Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, „angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa în forma scrisa, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savârsirea abaterii disciplinare”.
Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul Muncii, „angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa în forma scrisa, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savârsirea abaterii disciplinare”.
Termenul curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare a luat cunostinta despre savârsirea abaterii, iar împlinirea acestui termen conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara.
Art. 268 codul muncii stabileste nu numai termenul pentru aplicarea sanctiunii, dar ofera si criteriul în baza caruia se calculeaza acest termen, respectiv “data luarii la cunostinta despre savârsirea abaterii disciplinare”.
Art. 268 codul muncii stabileste nu numai termenul pentru aplicarea sanctiunii, dar ofera si criteriul în baza caruia se calculeaza acest termen, respectiv “data luarii la cunostinta despre savârsirea abaterii disciplinare”.
În doctrina si practica judiciara în materie, este statuat ca termenul de 30 de zile de aplicare a sanctiunii disciplinare curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica, abilitat sa aplice sanctiunea, a luat cunostinta despre savârsirea abaterii, printr-o nota de constatare, referat, proces verbal etc., având o data certa, prin înregistrarea în registrul general al unitatii.
În doctrina si practica judiciara în materie, este statuat ca termenul de 30 de zile de aplicare a sanctiunii disciplinare curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica, abilitat sa aplice sanctiunea, a luat cunostinta despre savârsirea abaterii, printr-o nota de constatare, referat, proces verbal etc., având o data certa, prin înregistrarea în registrul general al unitatii.
Reclamanta V.V.C. a investit Tribunalul Tulcea cu cererea privind anularea deciziei nr. 61/13 martie 2009 emisa de A.F.D.J. R.A. Galati, prin care pârâta a pretins ca reclamanta ar fi încalcat legea si Regulamentul de ordine interioara al A.F.D.J. – R.A. Galati, fara a se mentiona în ce consta depasirea atributiilor sale de serviciu prevazute în fisa postului sau limbajul neadecvat si violent pe care l-ar fi folosit si nici în ce context ar fi avut o astfel de atitudine.
In sedinta publica din data de 3 iunie 2009, reclamanta prin aparator a invocat exceptia tardivitatii emiterii deciziei nr. 61/13 martie 2009.
Prin sentinta civila nr. 905/03.07.2009, Tribunalul Constanta a admis exceptia tardivitatii invocata de reclamanta si a anulat decizia nr. 61/13 martie 2009, emisa de A.F.D.J. – R.A. Galati ca fiind tardiva.
Pentru a dispune astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Prin emiterea deciziei nr. 61 din 13 martie 2009, A.F.D.J. R.A. Galati, a dispus sanctionarea disciplinara a reclamantei cu retrogradarea din functia de sef birou în functia de economist, cu acordarea salariului de baza corespunzator functiei de economist în cuantum de 1944 lei, pe o perioada de 60 zile calendaristice, conform art. 264 alin. 1 lit. c) din Codul Muncii, începând cu data comunicarii deciziei.
La baza emiterii acestei decizii au stat referatele nr. 3024/03.02.2009 si nr. 3084/04.02.2009 privind comportamentul necorespunzator al reclamantei V.V.C. – sef birou administrativ-aprovizionare la S.C.N. Sulina si cu privire la nerespectarea de regulilor în relatiile de serviciu, cu implicatii în buna desfasurare a activitatii sectorului.
Prin referatul nr. 3024 din 3 februarie 2009 au fost aduse la cunostinta conducerii A.F.D.J. – R.A. Galati abaterile disciplinare mentionate.
Si prin referatul nr. 3084/4 februarie 2009, s-a adus la cunostinta conducerii paratei comportamentul dictatorial si amenintator al reclamantei iar semnatarii acestui referat au solicitat conducerii sa intervina în sensul adoptarii unor masuri urgente de solutionare a acestei situatii conflictuale acute si la instaurarea unui climat socio-profesional bazat pe colegialitate, respect, demnitate si egalitate în tratament pentru fiecare salariat.
Termenul curge de la data la care reprezentantul angajatorului persoana juridica abilitat sa aplice sanctiuni disciplinare a luat cunostinta despre savârsirea iar împlinirea acestui termen conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara.
Având în vedere ca parata a luat cunostinta prin referatele înregistrate sub nr. 3024/3 februarie 2009 si nr. 3084/4 februarie 2009 despre abaterile disciplinare savârsite de catre reclamanta, iar decizia de sanctionare a emis-o la data de 13 martie 2009, instanta a anulat decizia nr. 61/13 martie 2009 ca fiind tardiva.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs recurenta pârâta, care a formulat urmatoarele critici:
În mod gresit instanta a stabilit ca momentul în care conducerea regiei a luat cunostinta despre savârsirea abaterilor este data la care s-au depus referatele nr.3024/03.02.2009 si 3084/04.02.2009, data de la care curge termenul de 30 de zile pentru aplicarea sanctiunii potrivit art.268(1) din legea nr.53/2003.
În realitate, data la care regia a luat cunostinta despre faptul ca V.V.C. a savârsit abateri disciplinare este 18.02.- 19.02.2009 prin intermediul notelor explicative pe care le-au dat salariatii. Referatele mentionate expuneau cu caracter generic faptul ca reclamanta provoaca instabilitate, derapaje, diminueaza performanta activitatii sectorului prin comportamentul dictatorial amenintator, coroborat cu alte manifestari legate de conduita, interzise de Regulamentul intern al A.F.D.J. – R.A. Galati, fara sa mentioneze concret faptele.
Dupa audierea a 27 de salariati din cadrul S.C.N. Sulina, în data de 18.02. – 19.02.2009, din notele explicative pe care le-au dat în scris, s-au evidentiat în concret atât faptele reclamantei, cât si faptul ca aceasta se face vinovata de producerea acestora.
Din procesul verbal nr.5583/26.02.2009 reiese ca în urma analizei efectuate, comisia a constatat ca faptele savârsite de reclamanta întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare si sunt sanctionabile în conformitate cu prev. art.263 alin.2 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, art.27 lit.d,f,h, k din Regulamentul Intern al A.F.D.J. – R.A. Galati.
Procesul verbal mai sus mentionat, a fost înaintat directorului general A.F.D.J. – R.A. Galati cu propunerea pentru aplicarea sanctiunii disciplinare prev. de art.263 alin.2 din Legea nr.53/2003 – Codul muncii, respectiv „retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasit 60 de zile”.
Cazul a fost pus în discutie în sedinta din 03.03.2008 a Comitetului socio-profesional si de disciplina din cadrul A.F.D.J. – R.A. Galati, fapt consemnat în procesul verbal nr.5988/03.03.2009, drept pentru care s-a dispus sanctionarea reclamantei prin decizia nr.61/13.03.2009, astfel ca, sanctiunea a fost aplicata cu respectarea prev. art.263 si urm. – Capitolul raspunderea disciplinara din Legea nr.53/2003 – Codul muncii.
Intimata reclamanta a formulat întâmpinare prin care si-a exprimat pozitia procesuala în sensul respingerii recursului ca nefondat, întrucât recursul este pur formal iar celelalte declaratii la care se face referire sunt obtinute ulterior, în cursul cercetarii disciplinare.
Analizând sentinta recurata în raport de criticile formulate si materialul probator administrat, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Decizia nr. 61/13.03.2009 prin care s-a dispus sanctionarea reclamantei cu retrogradarea din functia de sef birou în functia de economist, a avut la baza cercetarea disciplinara efectuata în baza celor doua referate mentionate în decizie, respectiv referatul nr. 3024/03.02.2009 si nr.3084/04.02.2009.
Curgerea acestui termen conduce la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sanctiunea disciplinara, iar în cazul în care intervine totusi sanctionarea, aceasta este nelegala.
Chiar daca legea impune prin art. 267 codul muncii, ca nicio masura – cu exceptia celei de la art.264 alin. 1 litera “a” sa nu poata fi dispusa fara efectuarea cercetarii disciplinare, aceasta nu echivaleaza cu o prelungire a termenului de 30 de zile prevazut pentru aplicarea sanctiunii, pâna la data finalizarii cercetarii.
O astfel de interpretare nu ar fi în consens cu vointa legiuitorului deoarece acesta nu face nicio derogare de la termenul stabilit prin art. 268 Codul muncii iar “data luarii la cunostinta” este cea mentionata chiar de catre recurenta în cuprinsul deciziei, respectiv data la care s-au înregistrat cele doua referate.
În raport de data înregistrarii celui de al doilea referat, nr. 3084/04.02.2009, angajatorul avea la dispozitie 30 de zile în care sa efectueze cercetarea disciplinara si în functie de propunerea comisiei de cercetare sa si aplice sanctiunea.
Având în vedere probele din dosar, care atesta depasirea termenului pentru aplicarea sanctiunii disciplinare Curtea apreciaza ca în cauza nu sunt îndeplinite cerintele art. 304 alin. 1 pct. 8 cod procedura civila, iar instanta de fond în mod corect a admis exceptia tardivitatii invocata de reclamanta, urmând a mentine aceasta sentinta ca legala si temeinica .
În temeiul art. 274 cod procedura civila, va fi obligata recurenta la plata cheltuielilor de judecata în valoare de 2631 lei suportate de intimata cu ocazia solutionarii recursului, conform chitantei de la dosar.
