilor feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv.”
Din modul de redactare a textului se observa ca acesta nu instituie o facultate, ci o obligatie în sarcina angajatorului, desi acordarea acestui drept este conditionata de conduita angajatului la locul de munca.
În speta dedusa judecatii, nu s-au administrat probe din care sa rezulte ca reclamantii nu au avut o conduita corespunzatoare la locul de munca, sau ca ar fi fost sanctionati în perioada de referinta.
Conform art. 243 (1) din Codul Muncii, „executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti”. Art.30 (1) din Legea nr.130/1996 republicata, dispune: „executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti”.
Toate apararile pârâtei referitoare la imposibilitatea constituirii fondului de premiere nu pot înfrânge vointa comuna a partilor reliefata în contractul colectiv de munca, dreptul salarial prevazut nefiind conditionat de configurarea prestabilita a fondului de salariu.
Potrivit dispozitiilor art.243 al.1 lit.b din Codul Muncii, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti, impunându-se partilor ca si legea, astfel ca executarea obligatiilor care rezulta din acesta este prevazuta sub sanctiunea atragerii raspunderii partii care se face vinovata de neîndeplinirea acestuia.
Prin art.40 alin.2 din Codul Muncii, raportat la art.243 Codul Muncii, art.155 Codul Muncii si art.41 alin.5 din Constitutie, se statueaza obligatia angajatorului de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si contractelor individuale de munca, existenta sau inexistenta resurselor financiare neputând avea vreo influenta asupra stabilirii sau recunoasterii drepturilor salariale.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 cod procedura civila recursurile vor fi admise, cu consecinta modificarii în parte a sentintei civile nr. 3253/31.05.2011 pronuntata de Tribunalul Constanta, conform dispozitivului prezentei decizii.
