Asistenţi maternali profesionişti. Caracter special al raportului de muncă.
HG. nr.679/2003: art. 1, 8, 10 alin.1;
Legea nr. 272/2004: art. 2;
O.UG.nr. 26/1997: art.20
Legea nr. 263/2010
Din toate aceste prevederi legale reiese caracterul special la raportului de muncă încheiat de asistentul maternal profesionist, caracterizat prin durata acestuia-pe perioada de valabilitate a atestatului, locul muncii-la domiciliul angajatului, drepturile şi obligaţiile salariatului- prevăzute de art.8-10 din HG. nr.679/2003, dar şi de art.20 din O.UG.nr. 26/1997, condiţii de muncă şi program de lucru potrivit Legii. nr. 263/2010 şi HG. nr.679/2003, subordonarea cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Secţia pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale – Decizia civilă nr. 4534/16 noiembrie 2012.
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr. 1150/85/2012 reclamantul Sindicatul PROASM în numele şi pentru membra de sindicat (..) a chemat în judecată pe pârâţii D.G.A.S.P.C. şi Consiliul Judeţean S., solicitând: obligarea pârâţilor la plata orelor lucrate în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care conform reglementărilor în vigoare nu se lucrează, respectiv sporul de 100 % prevăzut de Legea nr. 330/2009 şi a indemnizaţiei privind concediul legal de odihnă aferent perioadei 2008 – 2011 proporţional cu numărul de zile de concediu neefectuat în natură pentru perioada 2008 – 2011 şi pentru viitor, actualizată cu rata inflaţiei la data efectuării plăţii
Cu obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamantul susţine că asistenţii maternali profesionişti reprezentaţi de sindicat au avut în perioada 2008-2011 calitatea de salariaţi ai DGASPC S., desfăşurându-şi activitatea în baza unui contract individual de muncă încheiat pe durată determinată, beneficiind de drepturile personalului prevăzute în legislaţia muncii.
Constituţia României, ca de altfel întreaga legislaţie naţională şi internaţională reglementează faptul că toţi salariaţii au dreptul la concediul de odihnă plătit, obligaţia de a lua măsurile necesare pentru ca salariaţii să beneficieze efectiv, în fiecare an calendaristic de concediile de odihnă la care au dreptul revine conducerii unităţii şi în plus orice tranzacţie prin care se renunţă la acest drept este interzisă.
Mai arată că deşi în perioada derulării raporturilor de muncă asistentul maternal profesionist a avut copii în plasament şi şi-a desfăşurat activitatea de creştere, educare, ocrotire şi îngrijire a copiilor primiţi, respectându-şi atribuţiile prevăzute în contractul individual de muncă şi fişa postului pârâta DGASPC S. nu i-a acordat concediul de odihnă decât scriptic.
Astfel, solicită obligarea pârâtei la plata acestor drepturi salariale cuvenite şi neacordate asistenţilor maternali profesionişti pentru perioada 2008-2010 în care aceştia, deşi au fost pontaţi ca fiind în concediu de odihnă, în realitate au desfăşurat activitatea efectivă şi continuă în interesul unităţii.
Totodată reclamantul solicită plata orelor suplimentare efectuate în zilele de repaus săptămânal, sărbători legale şi în celelalte zile în care conform reglementărilor legale în vigoare nu se lucrează.
În drept se invocă: art. 248(3) şi art. 283 alin. 1 lit. c din C. Muncii, art. 67 – 68 lit. a din Legea nr 168/1999, art. 28 din Legea nr. 54/2003, O.G. 137/2000, H.G. 250/1992, H.G. 217/1998, Legea nr. 330/2009, Legea nr. 284/2010 şi art. 41 alin. 2 din Constituţie.
În probaţiune depune înscrisuri: copie contract individual de muncă.
Pârâtul Consiliul Judeţean S. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea acţiunii, invocând: excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivat de faptul că nu are raporturi de muncă cu reclamanţii şi nici atribuţii de plată a drepturilor salariale ale asistenţilor maternali; excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pe perioada 01.01.2008- 22.11.2008; iar pe fond netemeinicia şi nelegalitatea pretenţiilor faţă de caracterul special al contractului de muncă al asistentului maternal profesionist reieşit din HG. nr. 679/2011.
În drept invocă.: art.115 şi urm C.pr.civilă, Legea nr.272/2004, HGR. Nr. 679/2003.
Prin sentinţa civilă nr.601/04.05.2012 pronunţată de Tribunalul Sibiu în cauză s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Judeţean S.; s-a admis excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 01.01.2008 – 23.11.2008, s-a respins acţiunea. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî, astfel,Tribunalul a reţinut următoarele :
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocă de pârâtul consiliul judeţean este întemeiată deoarece membra de sindicat reprezentată de reclamant are calitatea de angajat a D.G.A.S.P.C. Sibiu, astfel că drepturile salariale îşi au izvorul în raportul juridic de muncă intervenit între angajat şi angajator prin semnarea unui contract individual de muncă.
Excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune pentru perioada 01.01.2008 – 23.11.2008 este întemeiată, raportat la data înregistrării acţiuni şi dispoziţiile art. 268(1) lit. c Codul Muncii.
Pe fondul cauzei, pretenţiile reclamantului sunt neîntemeiate faţă de prevederile Legii nr. 272/2004 şi H.G. 679/2003 care guvernează contractul de muncă încheiat de asistentul maternal cu pârâtă D.G.A.S.P.C. Se reţine că scopul major al acestui contract special este interesul superior al copilului, urmând ca părţile contractante să respecte principiile juridice stipulate prin Legea nr. 272/2004. A interpreta altfel, ar însemna să nesocotim caracterul special al acestui contract şi, nu în ultimul rând, clauzele contractuale convenite de părţi prin semnarea acestuia.
Se mai reţine că dispoziţiile Legii nr. 330/2009 şi ale Legii 284/2010 invocate de reclamant nu sunt aplicabile speţei întrucât angajaţii din unităţile sanitare, asistenţă socială şi asistenţă medico-socială au raporturi de muncă încheiate în condiţiile Codului muncii şi îşi desfăşoară activitatea la sediul angajatorului şi nu la domiciliul acestora.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal reclamantul PROASM solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
În expunerea de motive recurentul susţine că potrivit art. 41 alin.5 din Constituţia României şi ale HG. nr. 250/1992 republicată salariaţii au dreptul la concediu de odihnă plătit, aceştia neputând renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Totodată se arată că DGASPC a acordat doar scriptic asistenţilor maternali profesionişti concediul de odihnă aferent perioadei 2008-2011, în condiţiile în care aceştia au prestat efectiv muncă, ceea ce îi îndreptăţeşte la acordarea sporului de vechime şi a altor drepturi salariale cuvenite conform legii.
Dispoziţiile art.5 din Anexa nr.II din Legea nr.330/2009 statuează că în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale şi în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale nu se lucrează, în cadrul schimbului normal de lucru se plăteşte un spor de 100% din salariul de bază al funcţiei îndeplinite. Legea nr. 284/2010 reia aceeaşi prevedere din Legea nr.330/2009 în art. 2 (1) din Anexa III cap. II.
În drept se invocă: dispoziţiile art. 5 din Anexa II din Legea nr. 330/2009, art.2 (1) din Anexa III Cap. II din Legea nr.284/2010, art.22 din OG. nr. 137/2000 privind combaterea discriminării, cu modificările şi completările ulteriore.
Nu s-a făcut încadrarea în dispoziţiile art.304 Cod procedură civilă.
S-a depus practică judiciară în materie.
Intimaţii au depus întâmpinare în această fază procesuală solicitând respingerea recursului ca nefondat, motivând că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică.
CURTEA, analizând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate cât şi din oficiu conform cerinţelor art.304 indice 1 Cod procedură civilă în limitele statuare de art.306 alin.(2) Cod procedură civilă, a reţinut că Recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Reclamanta este angajată intimatei DGASPC S., cu contract individual de muncă pe perioadă determinată, respectiv pe perioada de valabilitate a atestatului pe postul de asistent maternal profesionist.
Regimul juridic al acestui raport de muncă este guvernat de prevederile Legii nr. 272/23.06.2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului şi HG.nr.679/12.06.2003 privind condiţiile de obţinere a atestatului, procedurile de atestare şi statutul asistentului maternal profesionist; OUG. nr. 26/09.06.1997 protecţia copilului aflat în dificultate.
Potrivit art. 1 din HG. nr.679/2003 Asistentul maternal profesionist este persoana fizică, atestată în condiţiile prezentei hotărâri, care asigură prin activitatea pe care o desfăşoară la domiciliul său creşterea, îngrijirea şi educarea, necesare dezvoltării armonioase a copiilor pe care îi primeşte în plasament sau în încredinţare.
Potrivit art. 8 alin.1 din acelaşi act normativ 1) Activitatea persoanelor atestate ca asistent maternal profesionist se desfăşoară în baza unui contract individual de muncă, care are un caracter special, specific protecţiei copilului, încheiat cu un serviciu public specializat pentru protecţia copilului sau cu un organism privat autorizat care are obligaţia supravegherii şi sprijinirii activităţii desfăşurate de asistenţii maternali profesionişti. (2) Contractul individual de muncă se încheie pe perioada de valabilitate a atestatului.
Potrivit art.10 alin.1 lit.f din HG. nr.679/2003 asistentul maternal profesionist are ca obligaţie privind copiii primiţi în plasament sau încredinţaţi: să asigure continuitatea activităţii desfăşurate şi în perioada efectuării concediului legal de odihnă,(…)
Legea nr. 272/2004 prevede la Art. 2 – (1) Prezenta lege, orice alte reglementări adoptate în domeniul respectării şi promovării drepturilor copilului, precum şi orice act juridic emis sau, după caz, încheiat în acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
(2) Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv în legătură cu drepturile şi obligaţiile ce revin părinţilor copilului, altor reprezentanţi legali ai săi, precum şi oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat în mod legal.
(3) Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile şi deciziile care privesc copiii, întreprinse de autorităţile publice şi de organismele private autorizate, precum şi în cauzele soluţionate de instanţele judecătoreşti.
Art. 6 Respectarea şi garantarea drepturilor copilului se realizează conform următoarelor principii: a) respectarea şi promovarea cu prioritate a interesului superior al copilului; i) asigurarea stabilităţii şi continuităţii în îngrijirea, creşterea şi educarea copilului, ţinând cont de originea sa etnică, religioasă, culturală şi lingvistică, în cazul luării unei măsuri de protecţie;
Din toate aceste prevederi legale reiese caracterul special la raportului de muncă încheiat de asistentul maternal profesionist, caracterizat prin durata acestuia-pe perioada de valabilitate a atestatului, locul muncii-la domiciliul angajatului, drepturile şi obligaţiile salariatului – prevăzute de art.8-10 din HG. nr.679/2003, dar şi de art.20 din O.UG. nr. 26/1997, condiţii de muncă şi program de lucru potrivit Legii. nr. 263/2010 şi HG. nr.679/2003, subordonarea cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Aceste reglementări speciale corect au fost reţinute de către instanţa de fond ca fiind derogatorii de la dispoziţiile Codului Muncii invocate de reclamant în susţinerea pretenţiilor sale şi ca atare aplicabile cu prioritate potrivit principiului de drept specialia generalibus derogant.
De asemenea, în mod justificat au fost înlăturate dispoziţiile Legii nr.330/2009, respectiv Legii nr.248/2010 invocate de reclamant ca nefiind incidente acestui raport de muncă, aceste dispoziţiile legale referindu-se la personalul din unităţile din sănătate, din unităţile de asistenţă medico-socială şi din unităţile de asistenţă socială/servicii sociale, deci personalului angajat în astfel de unităţii şi a căror muncă se prestează la sediul angajatorului şi nu la propriul domiciliu, neputând fi extinse la situaţia asistentului maternal profesionist care este atestat şi angajat cu contract de muncă să desfăşoare muncă la propriul domiciliu, iar unitatea angajatoare nu este o unitate de asistenţă socială şi de asistenţă medico-socială ci o instituţie publică de interes judeţean conform HGR.nr.1434/2004.
Hotărârile judecătoreşti depuse de recurent nu pot conduce la o altă soluţie în cauză deoarece în sistemul judiciar român judecătorul nu este legat, în hotărârea pe care o pronunţă de o cauză similară judecată, precedentul judiciar nefiind legiferat ca izvor de drept; judecătorul naţional fiind chemat a aplica şi interpreta norma de drept la cazul concret dedus judecăţii.
Faţă de cele ce preced, Curtea, în temeiul art.312 alin.(1) Cod procedură civilă a respins ca nefondat recursul promovat în cauză de reclamant.
